1,659 matches
-
Zamyatin, scuturînd din cap. Imediat după imigrare, Zamyatin trăise, de nevoie, pe seama a trei instituții americane: mîncarea gratuită din baruri, la happy hour, gustările din baruri, la orele mici ale dimineții (chestii plutind prin borcane În spatele tejghelelor, ouă murate, ciolane marinate de porc, alune sărate, chestii din astea) și bufetele all-you-can-eat. Instituția bufetului Îi stîrnea lui Zamyatin cele mai lirice efuziuni. — Numai imaginați-vă, rogu-vă, exulta el, bufetul! Hoarde de compatrioți de-ai mei, stînd pitiți prin tufișuri În timp ce unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
elan. — Vezi că n-ai aprins aragazul, remarcă Nathaniel. — E un sos făcut la rece, răspund, fără să ridic capul. Continui să amestec câteva momente, după care îmi las lingura de lemn jos. Așa. Acum o să-l las... să se marineze. În cele din urmă, ridic privirea. Nathaniel e în aceeași poziție, rezemat de ușă, și îmi urmărește calm fiecare mișcare. În ochii lui e o expresie care îmi cam pune un nod în gât. Știe. Știe că sunt o impostoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
sau ceva de genul ăsta. În timp ce-i sugerez foarte limpede că de fapt sunt. Fac un efort uriaș și aștept până când pregătesc micul dejun pentru Trish și Eddie, găsesc un loc pentru ustensilele de bucătărie cele noi și pun la marinat filetele de plătică pentru cină în ulei de măsline și zeamă de lămâie, așa cum m-a învățat Iris. După care îmi ridic ușor uniforma, îmi mai dau cu puțin dermatograf pentru noroc și pornesc spre grădină, cu un coș pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
pe care Brunetti nu avea s-o afle niciodată. În cele din urmă, deschise ochii și spuse: Sunt două locuri unde s-ar fi putut afla. În spatele lui Santa Marina. Știți acea calle Înfundată care duce jos la Rio Santa Marina, În spatele noului hotel? Brunetti Încuviință din cap. Era un loc liniștit, o fundătură. — Celălalt e Calle Cocco. Când Brunetti păru nedumerit, Bonsuan explică: — E una dintre acele două calle Înfundate care se deschid din Calle Lunga, unde pornește spre Campo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Uite aici, luă femeia în primire pe Felix. Ăsta-i patul,cum nici la mama dumneatale n-ai avut. Într-adevăr, era un pat mare, cu tăbliile de lemn de nuc sfârșite în două suluri groase cu capete de bile. Marina îl pipăi cu mâna, demonstrativ. - Șezi pe el, să vezi! Uite, aici îți pui rufele, ici hainele, ghetele să le pui aici, în cutie. Ai masă să scrii pe ea cât poftești. Odaia era asemănătoare cu aceea a Otiliei, dar
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
cheltuială? Doar n-o să te hrănesc cu vînt! Moș Costache se bîlbîi: - Nu-nu-nu mai ai bani? - Că mulți mi-ai dat, îi rânji bătrâna. Această familiaritate miră pe Felix, care totuși observă că, cu tot halul în care se afla Marina, ea n-avea aerul să fie o slujnică. Anumite trăsături mai fine îi înnobilau fizionomia. Mai târziu el află că bătrâna era o rudă îndepărtată a lui moș Costache, pe care acesta, abuzând de împrejurarea că femeia, celibatară, n-avea
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
slujea de cuier, să zbor. Felix, adăugă ea confidențial, vrei să fugim? Hai să fugim! Și mai înainte ca tânărul să se dezmeticească, deschise ușa de perete și începu să alerge prin curte. Felix o urmă cu pași mari, în vreme ce Marina, din ușa bucătăriei, care se vedea jos la parter, mânuind o lingură mare, strigă nebăgată-n seamă de fată: - Haida! A-nceput nebunia! Otilia o luase spre fundul curții, care era foarte adâncă și plină de pomi groși și stufoși
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
cu mâna o scrisoare, strigă către el: "Domnișoara Otilia Mărculescu!" Felix se apropie cu nesiguranță. - Aici stă domnișoara Otilia Giurgiuveanu, zise el. - Eu am adus mereu aici la domnișoara Otilia Mărculescu,ripostă factorul, sigur pe experiența lui. Tocmai atunci veni Marina, care smulse scrisoarea din mâinile factorului, aruncând o privire piezișă lui Felix. Acesta se retrase confuz în chioșcul lui, cu desăvârșire dezorientat. De ce Otilia, căci nu putea fi decât ea, să se cheme Mărculescu, și nu Giurgiuveanu? Să nu fie
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
scos-o pe Olimpia din casă, nu vrea în ruptul capului să se cunune. Aș dori s-o vezi pe Olimpia... sunt amândoi o pereche senzațională. - Vor să vină aici mai pe seară, așa mi-a spus cocoana Aglae, dădu Marina un supliment de informații, când o veni și domnul Pascalopol. Zice că așa poate se rușinează bătrânul de el. Acum stau ascunși în odaie la domnișoara Aurica. - Ce rost are, își dădu Felix cu părerea, să fie amestecatPascalopol în afacerile
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Felix" Întâi se gândi să trimită scrisoarea prin poștă, însă putea sosi când era și el de față, și asta nu-i convenea. Hotărî să i-o pună în cameră, dar și așa trebuia să fie prudent, ca nu cumva Marina, dereticând odăile, s-o arunce. Așteptă până ce Marina termină dereticatul într-o zi în care Otilia nu era acasă, și apoi depuse plicul cu indicația "Domnișoarei Otilia" pe pat, pândind neliniștit în odaia lui. La ora unu se auziră și
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
nu se mai afla decât un alt tacâm, acela în fața căruia se așeza de obicei. La locul obișnuit al Otiliei nu era nimic și nici vreo urmă că stătuse acolo cineva. Bătrânul sună, și Marina aduse mâncarea lui Felix. Și Marina avea mina schimbată. Era mai dezordonată, căsca și arăta plictiseală fără nici o pudoare. Cu Otilia nu și-ar fi îngăduit asta niciodată. - Lași pe masă toate, adăugă, căscând tare, Marina, le-oistrînge eu mâine dimineață. Felix și-aduse aminte atunci că
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
află de la Marina că Simion făcea familiei din ce în ce mai multe necazuri. Plecase de acasă și numai cu greu fusese găsit. Nu ședea locului defel, și acum Aglae era hotărâtă să consulte un alt doctor, mai mare. - Păcatele lui cele mari, zise Marina ca încheiere,Dumnezeu nu bate cu bățul! Mai mult decât cazul bătrânului, îl impresionă pe Felix tonul rău, răzbunător cu care spusese Marina aceste vorbe. "Curioasă familie, gândi el. Nici unul nu are cea mai mică iubire pentru celălalt, toți se
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
și acum Aglae era hotărâtă să consulte un alt doctor, mai mare. - Păcatele lui cele mari, zise Marina ca încheiere,Dumnezeu nu bate cu bățul! Mai mult decât cazul bătrânului, îl impresionă pe Felix tonul rău, răzbunător cu care spusese Marina aceste vorbe. "Curioasă familie, gândi el. Nici unul nu are cea mai mică iubire pentru celălalt, toți se bârfesc și se urăsc." O curiozitate amestecată și cu milă îl îndemna să se ducă să vadă pe Simion, dar amintirea ostilității cu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
medita absolut singur. Nu vin acolo decât îngeri îmbrăcați în alb, dimineața la nouă și seara. Acolo este locul dumitale, maestre! - Și e pustiu? - Pe onoarea mea! Mai pustiu ca-n Thebaida. Un cap zbârlit se lipi de fereastră. Era Marina, care spiona de afară. Simion, exaltat, se lăsă luat de braț de Stănică și Weissmann, care-l suiră iute în trăsură, ca să nu se răzgândească. Nimeni din casă nu arătă vreo emoție deosibită. Aglae privea înciudată că scena se prelungește
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
i-ar plăti un arhitect, ei nu sunt înlesniți, fiindcă trebuie să-și cumpere hrană. Eu le dau atât la sfârșit (și moș Costache gândea o sumă înfricosător de minimă), care le rămâne, în schimb vor avea hrană. Pun pe Marina să le gătească zilnic. "Moș Costache începu să facă cumpărătiri de alimente, care puteau să mire pe cei care-l cunoșteau zgârcit. Cumpără fasole uscată, care vara nu se mai caută, linte, ceapă, costiță râncedă, carne afumată (mai mult picioare
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Costache începu să facă cumpărătiri de alimente, care puteau să mire pe cei care-l cunoșteau zgârcit. Cumpără fasole uscată, care vara nu se mai caută, linte, ceapă, costiță râncedă, carne afumată (mai mult picioare, coaste și fălci), în care Marina găsi viermi mici, albi. Bătând cuie în tavanul odăii, el își atârnă alimentele, așteptând campania de lucru. În curând constată că ele n-ar rezista până la toamnă, și atunci costița, ceapa și celelalte apărură cu exagerată frecvență la masă. Otilia
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
toată seva imaginației lui. - Îți dau cuvântul meu de onoare că moș Costache are uncopil cu ea, am văzut eu copilul, să nu vă mirați dacă o să-i lase ceva avere, de hatârul progeniturii. De ce crezi c-a gonit-o Marina? A fost pusă la cale de Otilia și de Felix, care n-au nici un interes să fie concurați. A bătut-o măr, am auzit chiar că s-a internat în spital. Otilia, așezată pe genunchii bătrânului, îi mângâia chelia de
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Asta-i acum, observă Stănică în liber-cugetător, crezi că Dumnezeu stă cu răbojul să ne ție socoteala vieții? Părintele făcu un gest de oroare și amenință pe Stănică cu pumnul: - "Pus-am gurii mele pază, când a stătut păcătosulîmpotriva mea." Marina și Otilia veniră cu proviziile și le întinseră pe masă. Părintele aruncă ochii asupra aperitivelor, se închină, făcu semnul binecuvântării și zise.: - "Caută, Doamne Isuse Cristoase, preste mâncările cărnurilor și le sfințește pre ele, precum ai sfințit mielul, carele ți-
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
să faci ce poftești. - Am să mă gândesc, zise Felix prudent, e posibil să facserviciul militar. Otilia se hotărî să ducă provizoriu pianul la o prietenă; nu din simț de proprietate, ci fiindcă fusese al mamei sale. O rugă pe Marina să-i găsească un camion. Marina, care era un fel de post telegrafic de interceptare, comunică intenția în casa Aglaei. Aglae nu protestă: -Să și-l-ia, e al ei! Aurica începu să plângă. Declară că pe ea a neglijat-o toată
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
azi, nu se poate mărita. Mai curios era că nici nu știa să cânte. - Dragă, zise agasată Aglae, pianul nu pot s-o împiedic săși-l ia. E prea de tot. Trebuie să-și câștige și ea o pâine cu el. Marina destăinui Otiliei cele petrecute dincolo, și Otilia renunță să mai mute pianul. G. Călinescu - Uite, arătă ea instrumentul Aurichii, ți-l dau ție, dacă vrei. Aurica holbă ochii de surpriză, o sărută zgomotos pe Otilia pe amândoi obrajii și-i
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
să reținem în privința bibliografiei sale critice nume ca Sapegno, De Mauro, Moravia, Saviane, Bevilacqua, Sansone, Pontiggia, Risi, Stella, Siciliano, Pasolini, Spagnoletti, Reina, Specchio, Palazzeschi, Valli, Cordelli, Cucchi, Raboni, Repaci, Luzi, Maraini, Spaziani, Manacorda. Cărțile sale au fost distinse cu premiile: Marina Franca, Palmi, Alfonso Gatto, Tarquinia-Cardarelli, Calliope, Città di Firenze, Città di Venezia, Trastevere, Pino d'Oro, Brutium, Rhegium Julii, Acireale, Lentini, Lanciano, Città di Cariati, Circe-Sabaudia, Montale. Un ponte per l'Europa, Vanvitelli, Insieme nell'Arte, Marineo, Anna Borta, Contini-Bonacossi
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
Calliope, Città di Firenze, Città di Venezia, Trastevere, Pino d'Oro, Brutium, Rhegium Julii, Acireale, Lentini, Lanciano, Città di Cariati, Circe-Sabaudia, Montale. Un ponte per l'Europa, Vanvitelli, Insieme nell'Arte, Marineo, Anna Borta, Contini-Bonacossi, D'Alessandro, Anco Marzio, Cirò Marina, Palmi, Viareggio, Stresa. Il Romanzo di Tommaso Campanella (c) Dante Maffìa (c) 2012, Institutul European Iași, pentru prezenta ediție în limba română INSTITUTUL EUROPEAN, Iași, str. Grigore Ghica Vodă nr. 13, cod 700469, O. P. 1, C.P. 161 euroedit@hotmail
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
precum și emisiunea din 30 noiembrie 1996 a lui Gabriele La Porta de la RAI Uno; prezentările lui Camerino, Dego, Mele, Arslan, Mandruzzato, Traversetti, Placanica, Saccà, Pier Franco Bruni, Angelo Mundula, Angelo Marchese, Carmine Chiodo. Numeroase au fost premiile acordate cărții (Cirò Marina, D'Alessandro, Firenze, Stresa, Palmi) și emoționante întâlnirile cu elevii multor școli din Toscana, din Piemont, din Lazio și din Calabria. Giulio Ferroni a asemănat Il romanzo di Tommaso Campanella cu l'Oeuvre en noir de Marguerite Yourcenar. Corrado Calabrò
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
cele peste o sută de romane, ci pur și simplu propria neputință. Fapt e că Dostoievski, Balzac sau Goethe, care au scris chiar mai multe cărți, au dat capodopere în ciuda mareei de pagini". Cărțile sale au fost distinse cu premiile: Marina Franca, Palmi, Alfonso Gatto, Tarquinia-Cardarelli, Calliope, Città di Firenze, Città di Venezia, Trastevere, Pino d'Oro, Brutium, Rhegium Julii, Acireale, Lentini, Lanciano, Città di Cariati, Circe-Sabaudia, Montale. Un ponte per l'Europa, Vanvitelli, Insieme nell'Arte, Marineo, Anna Borta, Contini-Bonacossi
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
Calliope, Città di Firenze, Città di Venezia, Trastevere, Pino d'Oro, Brutium, Rhegium Julii, Acireale, Lentini, Lanciano, Città di Cariati, Circe-Sabaudia, Montale. Un ponte per l'Europa, Vanvitelli, Insieme nell'Arte, Marineo, Anna Borta, Contini-Bonacossi, D'Alessandro, Anco Marzio, Cirò Marina, Palmi, Viareggio, Stresa. Notă bibliografică POESIA Il leone non mangia l'erba, Roma, 1974 Le favole impudiche, Bari, 1977 Passeggiate Romane, Lecce, 1979 L'eredità infinita, Firenze, 1981 Caro Baudelaire, Manduria, 1983 Il ritorno di Omero, Cosenza, 1984 A vite
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]