1,388 matches
-
fidelă literei textului biblic, constituie, pentru dânșii, calea ideală de acces spre acest text” (M. Harl). Voi exemplifica ideea lui Marguerite Harl prin câteva exemple concrete. Așadar cum citeau și cum interpretau Părinții Biserici Vechiul Testament? Origen Își Începe Exortația la martiriu cu un citat din Isaia 28,9-11. Dăm versiunea Bibliei românești, iar apoi, versiunea din textul lui Origen. Biblia românească: „[Pe cine vrea acesta să Învețe cu vedenia? Și pe cine vrea el cu propovăduirea să Înțelepțească?] Au doar pe
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
de moarte martirică), cu fragmentul din Isaia (versiunea greacă). Pentru el, pasajul acesta atât de „absurd”, trimite la Prima epistolă către corinteni a lui Pavel (capitolul 3,1 sq.), unde credincioșii sunt Împărțiți pe diferite categorii În funcție de maturitatea credinței lor. Martiriul devine, dintr-o asemenea viziune, adevărata hrană spirituală pentru un adevărat credincios, trecut de vârsta credinței infantile. Interpretarea origeniană se sprijină pe cei trei termeni-cheie: primește, chin și speranță. Martirul primește hrana ce-i este hărăzită, altfel spus, chinul, având
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
Martirul primește hrana ce-i este hărăzită, altfel spus, chinul, având mereu În suflet speranța mântuirii. Cu totul alt sens are „bâlbâiala” din TM. Deschizând Biblia românească, cititorul se va Întreba mirat: despre ce anume „delirează” Origen În Exortație la martiriu? Alt caz de notorietate! În Geneza 14,13 Biblia românească, urmând TM, Îl numește pe Avraam, „evreul”, acolo unde LXX folosește termenul perates, „emigrant”, un deverbativ de la perao=„a trece”, mai abstract, „a depăși o limită”. Părinții Bisericii, neobosiți scormonitori
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
În 1981, colecția „Părinți și Scriitori Bisericești”, Întemeiată de patriarhul Iustin Moisescu, debutase printr-o serie de patru volume Origen. Această serie, coordonată, la rândul ei, de Părintele Bodogae, cuprindea De principiis, În Întregime, Contra Celsus, Despre rugăciune, Exortație la martiriu, precum și o selecție de comentarii la cărțile Vechiului și Noului Testament. În total, aproape 2.000 de pagini ale unui „eretic”, publicate cu binecuvântarea Patriarhului. Conform mărturiilor mai multor persoane care Îl frecventau, Stăniloae a fost scandalizat și a pregătit
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
este al treisprezecelea daimon, cel mai rătăcit dintre apostoli, tocmai pentru că el Îl va preda pe Isus preoților ca să fie sacrificat. Toate curentele gnostice refuză ideea sacrificiului trupesc al lui Isus și, implicit, ideea Învierii trupești. Pentru gnostici, sacrificiul și martiriul sunt rătăciri ale neinițiaților, ale „oamenilor materiali”, ale falșilor creștini. Ei nu cred decât În sacrificiul spiritual și În Învierea sufletească. Așadar, nu numai că Iuda nu poate fi considerat un erou, dar el apare ca ultimul apostol pe scara
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
MIHAI MICLE, Institutul Național de Criminologie Identitate și identificare Rădăcinile violenței sunt foarte vechi. Violența a fost, probabil, dintotdeauna parte a experienței umane. Vechiul Testament începe, de fapt, cu un fratricid. Cain îl omoară pe Abel. Noul Testament se termină cu un martiriu și cu o execuție: cea a lui Christos. De la fratricidul lui Cain, violența a fost cunoscută și transmisă prin scrieri, dar victimele au lăsat o urmă indirectă. Violența este prezentă în toate țările indiferent de condițiile social-economice, convingerile religioase sau
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
Tine este gata să-și întoarcă privirea de la Japonia. Și arhiepiscopul, și episcopii, și cardinalii se tem de Japonia; nu pot suferi gândul de-a trimite alți misionari să-și verse sângele pe acele meleaguri și sunt gata să abandoneze martirii care se mai află încă acolo. Oh, Doamne, Te rog, răspunde-mi! Și eu trebuie să mă supun poruncilor unei asemenea Biserici? Oh, Doamne, poruncește-mi să mă lupt! Sunt singur-singurel. Te rog, spune-mi să mă lupt cu cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
fi zadarnică uneori, dar un misionar care moare în vreme de prigoană sădește o sămânță nevăzută ochiului omenesc. Sămânța care mărturisește slava lui Dumnezeu... — Ai dreptate. Petru, primul papă, a sădit și el în inimile oamenilor o sămânță nevăzută prin martiriul său în timpul prigoanei de la Roma. Nici Domnul nu s-a temut de moarte pe dealul Golgotei. Ai dreptate. Cardinalul repetă de câteva ori „Ai dreptate”. Dar dintr-o dată îi pieri surâsul și chipul i se înăspri. Numai că... noi nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
ne apropiem pe la sud de Satsuma din Japonia. Călătoria noastră este la fel de lipsită de peripeții. De câteva zile mă tot gândesc la ultima călătorie a Sfântului Pavel înscrisă în „Fapte”. Oare în cea din urmă călătorie Pavel și-a presimțit martiriul din Roma? Oare s-a îndreptat către țara stăpânită de tiranul Nero pregătit să moară? Din păcate, în „Fapte” nu scrie acest lucru, dar după înțelesurile ce izvorăsc dintre rânduri, sunt încredințat că Pavel își presimțea suferințele și moartea jalnică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
cum mi se apropie sfârșitul. Binecuvântat fie Domnul pentru că-Și revarsă ploaia iubirii peste pământul sterp și stâncos al Japoniei. Aș vrea să-mi iertați și voi păcatele. Am săvârșit multe greșeli de-a lungul vieții mele. Acum îmi aștept martiriul ca un om nepriceput care încearcă să repare totul dintr-o sforțare. Facă-se voia Domnului precum în cer, așa și pe pământul fără drumuri al Japoniei. Iertați-mă, rogu-vă, pentru că nu mi-am îndeplinit îndeajuns de bine menirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
simbolizeze o asemenea statuie? Și de ce zâmbea Buddha? La ce-i trebuiau lui Buddha sânii? — Iar aici putem vedea o femeie pioasă, Încropi el, care oferă o... parte din ea Însăși. Tocmai se pregătea să facă o comparație culturală cu martirii creștini, dar se răzgândi. Nu i-ar avantaja pe prietenii lui o asemenea comparație. Cu imaginea sânilor tăiați În minte, Își reluă urcușul, acum mai puțin Înflăcărat, mai puțin sigur. Într-un final ajunse și În vârf, la o pagodă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
martie, un libert al lui Alpinianus urcase de la Noviodunum cu vestea amenințărilor dinspre Rin, care se îndeseau și erau tot mai teribile. Nimeni nu venise cu propunerea să abandoneze sihăstria; dacă urma moartea, aveau să o aștepte acolo, cu bucurie. Martiriul ar fi fost capodopera vieții lor pământești, încununarea aspirației lor de a-l imita pe Răscumpărător. însă invadarea sihăstriei de către toată gloata aceea de disperați schimba cu totul lucrurile. Fără vreo logică, oamenii aceia veniți din vale credeau, sau voiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
lor i-ar fi salvat de la întâlnirea cu durerea și cu moartea. Așadar, își încredințau viețile unora care renunțaseră deja la propria viață și, refugiindu-se în cenobiu, îi constrângeau pe frați să lase la o parte orice ambiție de martiriu. Ei, cu puțina lor credință; ei, care invadau acea lume a păcii - cucerită printr-o luptă atât de dură - purtând cu ei, printre atâtea alte lucruri sărăcăcioase, ca un invizibil bagaj, balele lipicioase ale păcatelor lor! Totul risca să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
dement. Balamber îi porunci atunci lui Inisius să se ridice în picioare și căută să-l îndepărteze de el, însă acela, neînduplecat, îl urmă târându-se în genunchi și se aruncă să-l prindă de glezne. — Deci aceeași pedeapsă! Același martiriu! Nu cer decât asta. Eu merit moartea! Eu o invoc! împlinește-ți misiunea, fiu al lui Belial! Hotărât, era prea mult pentru Balamber. Făcând încă un pas îndărăt, ca să se sustragă acelui contact ce-i făcea silă, trase sabia și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și relativism. Și El a simțit asta, întorcându-se într-o seară din oraș, umblând singur pe străzi prăfuite și pustii. Și a simțind că I-a venit ziua și ceasul. Trebuia să dea el însuși exemplul final, sacrificiul personal, martiriul. Marea lui descoperire - mântuirea prin iubire - era un adevăr copleșitor, un miracol ceresc. Fără iubire ești „aramă sunătoare și chimval răsunător”, zice cartea la Corinteni, 1:13, adică nimic, și noi știm asta, domnu’ coleg. Numai că la Ierusalim propovăduirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
În cadrul ei masoneria este dictatură, iar pe plan statal totalitarism. AZI Neocomunismul nu poate înlocui democrația. „Mișcarea Legionară trebuie să-și rostească cel mai mare discurs al ei înaintea Nației și a lui Dumnezeu: ea trebuie să pășească pe drumul martiriului creștin, sacrificiul nostru să aducă țării pace și mărire. În nici un caz ea nu trebuie împinsă într-un război. În acel moment am fi imediat atacați și ocupați de Rusia bolșevică.” (Corneliu Zelea Codreanu) Azi nu mai avem istorie, biserică
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
ce-i credință creștinească, ale călăilor. Toți au fost aruncați cu fața în jos. Nici unuia nu i s-a îngăduit să-și îndrepte fața spre Dumnezeul în numele căruia căzuseră și spre cerul ce le acoperea sfânta lor țară, pentru care suferiseră martiriul. Puși unul peste altul în groapa comună... Era înfrățirea în același gând, în aceleași aspirații. Fără să-și dea seama, călăii au simbolizat acolo legătura ce făcea din toți martirii, unul! Pe planșeu, s-au desfăcut patrusprezece hârtii, pe care
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
cerul ce le acoperea sfânta lor țară, pentru care suferiseră martiriul. Puși unul peste altul în groapa comună... Era înfrățirea în același gând, în aceleași aspirații. Fără să-și dea seama, călăii au simbolizat acolo legătura ce făcea din toți martirii, unul! Pe planșeu, s-au desfăcut patrusprezece hârtii, pe care vor urma să fie puse resturile... Dar, până la urmă, n-a mai fost nevoie de ele, deoarece trupurile au putut fi scoase în întregime. S-au adus patrusprezece lumânări, mari
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
licori de foc, hărțuit apoi în așa zisa libertate și ros de multe amărăciuni care voiau să mă piardă în lava unei robiri eterne, Dumnezeu m-a ocrotit și mi-a lungit viață cu ani mulți ca să mărturisesc. Să mărturisesc martiriul camarazilor mei. Hazardul e mare, puterile mici, eu nevrednic și rănile adânci. Mă închin cu pietate la icoanele camarazilor mei plecați demult la cer, camarazi cu care am pătimit „veacuri de nopți” fără de zori, în cavouri umede, cu bolți înghețate
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
Loviți în frunte, cu brațe frânte, cad legionarii lui Iisus”(Cântecul eroilor MoțaMarin). Doamne învrednicește! TERORISM ȘI CRIMĂ Până unde? Până când? Legionarii nu au cultivat și nu au practicat terorismul și crima politică. Arma noastră a fost ruga, lupta și martiriul. „Camarazi, noi slujim lui Dumnezeu și patriei. După legile lui Dumnezeu, care nu pot fi nici răstălmăcite, nici modificate, viața nu-i a noastră și răzbunarea nu-i act creștinesc. De aceea, orice picătură de sânge, din orice motiv și
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
meargă cum trebuie cu una dintre cărți, cu măcar una, așa că, peste toate celelalte, aveam să fiu nevoită să îndur furia dezlănțuită a lui Vivian. Ceea ce mă întreba ea, de fapt, era dacă eram în stare să fac față unui martiriu în toată regula. — Asta înseamnă, ăăăă, mult, am bolborosit eu. Aș putea să încerc... dar chiar trebuie să fie predate toate în același timp? O să fie dificil, Vivian. Dumnezeule, cât de lamentabilă puteam să fiu! Unde-mi era șira spinării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
și cu teamă. Sunt mai mult de douăzeci. Abu Taher n-a avut nici o dificultate În a-i convinge să vină. Dat fiind că Își manifestaseră din plin resentimentele, a persevera pe această cale ar fi Însemnat o căutare a martiriului, ceea ce nu dorește nici unul dintre ei. Iată-i, deci, Înfățișându-se dinaintea tronului, aplecându-se cât se poate de mult, fiecare potrivit vârstei și Încheieturilor sale, așteptând un semn din partea hanului pentru a se ridica. Numai că semnul nu vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
ale satului. Pe patul de pământ bătătorit unde dormea Cagliostro și unde a murit am văzut un buchet de trandafiri, și mi s-a explicat că mai există și azi mulți adepți ai lui care merg În pelerinaj la locul martiriului. Mi-au spus că printre pelerinii cei mai asidui erau și cei de la Picatrix, un cenaclu de studii misteriosofice, care publică o revistă ce se cheamă - apreciază, te rog, fantezia - Picatrix. Știi că nutresc curiozitate pentru astfel de bizarerii, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
se întâmple ceea ce stă scris în planul Lui. Nu este o fatalitate oarbă, odată ce acest Plan pare să fi fost fundamentat, în principal, pe optimizarea funcției de Liber Arbitru. Pe îmbunătățirea infinită, prin experiență, a mecanismului alegerii! Ceea ce presupune întotdeauna martiriu, sacrificiu. Astfel, dacă evoluezi, dacă faci alegerea cea bună, potrivită, chibzuită, ai șanse să scapi. Meriți să scapi, să ieși din impas, să fi salvat, purificat, adulat, venerat, justificat și, poate, mântuit. Dacă nu, nu! Impecabil! Perfect adecvată, minunată și
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
că asta este o trăsătură funciară a acestora ? Ar fi puțin hilar. Măcar pentru faptul că morarul, de pildă, este de regulă român, fiind totodată înconjurat de și mai multă prudență, în cazul său adăugîndu-se la motivele de reticență și martiriul la care supune sacrul bob de grîu. Dacă xenofobie înseamnă doar teama de străini, indiferent de ce înțelege un popor sau altul prin aceasta, atunci da, și țăranii români sînt xenofobi la fel ca orice altă populație pre-națio nală. Dacă avem
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]