2,746 matches
-
unei ceremonii atât de elaborate echivala cu condamnarea casei și declararea vinovăției burghezului. ș...ț Provocându-l cu false mieunături, ei Îl determină să autorizeze masacrul pisicilor, de care profită pentru a-l judeca simbolic pentru administrarea incorectă a atelierului. Masacrul urmărea să fie și o vânătoare de vrăjitoare, o scuză pentru a ucide animalul preferat al stăpânei și pentru a insinua că ea Însăși este o vrăjitoare. În final, totul se transformă Într-un proces burlesc În care ea este
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
156-163). Într-o primă fază, victima era dezumanizată și batjocorită prin mijloacele inversiunilor simbolice (procesiunea pe un măgar, cu spatele Înainte). Prin această excludere simbolică din rândul societății, victima devenea non-umană - violența era legitimată ritual, iar cei care participau la masacru se simțeau eliberați de orice vinovăție (N.Z. Davis, 1975, pp. 180-181). Descrierile acestor evenimente ne arată că În profunzime funcționa logica „țapului ispășitor”, iar la suprafața formelor expresive erau actualizate schemele de charivari. În același sens, Edward Muir (1997
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
stricte, Într-o bătaie generală, În care regulile se schimbau imediat sau erau total abandonate. Riturile violenței au deschis calea dezordinii - iar rezultatul acestei escaladări nu mai poate fi limitat de rituri sau controlat de liderii orașului (vezi și interpretarea, masacrului din noaptea Sfântului Bartolomeu ca rit al violenței În B. Lincoln, 1989; a evenimentelor sângeroase din timpul Revoluției franceze În D. Kertzer, 2002; a mișcării de protest a studenților francezi din mai 1968 În J. Duvignaud, 1991; a revoltelor populare
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Brazilian National Rituals”, În Sally Falk Moore, Barbara Myerhoff (coord.), Secular Ritual, Van Gorcum, Amsterdam Da Matta, Roberto, 1991, Carnivals, Rogues and Heroes: An Interpretation of the Brazilian Dilemma, University of Notre Dame Press, Notre Dame Darnton, Robert, 2000, Marele masacru al pisicii, Polirom, Iași Datcu, Iordam, 1999, Un mit: Toma Alimoș, Universal Dalsi, București Davallon, Jean, 1980, „Les fêtes revolutionnaires: une politique du signe”, În Traverses, nr. 21-22 Davallon, Jean; Dujardin, Philippe; Sabatier, Georges (coord.), 1993, Politique de la mémoire: commémorer
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Țarul a fost răspunzător de cumplita învălmășeală de pe câmpia Hodinka - mii de oameni călcați în picioare. El a ordonat să se deschidă focul asupra manifestației pașnice din 9 ianuarie 1905 - sute de victime. Regimul lui s-a făcut vinovat de masacrele de pe fluviul Lena - o sută două persoane ucise! De altfel, nu este o întâmplare că marele Lenin s-a numit așa - el voia să înfiereze crimele țarismului chiar prin pseudonimul lui! Totuși, ceea ce m-a impresionat cel mai mult nu
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
se fragmenteze, mai mult sau mai putin. Cioburile care țâșnesc din aceste spargeri încă rănesc, încă mor mulți oameni nevinovați pe această planetă, iar lumea se regrupează în jurul acelorași valori care au împins-o întotdeauna înainte. Dacă terorismul reușește prin masacre să intimideze societățile democratice în loc să le mobilizeze pentru o confruntare care va fi cu siguranță de lungă durată, atunci e semn rău. O astfel de bătălie nu poate fi câștigată decât de cei care reușesc să treacă de testul terorii
Terorismul internațional: reacții ale actorilor regionali și globali by Gabriel Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1082_a_2590]
-
ex. folosirea armelor atomice, la sfârșitul celui de-al doilea război mondial asupra Japoniei, etc.); • terorism criminal sau pirateria, prin care se forțează obținerea unei recompense importante, după care se retrag sub "protecția" ostaticilor luați; • terorism endemic, caracterizat prin anarhie, masacre intertribale, între grupările mafiote; acte care se petrec numai într-o anumită zonă; • terorism practicat de "vigilenți", aprobat tacit de către un regim politic amenințat și exercitat asupra dizidenților; • terorism organizațional, practicat de organizații ,,revoluționare" sau de tip mafiot, față de care
Terorismul internațional: reacții ale actorilor regionali și globali by Gabriel Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1082_a_2590]
-
expresii extrem de diverse. În 1934, la Madrid, în cadrul conferinței care se ocupă tot de unificarea dreptului penal, se propune includerea în noțiunea de terorism și a altor acte, cum ar fi provocarea de catastrofe, distrugerea lucrărilor de artă, participarea la masacre sau atrocități colective comise împotriva unei populații lipsite de apărare. Sigur, chiar în Convențiile de la Haga din 1899 și 1907, în purtarea războiului, se facea diferența între combatanți și necombatanți și se încercă pedepsirea celor care nu respectau aceste reguli
Terorismul internațional: reacții ale actorilor regionali și globali by Gabriel Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1082_a_2590]
-
sigure și recunoscute între credință și cunoaștere)... El nu judecă muzica, el evaluează acustica sălii. Nu se gîndește: "care este originea acestui discurs" împrumuturi, derivații, asimilări ale discursurilor anterioare -, ci, dimpotrivă, "ce a produs efectiv acest discurs deplasări, obturări, rupturi, masacre, ierarhii noi în dispozitivele autorității." Nu interesează gama enunțiativă din interiorul ordinului conceptual subiacent uneia sau alteia din categoriile discursului, ci consecințele enunțului asupra populației umane (inclusiv aceea a profesioniștilor discursului). Se va produce deci o răsturnare fond/formă: ce
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
extras aceste citate din directivele lui de Gaulle către ministrul Comunicației, publicate în Scrisori, note și însemnări (vol. 9, 1986). Atunci cînd atrage atenția ministrului Alain Peyrefitte că: Informația este legată de: pitoresc (anecdota este preferată relatării faptelor); pesimism (catastrofa, masacrul, crima sînt preferate aspectelor pozitive); individualism (cazul izolat, mai ales dacă e răuvoitor și nociv, interesul particular, dacă e virulent, sînt preferate interesului general și atitudinii majorității); opoziție (tot ce se opune ordinii prestabilite și acțiunii instituțiilor publice franceze, din
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
roșii au spus: nimeni n-are dreptul la carte și la școală. La Phnom Penh au închis tipografiile, bibliotecile, universitatea și apoi liceele. Singurul mijloc de difuzare pentru Angkar: radioul. Un partid fără ziar! În jungla pol-potiană, totul se sistematizează: masacrul intelectualilor, fiind acuzat a fi intelectual oricine absolvise gimnaziul (10 medici supraviețuitori din 550); xenofobia de principiu; respingerea oricărei civilizații urbane și gerontofobia ca linie politică (cei care aderau la organizație nu trebuiau să aibă mai mult de 23 de
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
-și justifica teoriile, Nicolae se sprijină pe o divinitate - Prounikos, sau Barbelo, pentru a aminti și celălalt nume al său - a cărei frumusețe cauzează un război între îngeri, incluși și ei în negativitatea care saturează planeta - singur Dumnezeu scapă acestui masacru. Gnosticii dedică un cult particular acestei puteri a cărei etimologie semnalează luxura, corupția - o „râgâială de satisfacție și de desfrâu”, scrie sfântul Epifanie în Cutia cu leacuri contra ereziilor... Eucharistiile libidinale permit ingestia potențelor concentrate ale lui Barbelo pentru a
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
nevoie... 17. Ex-voto-ul filosofului. Montaigne se revendică de la un catolicism moderat. Expresia îi poate face pe unii să zâmbească... Cum să definești ca moderat un catolicism într-o vreme când războaiele religioase pustiesc Franța vreme de treizeci și cinci de ani, când masacrul de Sfântul Bartolomeu a făcut trei mii de victime într-o singură noapte, când excomunicările hotărâte de Biserică se succed și odată cu ele, torturile și supliciile? Așadar, cum să gândești și să practici cu moderație în acest climat? Tocmai: dacă
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
număr de concepte cheie ale psihanalizei moderne. în afara intuiției inconștientului activ într-un corp făcut din carne și sânge, el arată cu degetul un instinct spre inumanitate care seamănă foarte mult cu pulsiunea morții freudiene... Desigur, Montaigne vede în jur masacre, războaie, persecuții, execuții prin spânzurare, torturi, arderi pe rug, violențe catolice și protestante, violențe laice și religioase, dar de aici până la a conchide la existența unei forme instinctive, adică înrădăcinate visceral în carnea și în sufletul omului, posesoare a unei
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
experimentul modernizator a eșuat, autoritățile statale nu controlează efectiv întreg teritoriul țării și sunt concurate de actori non-statali precum carteluri de droguri, bande criminale, rebeli și gherile paramilitare, dar și corporații economice transnaționale, organizații interși non-guvernamentale etc. Consecințele sunt teribile: masacre sângeroase, războaie interetnice, fluxuri masive de refugiați, foamete, dezastre ecologice și răspândirea bolilor infecțioase (Akihiko, 2002, pp. 165-166). Pentru restabilirea ordinii interne și asigurarea serviciilor minim necesare pentru cetățeni, statele pre-westfalice au nevoie de intervenția militară și asistență financiară din
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
noțiune - într-o lucrare despre crimele efectuate de autoritățile statului - ca pe un concept supraordonat. Democid include următoarele patru subcategorii: genocid (aceeși definiție cu cea a Națiunilor Unite); politicid (uciderea unui grup al populației pe motive politice); crimă în masă/masacre (uciderea nediscriminatorie a oricărui grup de persoane); teroare (escadroanele morții, răpiri etc.) (Rummel, 1997). Este important de observat că „democid” nu include victime militare și civile direct legate de războaie intrastatale sau războaie civile. Vezi Lavik (2002). În fapt, primul
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
fie identici, să fie sclavi), împotriva violenței puterii (exercitată cu instrumentele Școlii și ale Televiziunii), mergând până la „Procesul împotriva Palatului”, adică procesul împotriva Democrației Creștine, partidul politic care guverna Italia de treizeci de ani și care adusese țara în epoca „masacrelor de stat” și a tentativelor de lovitură de stat. Dar Pasolini se ridică și împotriva partidelor de opoziție, a colegilor intelectuali, cei care ar trebui să reziste în fața degradării și să se indigneze, dar care, în schimb, cad la învoială
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
istorice, destinul Burgheziei). A venit anul 1968. Pletoșii au fost absorbiți de Mișcarea Studențească; au fluturat steagurile roșii pe baricade. Limbajul lor exprima tot mai multe „chestiuni” de Stânga. (Che Guevara era și el un pletos etc.) În 1969 - odată cu masacrul de la Milano 2, cu acțiunile Mafiei, ale emisarilor coloneilor greci, odată cu complicitatea miniștrilor în acțiunile rețelei teroriste și ale instigatorilor -, pletoșii se răspândiseră enorm: deși nu constituiau încă majoritatea din punct de vedere numeric, o reprezentau la nivelul ideologic pe
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
antifascistă”. Sigur, trăiască republica antifascistă. Dar care este sensul real al acestei fraze? Să încercăm să-l analizăm. Ea provine din două fapte, care o justifică de altfel în totalitate: 1. victoria zdrobitoare a lui „contra” pe 12 mai3, 2. masacrul fascist de la Brescia, în ziua de 28 a aceleiași luni. Victoria lui „contra” este, de fapt, o înfrângere nu doar a lui Fanfani și a Vaticanului, ci, într-un anume sens, și a lui Berlinguer și a Partidului Comunist. De ce
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
fost o victorie. Dar ceea ce demonstrează el în realitate este că s-a înregistrat o „transformare” a culturii italiene, care se îndepărtează atât de fascismul tradițional, cât și de progresismul socialist. Dacă astfel stau lucrurile, atunci ce rost mai are „masacrul de la Brescia”1 (sau cel de la Milano, înaintea acestuia)? Să fie oare vorba despre un masacru fascist, care implică o reacție de indignare antifascistă? Dacă cuvintele sunt cele care contează, atunci trebuie să răspundem pozitiv. Dacă în schimb contează faptele
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
a culturii italiene, care se îndepărtează atât de fascismul tradițional, cât și de progresismul socialist. Dacă astfel stau lucrurile, atunci ce rost mai are „masacrul de la Brescia”1 (sau cel de la Milano, înaintea acestuia)? Să fie oare vorba despre un masacru fascist, care implică o reacție de indignare antifascistă? Dacă cuvintele sunt cele care contează, atunci trebuie să răspundem pozitiv. Dacă în schimb contează faptele, atunci răspunsul trebuie să fie negativ sau cel puțin să modifice vechii termeni ai chestiunii. Italia
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
tânăr, din punctul acesta de vedere, bătrânii încă mai pot fi deosebiți între ei). Aceasta în ceea ce-i privește pe fasciștii și pe antifasciștii medii. Cât despre extremiști, omologarea este încă și mai radicală. Fasciștii sunt cei vinovați pentru cumplitul masacru de la Brescia. Dar să aprofundăm acest fascism al lor. Se întemeiază el oare pe ideea de Dumnezeu? De Patrie? De Familie? Pe bunăvoința tradițională, pe moralitatea intolerantă, pe ordinea militară adusă în viața civilă? Iar dacă acest fascism se autodefinește
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
a căror cultură este identică cu cea a partizanilor lui contra la referendum. De altfel, ei sunt câteva sute sau mii; iar dacă guvernul și poliția ar fi vrut, ei ar fi dispărut complet din scenă încă din 1969. Fascismul masacrelor este deci unul nominal, lipsit de o ideologie proprie (distrusă fiind de calitatea vieții reale a acestor fasciști) și, în plus, e artificial: el este dorit de Puterea care, după ce a lichidat tot din interese pragmatice fascismul tradițional și Biserica
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
pragmatice fascismul tradițional și Biserica (clerico-fascismul, care era, efectiv, o realitate culturală italiană), a hotărât apoi să mențină în viață anumite forțe care să țină piept - conform unei strategii mafiote și Comisariatului pentru Ordinea Publică - asaltului comunist. Adevărații responsabili pentru masacrele de la Milano și de la Brescia nu sunt tinerii monștri care au pus bombele, nici indivizii care îi împuternicesc și îi finanțează. De aceea, este inutil și retoric să ne prefacem că le atribuim o responsabilitate reală acestor tineri și fascismului
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
critica asupra acesteia, în mod donquijotesc și poate chiar extremist. Care sunt deci problemele mele? Iată una dintre ele, spre exemplu. În articolul care a dat naștere acestei polemici (Corriere della Sera, 10.06.1974), spuneam că adevărații responsabili pentru masacrele de la Milano și de la Brescia sunt guvernul și poliția italiene: pentru că, dacă guvernul și poliția ar fi vrut, aceste masacre nu ar fi avut loc. Este un loc comun. Ei bine, acum am să devin de-a dreptul rizibil spunând
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]