1,400 matches
-
Fericire și greșeală. Circulația bogăției prin lume le-a inclus pe ambele, dar bogăția a continuat să sporească pentru că este întotdeauna slujită de cîștigăori. — Oameni palizi și rozalii, murmură Odin meditativ. Oameni palizi și rozalii. Nu cred că negrii și maroniii se amuză prea tare, zise Powys. Ți-e bine, Lanark? Vocea puternică și liniștită a lui Monboddo continuă să toarcă asemeni unui vînt năucitor. — ... așa că nordul Africii devine deșert, cu niște consecințe utile... Ca urmare a camaraderiei curate cu baia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
al termitelor înfășurați în jurul unei ancore detașate. Am dedus că aceste volume cuprindeau explicații despre toate lucrurile care sînt și au fost, și viețile tuturor persoanelor importante. Cele șase silabe ale numelui EN-CI-CLO-PE-DI-A păreau că rezumă aceste cărți groase și maronii care descriau universul, așa că ori de cîte ori îl rosteam, căpătam un sentiment de putere confirmată de plăcerea pe care o dădea părinților mei. Dar cele patru pagini colorate cu steagurile tuturor națiunilor și însemnele heraldice îmi creau o senzație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
doua mișcare din vreun plan fantastic, început prin atacul împotriva memoriei sale. Era ușurat că n-o mai are pe cap. O figură falimentară se detașă dintre chipurile care îi defilau prin față. Teresa Clark, purtând două pungi de hârtie maronie, îl striga. ― Am cumpărat ceva pentru micul dejun. M-am gîndit că ți-ar place mai mult să mâncăm, aici, la iarbă verde, printre furnici, decât să intrăm într-un restaurant arhiplin. Mâncară în tăcere. Gosseyn observă că alimentele erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
doua mișcare din vreun plan fantastic, început prin atacul împotriva memoriei sale. Era ușurat că n-o mai are pe cap. O figură falimentară se detașă dintre chipurile care îi defilau prin față. Teresa Clark, purtând două pungi de hârtie maronie, îl striga. ― Am cumpărat ceva pentru micul dejun. M-am gîndit că ți-ar place mai mult să mâncăm, aici, la iarbă verde, printre furnici, decât să intrăm într-un restaurant arhiplin. Mâncară în tăcere. Gosseyn observă că alimentele erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
mai ales în a le feri de dogoarea soarelui. Având asigurată protecția se dezvoltă fructele mult dorite în diferite etape ale verii ce-și face apariția la timpul ei. Dacă privesc și mai atent observ un alb nuanțat pigmentat cu maroniu și roz în atmosferă, cu zborul tot mai insistent al albinelor, urmat de un covor de petale ce se depun în straturi succesive cât ține curtea și grădina - albul pur devine general și generator de sentimente de admirație față de frumosul-frumos
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
și înapoi, la stânga și la dreapta. Încercă și privi uimită cum sprintena vampă de pe ecran se mișcă înainte, smucit, cu brațele legănându-se, într-o simulare a mersului omenesc. Părea să fie într-un fel de grădină virtuală, cu arbori maronii, tomnatici, care se legănau într-un vânt slab. Era ca și cum Maggie ar fi mânuit o cameră, furișată la câțiva metri în spate și deasupra avatarului ei, una care urmărea fiecare mișcare a lui - a ei. Acum, pe măsură ce înainta printre copaci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
trecuse în secolul douăzeci uitat, neglijat și cu fonduri foarte limitate. Clădirea pe care o căuta agentul Mancuso era, cu excepția garajelor improvizate, cea mai mică din tot cvartalul, un liliputan de prin anii ’80. În fața verandei agoniza un bananier înghețat, maroniu și amărât, gata să cadă și el la pământ, așa cum se întâmplase de mult timp și cu gardul de fier. Alături de copacul uscat era o moviliță de pământ peste care stătea aplecată o cruce celtică din placaj. Plymouth-ul tip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
mă împingi în brațele disperării. — O biată slujbă într-un birou și n-ai reușit s-o păstrezi. Cu toată educația pe care o ai. — Eram detestat și prezența mea îi deranja, spuse Ignatius, aruncând o privire rănită spre pereții maronii ai bucătăriei. Scoase cu un pocnet limba din gâtul sticlei și râgâi gazele berii. În ultimă analiză, totul a fost din vina Myrnei Minkoff. Știi bine cum reușește ea să provoace necazuri. — Myrna Minkoff? Nu vorbi prostii, Ignatius. Fata aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Sumatrei și iată, chiar vizavi de noi, vedem animalul care a declanșat speculații în lumea întreagă ... cimpanzeul despre care se spune că vorbește ... și chiar că înjură. Dumnezeule, își spuse Hagar. Se întoarse să vadă ce filmau. Văzu ceva blană maronie și un cap negru. Animalul avea maxim șaizeci de centimetri și scoase aproape imediat strigătul jos și tânguitor al macacului cu coadă de porc. Echipele de filmare erau electrizate. Microfoanele erau îndreptate ca niște țevi de pușcă spre animalul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Dacă era supărat, în mod categoric nu lăsa să se vadă. Capitolul 24 Brad Gordon se încruntă nemulțumit la toaleta din celula lui. O bucată de hârtie igienică atârna pe marginea vasului metalic. În fața scaunului era o băltoacă de lichid maroniu. În care pluteau niște chestii mici. Brad voia să urineze, dar nu avea de gând să calce în lichidul ăla, ce naiba o fi fost el. Nici măcar nu voia să se gândească ce putea fi. O cheie se învârti în broască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
purpurie slabă, jos, în nisip, pulsând slab. — Asta e? — Asta e, spuse Manuel. Era o femelă cam de o sută de kilograme, și de un metru și un sfert lungime. Avea plăcile carapacei normale, cam cât o palmă de om. Maronie, cu dungi negre. Era pe jumătate îngropată în nisip, săpând o groapă în spate, cu aripioarele. — Începe și se oprește, zise Manuel. Și în clipa aceea începu din nou. O strălucire purpurie care părea să fie emanată de anumite plăci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
scria MORI ÎN IAD“, un trening de velur, un ghips de picior detașabil, un Mossberg 590 cu țeavă scurtă și două Parabellum negre, de 45. Pentru acea zi, se îmbrăcase într-un sacou sport de tweed, pantaloni obișnuiți și pantofi maronii cu șireturi. În fine, întinse pe pat trei fotografii. Prima, bărbatul, Frank Burnet. Cincizeci și unu de ani, bine făcut, fost infanterist marin. Fiica tipului, Alex, abia trecută de treizeci de ani, avocat. Nepotul tipului, Jamie, opt ani. Bătrânul dispăruse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
toate motivele să încerce să termine repede. Fă-o cu puștiul, își spuse el. Simplu și la obiect. Intră Dolly, cu o hârtie în mână. În acea zi purta un costum bleumarin, pantofi fără toc, cămașă albă. Avea o servietă maronie, de piele. Ca de obicei, trăsăturile ei obișnuite îi permiteau să nu atragă atenția. — Cum ți se pare? întrebă ea, întinzându-i hârtia. Se uită repede peste ea. Era o notiță gen „Pentru cei interesați“, semnată de Alex Burnet. Care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Trebuie să vorbiți cu el, spuse directoarea. Este în detenție, în sala alăturată. Lynn intră într-o cameră mică. Era plină cu fișete metalice verzi, foarte înalte. Dave stătea încovrigat pe un scaun de lemn, părând foarte mic, cu pielea maronie. — Dave. Ce s-a întâmplat? — L-a rănit pe Jamie, zise Dave. — Cine? Nu-i știu numele. Ie dân clasa șase. Clasa a șasea? își spuse Lynn. Asta însemna că era un copil mult mai solid. — Și ce s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
baseball. Jamie și Maimuțache. Pe ei! Billy îi lovi din lateral, venind în viteză, iar cei doi zburară ca niște popice, exact lângă groapa de la marginea terenului. Jamie alunecă frecându-se cu bărbia de sol, ridicând un nor de praf maroniu, iar Maimuțache se izbi de parapetul din sârmă din spatele terenului de baseball. Din apropiere, amicii lui Billy urlau: — Sânge! Vrem sânge! Văzând că puștiul, Jamie, gemea în praf, Billy se duse direct spre Maimuțache. Îl atacă cu placa, cu roțile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Neștiind ce să facă cu mâinile, le-a vârât În buzunarele fustei și a dat peste ceva care la atingere semăna cu niște firmituri. A scos mâinile din buzunare, doar ca să vadă că vârfurile degetelor Îi erau acoperite cu boabele maronii, sfințite de Petite-Ma și strecurate acolo ca să o apere de deochi. Ia te uită! Grâu... grâu... a bâlbâit Asya cuvântul pe tonuri diferite. Petite-Ma Încearcă să mă protejeze de rău. A desfăcut palma și i-a dat un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Însă când a venit timpul să Înregistreze copilul la Notariatul Popular, s-a Înmuiat. — Care e numele băiatului? a Întrebat funcționarul slab și deșirat, cu trăsături ascuțite, fără să ridice capul din registrul imens, cu coperți de pânză și cotor maroniu. — Levon Kazanci. Ofițerul și-a Împins ochelarii de citit pe vârful nasului și s-a uitat lung la Riza Selim Kazanci pentru prima oară. — Kazanci e un nume de familie foarte bun, Într-adevăr, Însă ce fel de nume musulman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
lăsa spații goale, dar În peșteră se răspândea o lumină de amurg târziu, asta și din cauză că imensa Încăpere era despărțită prin rafturi etajate de farmacie veche, În care se deschideau arcade ce profilau denivelări, mici pasaje, perspective. Nuanța dominantă era maroniul, maronii erau obiectele, polițele, mesele, amalgamarea difuză a luminii naturale cu cea care provenea de la niște lămpi vechi puse să lumineze În fâșii unele zone. Prima impresie a fost că intrasem În laboratorul unui lutier din care meșterul dispăruse Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
spații goale, dar În peșteră se răspândea o lumină de amurg târziu, asta și din cauză că imensa Încăpere era despărțită prin rafturi etajate de farmacie veche, În care se deschideau arcade ce profilau denivelări, mici pasaje, perspective. Nuanța dominantă era maroniul, maronii erau obiectele, polițele, mesele, amalgamarea difuză a luminii naturale cu cea care provenea de la niște lămpi vechi puse să lumineze În fâșii unele zone. Prima impresie a fost că intrasem În laboratorul unui lutier din care meșterul dispăruse Încă de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Schimb de instrumente, ca Între două sentinele. Iar Jacopo Înaintase În cimitir, condus de psihopompul cu panglicuțe luate la Addis-Abeba. Totul În jur era alb, zidul bătut de soare, mormintele, pomii Înfloriți de pe margine, patrafirul parohului gata să binecuvânteze, afară de maroniul veșted al pozelor de pe pietrele funerare. Și de marea pată de culoare dată de drapelele Înșiruite În fața celor două gropi. „Băiete“, spusese șeful, „tu te așezi aici, alături de mine, și la comandă suni pentru Drepți! Apoi, tot la comandă, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
pricaz, Ai nevoie doar de chei. S-o luăm, dar cu încetul, Să nu rătăcim cărarea: Oare cine e poetul Ce scrutează-ntr-una marea? Galbenă e la culoare Și plăcut mirositoare, Este dulce-acrișoară, Dar nu-i măr și nu e pară. Maronie, lunguiață, E bună pentru dulceață, Însă aș putea să spun Că-i mai bună de magiun, Dar mai e, din câte știu, Bună și pentru rachiu. Una oacăie în baltă Și-i ceva mai jucăușă, Însă eu cunosc o altă
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
ai vreun strămoș cu totul și cu totul deosebit. Gaston înțelegea doar pe jumătate ce-i spunea bătrânul dar, imaginându-și restul, a bănuit despre ce era vorba. — Napoleon, zise el în șoaptă. Bătrânul scăpă ceașca din mână pe rogojina maronie. — Napoleon! Așa se explică, deci... Vezi că n-am greșit. Pot să-i citesc unui individ caracterul pe față, îi știu soarta... Am uitat să mă prezint. Mă cheamă Higurashitei Kawai. Sunt ghicitor oriental. — Mă cheamă Gas. Gaston s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
groasă de jeg, și hlamida lui nu mai fusese băgată în leșie de ani buni. Chiar și felul cum arată era respingător. Pielea feței, de o paloare cenușie, era numai cute. Țeasta craniului, despuiată de tonsură, era plină de pete maronii. Unghiile degetelor de la mâini erau negre și despicate precum ghearele unui bătrân șoricar. Uitătura îi era răutăcioasă, poate din pricina pleoapelor căzute, roșii și urduroase. Purtările nu îi erau mai prejos de înfățișare: îți stătea în cale sfidător, zornăinduși cheile ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
orizont; poți doar s-o ții legată la țărm pentru scurt timp cu această frânghie. A desfăcut desaga și mi-a întins un păhăruț de teracotă, astupat cu un smoc de lână. L-am deschis și am văzut niște granule maronii, cele mai mari dintre ele având mărimea unghiei policarului. Erau treizeci la număr, nu arătau îmbietor, dar miroseau frumos. - Când durerea o să devină insuportabilă, folosește astea, una pe zi. Ia un tăciune și pune-l într-o farfurioară de metal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
minunată, ești minunată“. Antonio Închisese aparatul și, ca să-l pedepsească, Emma nu mai deschisese gura, până la sosire. Îl cuprinse din nou un impuls nervos. Scoase caseta, băgă degetul sub bandă și o desfăcu toată cu mâna. Trase până când banda subțire, maronie, fu desfășurată toată Între degetele sale. O prinse cu dinții și o rupse. Transformă În ghirlande vacanțele lor, trecutul, și Îl aruncă pe fereastră. Omul ciudat nu-ți va mai spune ești minunată, ești minunată. Fii blestemată. Te blestem, nenorocito
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]