11,720 matches
-
o constituie contradicția între prezumata postură de "victimă" a lui Adrian Marino, care declară că s-ar lovi mereu de "obstrucția" cronicarilor, și atitudinea d-sale ofensivă, ca să nu zicem direct agresivă, împotriva "cronicii", a "foiletonului", a "impresionismului". Nu dl Marino e de regulă atacat, ci d-sa e cel care atacă. "Obstrucția" e a d-sale. Nu știm să-l fi contestat pînă acum cineva la modul generalizator, fără drept de apel, în care-și contestă "adversarii" (de facto confrații
Adrian Marino între lumini și umbre (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15745_a_17070]
-
construcție, în dezacord cu publicistica dominantă. Evident, glasul meu a fost acoperit". Cît de convingătoare e, în acest context, ieremiada d-sale? Cultura română e din nou tratată în chipul cel mai puțin măgulitor, văzută ca un pustiu, ca și cum dl Marino ar fi fost un Dragoș, descălecătorul ideatic, punîndu-i piatra de temelie în pură sălbăticie și incurie: "Păcat, cum repet mereu, că în cultura noastră nu s-a creat încă deprinderea de a construi, de a edifica, de a da lucrări
Adrian Marino între lumini și umbre (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15745_a_17070]
-
noastră nu s-a creat încă deprinderea de a construi, de a edifica, de a da lucrări fundamentale". Obsedat, uneori pe o irecuzabilă intonație cazonă, de "spiritul de sinteză și ierarhie", de "firul conducător al unei demonstrații strînse", dl Adrian Marino e stăpînit de un duh megaloman, tangent nu doar la "monumentalitatea" călinesciană, ci și, prin forța lucrurilor, la una mai apropiată în timp și mai puțin onorabilă, mustrîndu-ne pentru că n-am ridicat edificii mărețe, care, așa cum le descrie, ar putea
Adrian Marino între lumini și umbre (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15745_a_17070]
-
va "rămîne" efectiv de pe urma acestei incontinențe critice? Din păcate prea puțin", uitînd că lucrările simandicoase, de "sinteză" și de "referință", sînt expuse în egală măsură unei uzuri morale. Poate chiar mai rapide în era informaticii. Cît de convins pare dl Marino de soliditatea, de perenitatea operei d-sale, înălțată în mijlocul ruinelor la care au ajuns Lovinescu, Călinescu, Vianu! Dacă ar fi romancier, nu ne îndoim că i-ar copleși cu ascendentul d-sale "sintetic" și "monumental", pe autorii ce nu s-
Adrian Marino între lumini și umbre (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15745_a_17070]
-
ar constitui însuși "destinul" nostru spiritual, chiar în pofida faptului că printre manuscrisele lui Heliade s-a găsit o schiță a unei istorii a literaturii universale, că Hasdeu, "un pașoptist mai perfecționat", a mers "în aceeași direcție" și că dl Adrian Marino se socotește, pesemne, un pașoptist și mai perfecționat: "Acesta este destinul culturii românești. Sîntem în fond condamnați la enciclopedism prin decalaj intelectual, prin carență intelectuală, prin faptul că nu ne-am putut dezvolta". Nu mai sîntem chiar atît de "carenți
Adrian Marino între lumini și umbre (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15745_a_17070]
-
doar și poate, dar nu ca o "valoare" decisivă, fiind doar o tablă de materii și un indice bibliografic al valorilor care contează și vor conta prin diferențiere individuală, prin harul spiritului care inspiră deopotrivă literatura și critica ei. Adrian Marino în dialog cu Sorin Antohi: Al treilea discurs. Cultură, ideologie și politică în România, Ed. Polirom, Iași, 2001, 200 pag., preț neprecizat.
Adrian Marino între lumini și umbre (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15745_a_17070]
-
să fie una din aceste voci. Exagerările și greșelile de judecată ale scriitorului nu pot fi trecute cu vederea, dar Jurnalul de scriitor rămâne expresia unei profunde conștiințe civice. F.M. Dostoievski - Jurnal de scriitor, volumul III, traducere de Adriana Nicoară, Marina Vraciu, Leonte Ivanov și Emil Iordache, colecția "Ego-Jurnal", Editura "Polirom", Iași, 2000, 444 p., 78.000 lei.
Jurnal de portrete by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15761_a_17086]
-
Marina Constantinescu Afară-i vopsit gardu', înăuntru... Farmecul Bucureștiului de altădată. Sigur că acest "altădată" înseamnă pentru fiecare altceva, ca interval trăit aici, ca memorie ce selectează diferit și subiectiv lumea și imaginile. De pildă, altfel decît în cărțile pe care
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15786_a_17111]
-
Marina Constantinescu Un spectacol cu rezonanțe foarte speciale este Amanții însîngerați după Chikamatsu Monzaemon (traducere și adaptare de Angela Hondru) pus în scenă de Alexandru Tocilescu la Teatrul Național din București (sala "Atelier"), unul din spectacolele majore ale acestui teatru și
Răsărit de soare deasupra pădurii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15771_a_17096]
-
Gheorghe Grigurcu Doctrina ideologică actuală a lui Adrian Marino se vrea definită prin prisma unui concept al colocutorului d-sale, Sorin Antohi, "al treilea discurs". Țelul acestuia este depășirea relației de adversitate, prin aproximarea unei formule de cooperare și "sinteză", între cele două orientări ideologice capitale ale culturii române
Adrian Marino între lumini și umbre (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15763_a_17088]
-
o sintagmă heliadescă, "echilibru între antiteze". Nimic deosebit, ierte-mi-se rezerva, nici o mare propensiune novatoare, nici o zvîcnire speculativă remarcabilă, nici o pregnanță expresivă nu se ivește în aceste propoziții inspirate din aerul general al mentalității intelighenției noastre democratice. Chiar dacă Adrian Marino are, în cazul emiterii sau mai cu seamă al documentării unora dintre astfel de idei, avantajul pionieratului, azi ele nu sînt decît niște foarte onorabile truisme. Subscriindu-le, nu putem însă a nu releva un dezechilibru care se manifestă în
Adrian Marino între lumini și umbre (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15763_a_17088]
-
nu releva un dezechilibru care se manifestă în operarea "formulei de sinteză" ce se declară a sta la baza celui de "al treilea discurs". Cu toate că își propune a comasa rezonabil, "a echilibra" cele două "discursuri" preexistente, e limpede că Adrian Marino nu are la inimă discursul autohtonist, tradiționalist, spiritualist. Pretinzînd că-i face loc în "sinteza" d-sale, îl califică neted drept "o imensă eroare". Idiosincrasia la spiritualism a hermeneutului bruscat cîndva de un preot în cămașă verde se ivește din
Adrian Marino între lumini și umbre (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15763_a_17088]
-
veșnicia s-a născut la sat". Deși doar despre un oraș, Roma, s-a spus, și încă din antichitate, că este "cetatea eternă". Nu despre un necunoscut sat anonim de chirpici". Amestecînd speculația cu politica, așa cum procedau ideologii comuniști, Adrian Marino scrie cu vehemență astfel: Se deschide în același timp drum tuturor mentalităților tribale, iraționalismelor, fanatismelor și miturilor posibile (vezi și K. R. Popper, dar nu numai), prestigiul marilor și micilor guru și al "Căpitanilor filosofici"". Desigur, pot exista și astfel
Adrian Marino între lumini și umbre (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15763_a_17088]
-
N. Steinhardt. Dar n-ar putea fi vorba, într-o astfel de situație, de "găsirea unei soluții de colaborare și sinteză între cele două orientări ideologice fundamentale ale culturii române", ci exclusiv de favorizarea uneia din ele! Disprețul d-lui Marino, și mai invederat în alte propoziții, față de porțiunea tradiționalist-spiritualistă a culturii noastre, înlătură, din păcate, putința unui "al treilea discurs", izvorît din armonziarea primelor două. Discursului inițial nu i se lasă, practic, nici o șansă. În genere, Adrian Marino vădește o
Adrian Marino între lumini și umbre (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15763_a_17088]
-
d-lui Marino, și mai invederat în alte propoziții, față de porțiunea tradiționalist-spiritualistă a culturii noastre, înlătură, din păcate, putința unui "al treilea discurs", izvorît din armonziarea primelor două. Discursului inițial nu i se lasă, practic, nici o șansă. În genere, Adrian Marino vădește o mentalitate de asediat, un complex al izolării. Ceea ce la alți foști deținuți de conștiință s-a risipit, la d-sa stăruie sub chipul unei permanente impresii că nu e înțeles, că nu e îndeajuns de prețuit, care, chiar dacă
Adrian Marino între lumini și umbre (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15763_a_17088]
-
chipul unei permanente impresii că nu e înțeles, că nu e îndeajuns de prețuit, care, chiar dacă admitem că pornește de la un sîmbure minim al realității, este mult exagerată, transformată într-un laitmotiv lamentuos-incriminator al personalității. Împrejurarea indiscutabil dureroasă că dl Marino a avut parte de o întrerupere a activității de aproximativ două decenii, că nu s-a bucurat nici ulterior de condiții foarte favorabile, pare a-i fi inspirat ideea, de alură transpersonală, a unei "desconsiderări" sau chiar absențe a "ideii
Adrian Marino între lumini și umbre (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15763_a_17088]
-
o incipientă critică de idei nu a apărut decît după '89". Nu sînt oare lucruri intenabile? Cum poți susține, în afara unui impuls pătimaș ce se consumă pe sine, că în cultura noastră n-ar fi existat, înaintea rubricii lui Adrian Marino, intitulată Critică de idei, o...critică de idei, o "ideologie"? Oare ce-au făcut ai noștri critici și eseiști de la Maiorescu, și chiar înaintea lui, pînă la E. Lovinescu, G. Ibrăileanu, G. Călinescu, Paul Zarifopol, M. Dragomirescu, D. Caracostea, Tudor
Adrian Marino între lumini și umbre (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15763_a_17088]
-
G. Călinescu, Paul Zarifopol, M. Dragomirescu, D. Caracostea, Tudor Vianu, M. Ralea, Șerban Cioculescu, Vladimir Streinu, Edgar Papu și după ei, pînă azi? În orice caz, ei n-au scris doar romane sau poezii, spețe ce-l oripilează pe dl Marino! Ce-au făcut filosofii și sociologii noștri? Pe de altă parte, părînd a face, totuși, o concesie în privința existenței pe sol indigen a ideilor (că de n-ar fi, nu s-ar povesti!), dl Marino denunță o deturnare a lor
Adrian Marino între lumini și umbre (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15763_a_17088]
-
ce-l oripilează pe dl Marino! Ce-au făcut filosofii și sociologii noștri? Pe de altă parte, părînd a face, totuși, o concesie în privința existenței pe sol indigen a ideilor (că de n-ar fi, nu s-ar povesti!), dl Marino denunță o deturnare a lor personală, un destin simpatetic...inevitabil: "În România idiosincrasiile personale sînt mult mai puternice decît ideile, decît adeziunile ideologice. Ești simpatic, nu ești simpatic - asta este totul. Trăim într-o țară de un personalism acut, plină
Adrian Marino între lumini și umbre (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15763_a_17088]
-
eventual dezagreabilul acompaniament psihologic, de fortuitul biografic și, în loc de-a se ofusca, să le trateze ca atare? Pînă una-alta, plîngîndu-se că n-are audiență și că e minimalizat, că aparține categoriei de "autori foarte cunoscuți ca necunoscuți", Adrian Marino opune criticii românești ce l-ar repudia cel mai franc dispreț: "Critica literară românească, am mai discutat, a rămas încă la stadiul Lovinescu-Călinescu: parafraze lipsite de valoare, rezumate, formule fericite...". De unde ar rezulta nu doar totala inactualitate a celor doi
Adrian Marino între lumini și umbre (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15763_a_17088]
-
însă uneori dădea și efecte caricaturale" etc. Marele adversar al autorului Dicționarului de idei literare rămîne, după cum vedem, critica "alienată" prin "literatură". Este, putem spune, "ideea literară" majoră ce-l orientează... E instructiv să spicuim cîteva opinii ale lui Adrian Marino asupra criticilor și gînditorilor români, ca o aplicație a desconsiderării în ansamblu ce se adresează vanei lor discipline, cu tangențe "calofile", cu o turnură, hélas, "literară". Propunîndu-și cumva masochist: "Nu vreau să "fac frumos". Sper să nu facem "literatură"", hermeneutul
Adrian Marino între lumini și umbre (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15763_a_17088]
-
de a vorbi un limbaj inteligibil, internațional și accesibil". Referindu-se la o încercare ce a făcut-o peste hotare de a găsi recenzenți pentru două volume, apărute în traducere la Editura Univers, ale lui Vianu și G. Călinescu, dl Marino constată cu secretă (și nu prea) satisfacție că "acești oameni erau complet necunoscuți în străinătate", că "sistemul lor de idei, de referințe, era depășit": În cazul lui Vianu, estetica pe care o făcea el (Spitzer, Vossler) era deja depășită, iar
Adrian Marino între lumini și umbre (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15763_a_17088]
-
edulcorat... nimănui nu putea să îi placă". Chiar atît de "depășiți" sînt? Dar unde este în acest caz simțul istoriei, cum de a dispărut subit? Merită interes numai cei ce sînt de strictă "actualitate", vedetele de ultimă oră? Oare dl Marino nu meditează în orele d-sale mai puțin radioase că însăși opera pe care o săvîrșește s-ar putea vedea tratată peste două-trei decenii ca "depășită", emisă de un autor care "nimănui nu putea să îi placă"? În legătură cu Mircea Eliade
Adrian Marino între lumini și umbre (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15763_a_17088]
-
și a "neantului valah" din opera lui Cioran". Să fie oare acestea forme critice ale deschiderii spre Occident, ale asimilării valorilor naționale, ale libertății de conștiință, ale pluralismului acesteia? Nevoind a părea "pamfletar" sau "polemist" (precum E. Simion!), dl Adrian Marino tocmai asta este! Alexandru Paleo-logu e "combătut" într-o manieră atît de... literară, încît speranța, patetic exprimată, de către dl Marino de-a nu face "literatură" rămîne deșartă: "conu' Alecu este un fel de Maurice Chevalier al eseului românesc.(...) Traiectoria lui
Adrian Marino între lumini și umbre (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15763_a_17088]
-
valorilor naționale, ale libertății de conștiință, ale pluralismului acesteia? Nevoind a părea "pamfletar" sau "polemist" (precum E. Simion!), dl Adrian Marino tocmai asta este! Alexandru Paleo-logu e "combătut" într-o manieră atît de... literară, încît speranța, patetic exprimată, de către dl Marino de-a nu face "literatură" rămîne deșartă: "conu' Alecu este un fel de Maurice Chevalier al eseului românesc.(...) Traiectoria lui Alexandru Paleologu este definită foarte bine de o șansonetă a lui Chevalier, care spunea cam așa: Avec un petit mot
Adrian Marino între lumini și umbre (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15763_a_17088]