718 matches
-
pentru Ziua Recunoștinței, verde sau roșu pentru Crăciun și roz pentru Luna Cancerului de Sân. Luminarea se asemănă foarte mult cu lumina de noapte a antenei de radio de pe Willis Tower, John Hancock Center și etajele superioare a clădirii Merchandise Mart. În piața de la intrare, este o sculptură creată de Harry Bertoia.
Aon Center (Chicago) () [Corola-website/Science/308014_a_309343]
-
sa enormă. La împlinirea vârstei de 38 de ani, pe când se pregătea să intre în perioada de zece ani de izolare, a lăsat următoarea inscripție să troneze pe rafturile camerei sale de lucru : ""An. Christi 1571 aet. 38, pridie cal. mart., die suo natali, Mich. Montanus, servitii aulici et munerum publicorum jamdudum pertaesus, dum se integer in doctarum virginum recessit sinus, ubi quietus et omnium securus quantillum in tandem superabit decursi multa jam plus parte spatii, si modo fata sinunt, exigat
Michel de Montaigne () [Corola-website/Science/308042_a_309371]
-
revistei Viața românească, apărută la 1 martie 1906, la Iași, sub conducerea lui Constantin Stere și Paul Bujor. Adevăratul redactor și animator al revistei a fost însă Garabet Ibrăileanu. a) 1906 - 1908: subintitulată „Revistă literară și științifică”, publicația apare (1 mart. 1906 la Iași) sub conducerea lui Constantin Stere, Garabet Ibrăileanu și Paul Bujor, avîndu-i colaboratori pe Dimitrie Anghel, Ștefan Octavian Iosif, Octavian Goga, Mihail Sadoveanu, Calistrat Hogaș, Gala Galaction, Jean Bart; b) 1909 - 1916: director al revistei este Garabet Ibrăileanu
Poporanism () [Corola-website/Science/308218_a_309547]
-
R.S.S. (sept. 1944 - apr. 1945), militar în Secția tehnică din cadrul Diviziei 2 Infanterie voluntari "Horia, Cloșca și Crișan" (apr. - iul. 1945), locțiitor politic de baterie în Divizionul de Artilerie de coastă (sept. - oct. 1945) și pe Canoniera "Stihi" (oct. 1945 - mart. 1946). Responsabil al Secției Militare Regionale Constanța (apr. - dec. 1946), instructor al C.C. al P.C.R. (dec. 1946 - sept. 1947), secretar al Comitetelor județene P.C.R. Tulcea (sept. 1947 - febr. 1948) și Slatina (febr. 1948 - oct. 1949). Locțiitor politic al comandantului Forțelor
Florea Diaconu () [Corola-website/Science/307472_a_308801]
-
În timpul luptei cu Arborea, Pere al IV-lea al Aragonului a oferit autonomie legislativă Sardiniei, care avea una dintre cele mai avansate tradiții judiciare din Europa acelor vremuri. Regatul a fost guvernat în numele regelui de către un vicerege. Când, în 1409, Marti cel Tânăr, regele Siciliei și moștenitorul tronului Aragonului, a învins ultimul "giudicato" Sardinian și a murit de malarie la Cagliari, Sardinia a trecut împreună cu Coroana Aragonului sub sezeranitatea unei Spanii unite. Corsica, care nu a fost niciodată cucerită, a fost
Regatul Sardiniei () [Corola-website/Science/303148_a_304477]
-
Coresi, 1993; ed. a III-a, București, Editura Sigma, 2000. Această carte a fost recenzată de Ion Bogdan Lefter, în "România literară", XVII, nr. 19, 10 mai 1984, p. 5 și de Elena Tacciu, în "Contemporanul", nr. 11 (1948), 9 mart. 1984, p. 5, care au apreciat-o drept "o operă critică" (I. Bogdan Lefter), rezultat al unei "munci dificile de selectare" a unor opere literare și de prezentare succintă a lor (E. Tacciu), iar Ovidiu Drimba, recomandând prima ediție a
Ieronim Tătaru () [Corola-website/Science/311726_a_313055]
-
elevația" stilului scrierii). - Itinerar caragialian, București, EDP, 1997, colecția "Akademos". (Alăturat, reproducem integral cronicile la acest volum, semnate de Gabriel Dimisianu, în România Literară, XXI, nr. 18, 13-19 mai, 1998, p. 4, de V. Fanache, în "Steaua", XLIX, nr. 2-3, mart.-apr. 1998, p. 4-5 și de Ion Bălu, în "Convorbiri literare", CXXXV, serie nouă, sept. 2001, nr. 9 (69), p. 39. Dăm, de asemenea, și fragmentul referitor la această carte, dintr-o cronică semnată de Florin Mihăilescu în "Viața Românească
Ieronim Tătaru () [Corola-website/Science/311726_a_313055]
-
, (n. 27 mart. 1900, la Dobridor, jud. Dolj, decedat la 18 iul. 1993, la București), a fost un compozitor creștin, autor, printre altele și a unor cunoscute colinde, intrate în repertoriul tradițional românesc. Studii la Seminarul "Central" (1912-1920) și paralel - la Școală normală
Nicolae Lungu () [Corola-website/Science/310973_a_312302]
-
și Blocul Partidelor Democratice. Primirea în partidul comunist a colonelului Ieremia Popescu în 1948 a constituit un atu important în numirea sa în funcția de șef de Stat Major al nou înființatului Secretariat General pentru Trupe MAI (30 ian. - 24 mart. 1948). Avansat la 30 decembrie 1948 la gradul de general-maior (Decretul nr. 2.132/1948) a fost numit în fruntea Comandamentului Trupelor de Securitate (24 mart. 1949 - 10 iul. 1952). În 1950, ca urmare a procesului de verificare a membrilor
Ieremia Popescu () [Corola-website/Science/311815_a_313144]
-
de Stat Major al nou înființatului Secretariat General pentru Trupe MAI (30 ian. - 24 mart. 1948). Avansat la 30 decembrie 1948 la gradul de general-maior (Decretul nr. 2.132/1948) a fost numit în fruntea Comandamentului Trupelor de Securitate (24 mart. 1949 - 10 iul. 1952). În 1950, ca urmare a procesului de verificare a membrilor de partid declanșat de conducerea superioară PMR cu 2 ani în urmă, generalul Ieremia Popescu a fost exclus din partid din cauza activității sale antisovietice de pe frontul
Ieremia Popescu () [Corola-website/Science/311815_a_313144]
-
CC al PCR (28 nov. 1974-23 nov. 1979); membru al CC al PCR (23 nov. 1979-22 dec. 1989); membru supleant al Comitetului Politic Executiv a CC al PCR (24 nov.-22 dec. 1989); membru al Secretariatului CC al PCR (22 mart.-22 dec. 1989). A absolvit Facultatea de Drept, Universitatea din Cluj (1953-1957); doctorat în științe juridice la Universitatea din Cluj (1967). Profesia de bază: jurist. Judecător la Tribunalul Popular Raional Cluj (1957- 1965); șef al Direcției Județene pentru Cauze Civile
Silviu Curticeanu () [Corola-website/Science/311306_a_312635]
-
Anul 2011". Lângă cruce se află trei pietre funerare vechi cu inscripții cu caractere chirilice, greu lizibile. Pe una din lespezi se află următoarea inscripție: "Supt aciastă piatră odihnește robul lui Dumnezău Pandeli (...) ce sau săvărșit din viață la 1850 mart. fiind în vrăstă de 100 ani (...) lăngă soție odihnesc ai săi fii Iancu și Panaioti (...) iar acești să roagă Dumnezău săi erti și săi odihnească". Inițial mănăstirea Barnovschi era înconjurată de zid, acesta fiind demolat într-o anumită perioadă a
Biserica Barnovschi () [Corola-website/Science/311338_a_312667]
-
În vechime i se spunea "Peste Bașeu". Este menționat încă din anul 1605 într-un zapis întocmit cu ocazia vînzării unei părți de ocină de către Măriuța fata lui Toader din Comăneștii lui Coman Berechet. "S-au scris în Bașău (1605) mart.8...". Altă mențiune este din 20 ianuarie 1634, cu ocazia unui proces între proprietarii de pe moșia Comănești, determinat și de mutarea unor stîlpi de hotar, la care este chemat ca o martor "diaconul de Bașău cu Starașul deacolo" . Într-un
Bașeu, Botoșani () [Corola-website/Science/310335_a_311664]
-
Voievod, cu toată cheltuiala și osârdie sf(â)nți(ei) sale chir Macarie Hrisoverghi monah, pentru vecinica sa pomenire. Fost-au sârguitori cu osteneala Dum(nealui) Ștefan Rusăt vel pah(arnic) cu giupâneasa dum(nealui) Marie Sturdza. Leat 7251 (=1743) mart(ie) 5"". Pe partea cealaltă a turnului, inscripția se continuă astfel: ""Fost-au la această vreme egumen Ștefan monah"". Turnul este construit din pereți portanți din zidărie de piatră tencuită cu mortar de var. Pe fațadă sunt arcaturi oarbe, racordate
Mănăstirea Dobrovăț () [Corola-website/Science/309112_a_310441]
-
("Mart qırğını" în azeră), este prima parte a seriei de masacre împotrivă populației azere provocate de trupele militare alianței bolșevice (Sovietul din Baku) și ale partidului extremist Federației Revoluționare Armene „Dașnakțutiun” în Azerbaidjanul de Est (1918). Pe vremurile acelea azerii nu
Masacrul din Martie () [Corola-website/Science/309187_a_310516]
-
să-și formuleze din nou obiecțiunile față de unirea de la Florența. Ei au fost încântați să facă acest lucru și, fără îndoială, atenția prevenitoare a împăratului acordată punctului lor de vedere a dăunat mai puțin decât arestarea și transformarea lor în martii. Este greu să fim siguri de sinceritatea lui Constantin când acesta pleda pentru unirea Bisericilor, în chiar inima lumii creștine ortodoxe, deși știa bine că restul acelei lumi o refuzase cu dispreț. Cronicarul Ducas credea că devotamentul împăratului față de unire
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
ostila guvernului Statelor Unite, conform Secțiunii 13 a Legii persoanelor strămutate. Guvernul leton a demonstrat că Legiunea letonă (compusă în primul rând din diviziile a 15-a și a 19-a Waffen SS ) nu a fost o organizație criminală sau colaboraținistă. Mart Laar (Prim-ministrul Estoniei, 1992-1994 și 1999-2002), în cartea sa din 1992 "War in the Woods: Estonia's Struggle for Survival, 1944-1956" a respins propaganda sovietică conform căreia rezistența baltică a fost organizată de marii proprietari de pământ și de
Frații pădurii () [Corola-website/Science/310420_a_311749]
-
motiv, o serie de istorici consideră conflictul sovieto-baltic doar unul dintre numeroasele „războaie uitate”. Orice cercetare științifică a fenomenului a fost interzisă în perioada sovietică. Articolele emigrației baltice care abordau subiectul erau respinse de sovietici ca „agitație naționalistă”. Cercetările lui Mart Laar începute la sfârșitul deceniului al nouălea sunt considerate primele abordări sistematice și științifice ale fenomenului „fraților pădurii”, fiind deschizătoare de drumuri în acest domeniu. În 1999, parlamentul lituanian - Seimas - a adopata în mod oficial declarația de independență care fusese
Frații pădurii () [Corola-website/Science/310420_a_311749]
-
Și spre aceasta este credința însuși domniei meli de mai sus numit, Petru Voievod și credința a pre iubit fiiului nostru Bogdan și credința tuturor boierilor noștri ai Moldaviei, a mări și a mici.” Grigorie Bogzovici din Huși, 7036 (1528) Mart,1. După A. Sava. Documente privitoare la târgul și ținutul Lapușniei, p. 3-4. Arhiva Națională a Moldovei. Se poate de crezut ca Tătăreștii au pornit chiar din locul (valea) Tutoveni (în hrisovul citat mai sus este numit „Tutovinești”), care se
Tătărești, Strășeni () [Corola-website/Science/305881_a_307210]
-
Hristici". După ce au măsurat toate laturile moșiilor, hotarnicii au cerut de la răzășii de la Hristici "scrisori și dovezi cu care cer să tragă la a lor stăpînire" pămîntul dorit. Ei le-au arătat "un suret de pe un ispisoc din anul 7138 mart 15... de la răposatul Alexandru Voevod fiul Radului Voevod, cu cari au miluit pe Todirașcu pârcălab de Soroca cu o săliște anume Hristiște cu loc de iazuri și de mori ci este în dreptu Sorocii. Iar hotarul sa-i fii de
Hristici, Soroca () [Corola-website/Science/305245_a_306574]
-
cel de la făntănă, șăndilind și dregănd și făntăna. Aceste mai sus arătate lucruri s-au făcut cu toată cheltuiala prea sfinții sale, în zilele prea înălțatului nostru domn Io Grigorie Dimitriu Voevod; 1826 avg[u]st 10. Barbu zu[grav] mart[ie] 8."" După însemnările lui Paul de Alep, aflăm că biserica a fost zugrăvită dintr-un început și pe din afară și pe dinăuntru. Pictura interioară veche este puțin cunoscută dar se păstrează încă sub actualul strat de pictură, adăugat
Mănăstirea Strehaia () [Corola-website/Science/313665_a_314994]
-
Guevrekian, Max Ernst Haefeli, Hugo Häring, Arnold Höchel, Huib Hoste, Pierre Jeanneret (un văr de-al lui Le Corbusier), André Lurçat, Ernst May, Fernando García Mercadal, Hannes Meyer, Werner Max Moser, Carlo Enrico Rava, Gerrit Rietveld, Alberto Sartoris, Hans Schmidt, Mart Stam, Rudolf Steiger, Henri-Robert Von der Mühll și Juan de Zavala. Delegații sovietici ar fi trebuit să fie El Lissitzky, Nikolai Kolli și Moisei Ginzburg, dar nu au putut participa la "Conferința Sarraz" din cauza imposibilității obținerii vizelor. Alți membri care
Congrès International d'Architecture Moderne () [Corola-website/Science/313716_a_315045]
-
Peter Smithson. Aplicate în perioada imediat ulterioară terminării războiului, multe din aceste idei valoroase în sine au fost compromise fie de bugete foarte limitate, o modestă înțelegere a conceptelor în sine sau chiar de rezistența localnicilor. Spre exemplu propunerea lui Mart Stam, în stilul ideilor CIAM, de re-planificare al orașului Dresden, total distrus la terminarea războiului, a fost refuzată de locuitorii Dresdei, care au considerat-o "un atac total asupra orașului". Organizația CIAM a fost dezmembrată în 1959, constatând o continuă
Congrès International d'Architecture Moderne () [Corola-website/Science/313716_a_315045]
-
realizată în maniera arhitecturii moderniste, influența esteticii puriste poate fi remarcată. Alți creatori de artă, așa cum au fost arhitectul și pictorul ceh Bedřich Feuerstein, sau grupul de artiști estonieni din Tallinn, cunoscut ca Eesti Kunstnike Rühm, format din Arnold Akberg, Mart Laarman, Henrik Olvi și Juhan Raudsepp, au fost printre epigonii mișcării puriste. Spre exemplu, jurnalul grupului estonian, "Uue Kunsti Raamat", sau "Cartea noii arte", apărută în 1928, a fost influențată masiv de L'Esprit Nouveau și de chemarea la rațiune
Purism () [Corola-website/Science/314326_a_315655]
-
de profil în domenii dedicate ca discipline de cercetare: Conținutul publicației este relevant pentru cultura muzicală națională. Cu publiciști precum: criticul muzical M.‑D. Calvocoressi (1909); scriitorii Elena Văcărescu („Musiques”, 1919 nov.) și Maxim Gorki („Corespondența cu Rolland”, 1920 febr. / mart.); filosoful Heine („Paganini”, 1921 febr.); poeții A. Macedonski („Rondelul orelor”, 1920 iun. / iul.) și G. Bacovia („Nevroză”, 1916 apr.); personalitățile muzicii ca G. Enescu („O dorință” și „Despre muncă”, 1916 ian. și 1921 mai / iun.), H. Berlioz („Simfoniile lui Beethoven
Muzica (revistă) () [Corola-website/Science/314951_a_316280]