5,243 matches
-
Pavel Șușară S-a încheiat, cu mai bine de o lună în urmă, cea de-a opta ediție a simpozionului de sculptură în marmură de la Cărbunari (Baia Mare), proiect al unicei instituții muzeale private din România, Muzeul Florean. Și în această ediție, ca de altfel și în cele anterioare, condițiile generale au fost, în mare parte, aceleași. Adică vreme de o lună, de data aceasta
Un spațiu al contrariilor - simpozionul de la Baia Mare by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11123_a_12448]
-
iar dacă ar fi să căutăm argumente în sprijinul acestei presupoziții, ele ar fi nenumărate: toate lucrările sînt gîndite și realizate pentru spații deschise, în particular pentru peisaj, scara lor este monumentală, materialul rămîne permanent piatra, fie că ea este marmură, calcar sau granit, tehnica este aceea care decurge din natura materialului, adică tăiere, cioplire, finisare și asamblaj, iar concepția lor privește în mod strict toate caracteristicile inventariate mai sus. În consecință, particularitățile sculpturilor realizate în aceeași ediție, sau în ediții
Un spațiu al contrariilor - simpozionul de la Baia Mare by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11123_a_12448]
-
singură vocație: aceea de a întuneca viața și bucuria altora. De cîte ori citesc scăpările violente, manifestate prin atîtea mijloace, de la pamflet fără har și invectivă la plîngerea penală, ale unor scriitori, mă duc în Piața Amzei, la placa de marmură ce marchează locul, casa nu mai există, și cer iertare doamnei Slavici pentru neînțelegerea urmașilor. Dar de acolo, din zid, biata doamnă Slavici îmi surîde ironic!
Biata doamnă Slavici by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/11200_a_12525]
-
Sanctuarul Național al Indiei”, TAJ MAHAL, uimitoarea reușită arhitectonica, a marilor construcții indo-islamice, “chintesența arhitecturii indiene,” care are la bază tulburătoarea poveste de dragoste dintre maharajahul Șah Jahan și frumoasă lui soție Mumtaz Mahal (perla palatului). El a transpus în marmură, printr-un “mausoleu sub formă de moschee”, toata durerea să pentru care a adus din Persia, Turcia, Veneția, Samarkand și Bordeaux arhitecți, ingineri, sculptori, caligrafi etc. Aceștia, împreună cu 20.000 de muncitori, au lucrat vreme de o generatie pentru a
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
o idee de Al. Philippide), Geometrul de la Păltiniș barbiana, Sâmburele personal barbiana, În viața muntelui călinesciana, Picătură de primăvară bacoviană, S-a revărsat argheziana, Secerat blagiana; altele prin dedicație: Nu ne-am nuntit lui Cezar Baltag, Vânat lui Vl. Streinu, Marmură zeiasca admirând statuia zeiței Venus din Milo, Zaruri lui V. G. Paleolog; și în cele mai multe, prin trimiterile expres culturale). Poetul se simte solidar „cu toți acei / Ce sapă-n cuvinte că într-un stei”, despărțindu-se de „Ceilalți care vorbesc
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
și cu suflet atât de plin de înțelepciuni că noi, tinerii, neînțelegându-i mai niciodată, îi numim cu seninătate senili... ...Surorii bunicii i-am pus în sicriu o casetă video cu telenovela respectivă și un videoplayer, iar în cavoul de marmură furată de la Rușchița, o masă, și un scaun... - ...Las'să mai vadă și ea din când în când, sărmana, a zis bunica printre hohote de plâns, că tare i-au mai plăcut telenovelele... Da, așa e. De-aceea, mă gândeam
Haralampy: "- La toți mai moare câte-o rudă..." by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10975_a_12300]
-
va simți culpabil, necum damnat, nu se va prăbuși, ba nici măcar nu va realiza că a intrat în cursa unei existențe circulare. Director al unei mici instituții cvasiculturale, cu sediul într-o clădire centrală și aproape somptuoasă, cu scări de marmură, uși de cristal bizotat, vaste încăperi cu candelabre și tapete de mătase decolorată, cu draperii de catifea - el nu are complexe între funcționare care-l adoră și al căror apărător este. Inadaptabilitatea lui va fi de un ordin mai subtil
Bal, în paginile Biancăi Balotă by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10940_a_12265]
-
care, în mod vizibil, arta este o formă de posesiune erotică. Vitalitatea sa ieșită din comun, spiritul de luptător și inevitabilele melancolii și îndoieli l-au pus față în față cu toate ipostazele materiei. Piatra și lutul, gipsul și bronzul, marmura și lemnul, alabastrul și metalul, culoarea și cărbunele și, în paralel, cuvîntul, i-au fost simultan aliați și adversari într-o bătălie ce nici nu presupune vreun cîștigător. Apropiindu-se de fiecare, înfrîngîndu-le cerbiciile sau inventariindu-și propriile disperări, Vlasiu
Mic dicționar de Sf. Ion by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10973_a_12298]
-
limită de sud, are la origini elemente geografice și culturale din orașul Călărași, unde și-a făcut prozatorul liceul. Economia locului se învârte în jurul unor surse limitate: oile și caii, pe de o parte, iar pe de alta, rezerva de marmură roșie, aflată pe terminate, a cărei exploatare a umplut subsolul de galerii ce se surpă amenințător. Pe măsură ce resursele se epuizează în dealurile învecinate, este amenințat chiar orașul Metopolis, așezat pe o comoară neștiută de metope, al căror secret Milionarul crede
Crepusculul bizantin by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10986_a_12311]
-
prima scenă din roman), îmbogățit treptat de pe urma unui atelier de lumânări, câștigă teren și prestigiu: a cumpărat drepturile de explorare a dealurilor metopolisiene și de folosire a carierelor. Dar ceea ce e mai grav e că a descoperit că filoanele de marmură roșie trec pe sub Metopolis, determinându-l să dărâme case ca un tăvălug și să exploreze adâncurile orașului cu dinamită. Din toate părțile se simt semne rele pentru oraș, adiat de ,un vânt de bătrânețe și de pustiu rece". Milionarul e
Crepusculul bizantin by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10986_a_12311]
-
o emană lumea bănulesciană? Mai întâi, din elaborarea savantă a povestirii, care transmite o plăcere a artificiului artistic, nu sentimentul unei reflectări directe, verosimile. Autorul are foarte clare referințele reale (câmpia, vecinătatea Dunării, oamenii, comerțul cu lână, piei, alifii și marmură), dar efectuează, ca orice mare artist, o mutație estetică în transpunerea lumii. În narațiune, determinările spațiale și temporale stricte sunt șterse, iar scriitorul își lasă cititorul prizonier al ambiguităților. Indeterminările facilitează instalarea în ireal. A doua sursă a impresiei de
Crepusculul bizantin by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10986_a_12311]
-
intra încet-încet în resemnare, păstrând vag speranța unei retrageri nepericuloase. Era tot ce-și mai putea dori. Totul se strângea în jurul fiecăruia dintre ei, al familiilor lor. Zidurile fostei cetăți erau deja în seism. Cărămizile ca și plăcile enorme de marmură nu rezistaseră mișcărilor dezordonate la care fuseseră supuse. Speranța în țelul utopic al unora dintre ei rămăsese de mult în copilăria acestei perioade. Acum se spulberau și speranțele unor posibile viraje scurte care să corecteze traiectoria, s-o mute spre
Covorul roșu by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11049_a_12374]
-
și sentimentele noastre./ Dar altele..." (Confesiuni recuperate). Sau: "zăpada arde sub numere/ se aud cascade ascetice" (La pîndă în perfecțiune). Sau: "plînge zarea cu spirale/ durdulie ca matale" (Vai și ierburi). Sau: " Abstracțiunea îl îngînă/ Figuri de pure geometrii/ Pe marmura cu plîns de lînă/ Cu romburi clare ciclamii" (Din zări hitite). Delirul poartă nostalgii pitagoreice: "apoi auzeam valurile potopului bătînd în ferestre/ și căpușele timpului brăzdau deșertul/ se întrupau în numere sacre" (Confesiuni recuperate). Vocația poetului ar fi de ordin
între formal și informal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10806_a_12131]
-
în coarnele sextelor/ prin cîntecul trist/ de unde auzi tîmpla locomotivei cu aburi/ ducîndu-se în lună/ și încuibarea oului în falduri de spumă și lut/ se revarsă zorile cu furcile caudine peste copilul/ uitat într-un sărut/ peste agonia arabescurilor pe marmuri încinse// durerea clatină pînzele crepusculare/ lumina moare arzînd/ fierbe în cenușă/ sîmburii de jar se scutură din fructul mineral// lănci vechi în blazon înnegresc lătratul ogarilor/ departe-n păduri/ la vînătoarea fazanilor de celofan/ am găsit imaginația jupuită în iarbă
între formal și informal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10806_a_12131]
-
de fiecare dormitor și trei bucătărioare de fiecare baie, patru baruri de fiecare bucătărie în viluța cu sală de conferințe, unde se pot face baluri și unde ,Steaua" ar putea face antrenament iarna. Cu mai multe rânduri de scări, de marmură cea principală, din stejar cea dosnică. Ba are chiar și un studio, înzestrat cu tot ce poate oferi mai nou birotica. Se poate retrage într-un baldachin, dar se poate întinde și pe una din canapelele din piele veritabilă, se
Home, sweet home... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10817_a_12142]
-
la grandoarea peisajului geologic (""Ce natură, mă? ce natură? Natura e în capul meu"", după cum îi replică într-un mod asemănător și lui Sextil Pușcariu: "Excursia mea favorită este la o cafenea din strada principală. La o masă rotundă de marmură stau un ceas-două și privesc pe trecători, iar priveliștea aceasta îmi spune mai mult decît o pajiște înflorită""), autorul Scrisorii pierdute preferă a străbate străzile și piețele, a poposi în berării, cafenele, gări pentru a scruta cu luare aminte oamenii
Caragiale între oglinzi paralele (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10863_a_12188]
-
oameni luînd, împrumutînd/ grăuntele pornirii către vis,/ un snop de revelații și păcate.../ Mulțime, vast deșert uman/ și omenesc.../ din ordine nu iese/ altă ordine." E suficient să citești cum își încheie Virgil Ierunca aceste cronici, sau epiloguri țintind nu marmura, ci memoria caldă, neîndoită, a unor oameni pentru care celălalt, ca părere și faptă, contează, ca să suferi de teama de-a termina nepotrivit. Simplă, ca o propoziție în care numele și verbul lui spun tot ce-ar fi de spus
Popasuri. Zăbave by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10186_a_11511]
-
picioare/ ne poate doar da hrană la cai și la vite/ ne poate mărunți în malaxoare// dar noi, noi, noi/ vom năpădi la sfîrșitul reprezentației/ ca iarba, mușchiul, urzicile/ citadelele voastre de cuvinte și zgîrie-norii aseptici// și arcurile voastre de marmură// și colosul de aur cu picioare de lut// și rachetele" (Canon politic 1991-1994). Conceptualizării cosmice îi ia locul dialectica nemijlocită a polisului ajuns în impas. Rîvnită odinioară cu ardoare, aidoma unui bun suprem, libertatea se dovedește greu de aplicat într-
Poeta față cu epoca by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10762_a_12087]
-
considerat o ofensă la adresa catolicismului, autorul fiind excomunicat de către Vatican. José Saramago a cucerit notorietatea mondială cu romanul Memorial do Convento (Memorialul mînăstirii), în care autorul a imortalizat construirea Mînăstirii Mafra, cel mai mare edificiu religios din Portugalia, bazilica din marmură având o fațadă lungă de 220 m. și 4 500 de uși și ferestre. De la gazda mea am aflat că Memorialul mînăstirii este o lucrare obligatorie pentru toți elevii portughezi la susținerea bacalaureatului. Elevii care vin la expoziția „Sămânța și
Fundația „José Saramago“ – Lisabona Expoziția „Sămânța și roadele“ by Ma () [Corola-journal/Journalistic/4018_a_5343]
-
beciurile cu butoaiele cu vinuri vestite, erau toate În paragină. Era clar, nu mai avea rădăcini. La Îndemnul Olgăi Sâmbure, a spart zidul fals, a căutat și a găsit În firida din spatele șemineului, cu cahlele lipsa și fără suportul din marmură de Carrara, a găsit casetă cu trei mahmudele din aur turcesc și mai multe Înscrisuri notariale, care atestau evenimentele importante din familia Sâmbure. Era un fir care ar fi putut să o lege de locul despre care Își amintea doar
Vara Leoaicei. In: Editura Destine Literare by Melania Cuc () [Corola-journal/Journalistic/99_a_392]
-
vajnici războinici. Atârnau acolo flamuri aduse de la Flodden și de la Azincourt. Acolo se înșirau armurile pictate cu blazoanele nobiliare, lei, leoparzi, coroane. Acolo se întindeau mesele lungi cu vesela lor de aur și de argint și acolo încălzeau căminele din marmură italiană sculptată, în care ardea, seară de seară, câte un stejar întreg, cu un milion de frunze și cu cuiburile de ciori și de pitulici, până se prefăceau în cenușă. Și acum, iată-l acolo pe Nicholas Greene, poetul, îmbrăcat
Virginia Woolf ORLANDO by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/3844_a_5169]
-
o ordine a imaginarului, producând tensiune și simplitate de mare poezie: „Lente înmormântări cortegii trecând/prin filele jurnalului tău prin pupilele copilăriei tale imense/ chipuri de ceară triviale aripi cum mâneci bufante/câte-o tresărire a sufletului negru strălucitor cum marmura/și stai afară pe-un asemenea timp fascinant/în soarele moale de toamnă perfect conservat cum un obraz de femeie trecută/alături te-așezi de cei duși care-ți arată cu bună- tate drumul/ la capătul căruia e orânduit un
Consecvența cu sine a poetului by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/3851_a_5176]
-
concentrează viziunea tranzitoriului permanent, a lumii formate din fluide care se transformă unele în altele. Dată fiind vocația muzicală, dominantă la Petică, sinesteziile lui au o obligatorie componentă fonică. Altădată, figuri fonetice de genul aliterației îi iau locul (Peste-nvechita marmură rece/ Curg lacrimi clare în noaptea caldă). După ce și-a dovedit virtuozitatea prozodică, Petică adoptă, în ultimul ciclu al volumului, forma sonetului; dacă pînă atunci poetul mizase pe capacitatea sa de aparentă improvizație muzicală, revenirea la sonet înseamnă revenirea la
Ștefan Petică – suavul visător by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6807_a_8132]
-
zbîrlit și asudat, Savițki continua să se opintească. Deodată se întîmplă lucrul cel mai groaznic. Savițki se desprinse fără să vrea de ficus și zbură cu spatele în coloana de mahon cu incrustații aurite, pe care se afla bustul de marmură al lui Alexandru I Binecuvîntatul. Bustul se clătină, ochii orbi ai țarului priviră mustrător gimnaziștii potoliți într-o clipă și, rămînînd o secundă într-un unghi de 45ș, Binecuvîntatul se năpusti cu capul înainte, ca un înotător într-un rîu
ILF ȘI PETROV Douăsprezece scaune (ediție necenzurată) () [Corola-journal/Journalistic/4078_a_5403]
-
faptei. - Ce-o să urmeze acum, Vorobianinov? întrebă Savițki. - Nu l-am spart eu, răspunse repede Ippolit și părăsi al doilea sala de festivități. Rămas singur, Savițki încercă fără speranță să pună nasul la loc, dar acesta nu se lipea de marmură. Atunci Savițki se duse la toaletă și aruncă nasul în closet. La ora de greacă, în clasa a treia intră directorul Sizik. Acestă făcu semn grecului să rămînă unde era și rosti același discurs pe care-l mai ținuse în
ILF ȘI PETROV Douăsprezece scaune (ediție necenzurată) () [Corola-journal/Journalistic/4078_a_5403]