712 matches
-
p. 647. 20 Robert C. Tucker, spre exemplu, susține următoarele: "Prin "știință" (Wissenschaft), Marx desemnează, simplu, gândirea care are ca obiect viața reală. Știința este cunoașterea lumii ca atare, sau perspectiva clară, directă, neobstrucționată asupra realității. Iar aceasta este viziunea materialistă, cea care se concentrează asupra proceselor de dezvoltare practică, înțelese ca date primare. Gândirea științifică, atâta vreme cât are ca obiect omul sau istoria, înseamnă gândire materialistă, i.e. marxism, iar ce o face să fie științifică este nimic altceva decât faptul că
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
cunoașterea lumii ca atare, sau perspectiva clară, directă, neobstrucționată asupra realității. Iar aceasta este viziunea materialistă, cea care se concentrează asupra proceselor de dezvoltare practică, înțelese ca date primare. Gândirea științifică, atâta vreme cât are ca obiect omul sau istoria, înseamnă gândire materialistă, i.e. marxism, iar ce o face să fie științifică este nimic altceva decât faptul că acest lucru e adevărat. Numai odată cu deținerea materialismului veritabil (Marx), care nu are ca dat primar conștiința, de orice fel ar fi aceasta, ci "viața
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
exprimarea unor utopii, apărarea unor idealuri, prezicerea sfârșitului istoriei etc. O altă solicitare se manifestă: invitația de a trece în expertiza din serviciul instituțiilor care se recompun perpetuu. 4. Antropologia religiei. În general, antropologia religiei se înscrie într-o tradiție materialistă, eliberată de interpretări teologice, însă ea a fost mult timp marcată de religiile Bibliei. Este dificil pentru occidentali, chiar atei sau agnostici, să se desprindă de ideea unei religii monoteiste, legată de un text, exclusivă și care implică o conversie
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
pentru autoexprimare și calitatea vieții, toleranța și acceptarea diferențelor (Inglehart, 1997: 4). Cercetări de teren extinse, realizate pe aproape toate țările Europei, arată că începând cu deceniile '70-'80, se înregistrează o schimbare valorică intergenerațională, care presupune trecerea de la valori materialiste, la valori post-materialiste. Această schimbare valorică are ca și cauze înnoirea generațiilor ca proces demografic firesc (generational replacement), dar și creșterea bunăstării și a securității economice (Inglehart, Abramson, 1986, Inglehart, Flanagan, 1987, Inglehart, Abramson, 1994). Din punct de vedere religios
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
adică: voință, simțire, gândire. Când vorbim, nu totdeauna facem actul creator al înțelegerii iluminatoare, ce leagă de spiritual. Desacralizându-se, cuvântul devine câmp de acțiune pentru Lucifer. Nu toate informațiile, ce ne invadează, sunt veridice sau necesare. Terminologia alambicată a științei materialiste, abstractizarea noțiunilor, bârfa, taclalele, manipularea politică, reclamele, sunt formele alienării cuvântului și vorbirii. Optimizarea nivelului informațional al vorbirii este ușoară și constă în selectarea celor ce spunem, anume să fie bun (adică just), adevărat și frumos și realizabilă, prin însăși
Arta de a fi părinte by Cristian Rotaru () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1425]
-
care să favorizeze dezvoltarea omului și care să-i per-mită să-și asume libertatea în cea mai mare măsură posibilă": "De aceea refuzăm un anumit tip de societate de consum, la care conduc liberalismul economic și în egală măsură societatea materialistă propusă de modelul sovietic așa cum funcționează el în U.R.S.S., căci și unul și celălalt din aceste tipuri de societate au drept consecință alienarea anumitor valori pe care le considerăm necesare pentru ca omul să-și exercite pe deplin libertatea." Prioritatea
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
prea tîrziu pe celălalt, dublul, pasiunea întregii ființe, trăită sau doar posibilă. Ei nu-și vor reveni niciodată din acestă disoluție a cărei imagine o poartă ca pe o ghiulea, victime ale unei demitizări sexuale învelită în triumful unei ontologii materialiste, atît de des prezentată ca un vis comunitar, cîtă vreme nu e vorba decît de un nou palier în ascensiunea individualismului. Nostalgici după un cuplu adevărat, ei nu vor ști niciodată cum să procedeze și se vor prăbuși la marginea
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
inevitabile. Carr considera că, dimpotrivă, politica externă trebuie să se bazeze pe schimbări pașnice preventive, ori de cîte ori e posibil, și pe gestionarea militară a conflictelor, ori de cîte ori e necesar. Critica sceptică făcută de Carr realismului Teoria materialistă a ideologiilor propusă de Carr nu este lipsită de neajunsuri. Unul din ele este modul în care el tratează ideologiile internaționaliste. Urmînd ideea uzuală realistă (și materialistă) conform căreia legile, principiile și toate ideologiile sînt determinate de condițiile sociale, Carr
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
ori de cîte ori e necesar. Critica sceptică făcută de Carr realismului Teoria materialistă a ideologiilor propusă de Carr nu este lipsită de neajunsuri. Unul din ele este modul în care el tratează ideologiile internaționaliste. Urmînd ideea uzuală realistă (și materialistă) conform căreia legile, principiile și toate ideologiile sînt determinate de condițiile sociale, Carr susține că toate ideologiile internaționaliste sînt simple raționalizări operate de puterile dominante, cu scopul de a-și proteja poziția lor privilegiată. Dar, așa cum vom vedea imediat, această
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
a acordului posibil datorită ca-racteristicilor specifice ale lumii internaționale, el a acceptat poziția idealistă în privința rolului major al normelor în chestiunile internaționale. Însă, derivînd normele din autorizarea reală a statelor și din puterea lor, Bull a confirmat în esență abordarea materialistă a puterii din cadrul realismului. Astfel, deși anarhia rămîne indiscutabil o trăsătură fundamentală a abordării realiste, mulți dintre realiștii clasici au contestat uniformitatea dilemei securității, precum și evidenta sa însemnătate explicativă, atașată de către realiștii mai pozitiviști. Pe de o parte, anarhia a
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
opozanți, într-o perioadă a coexistenței pașnice. De asemenea, unele dintre conceptele centrale ale teoriilor sovietice asupra relațiilor internaționale s-au dezvoltat în așa fel încît le-au făcut pe acestea din urmă aproape imposibil de distins de abordările realiste (materialiste și axate pe putere). Acest lucru poate avea o justificare teoretică: nici schimbările interne de regimuri (ca în China), nici antiimperialismul din lumea a treia nu au creat noi relații internaționale socialiste, ci doar un subsistem interna-țional socialist. Pentru moment
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
a numi relațiile est-vest după invadarea Afga-nistanului și "reideologizarea" operată de Ronald Reagan asupra rivalității superputerilor) nu ar fi făcut să pară mai convingătoare cartea lui Kenneth Waltz, Theory of International Politics (1979), grație perspectivei sale mai reci și mai materialiste asupra puterii (vezi capitolul 7), lucrarea celor doi, Power and Interdependence (1977), trebuie să fi avut șanse bune să devină un text cu calități paradigmatice. Keohane și Nye au pus, însă, în orice caz, bazele pentru ceea ce azi constituie probabil
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
de o parte, și pe cea dintre nivelul sistemic și nivelul unităților, pe de altă parte. În viziunea lui, nivelul sistemic și cauzele materiale ale puterii merg împreună. Waltz încearcă să construiască o teorie internațională care să fie în întregime materialistă. Ținta atacului său nu este reducționismul care are în vedere doar nivelul unităților, ci referirile la orice scop, orice idei, intenții sau norme, pe scurt, la orice factor cauzal non-ma-terial. Prin urmare, balanța puterii trebuie să fie rezultatul unor cauze
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
structuralism "În ce privește problema puterii există, totuși, posibilități de colaborare [între structuralism și realism]". (K. J. Holsti, Discipline Dividing, p.80) Economia politică internațională nu a oferit doar o redefinire a neorealismului, ci și cadrul necesar unei apropieri între două orientări materialiste - materialismul puterii din cadrul realismului și materialismul economic al teoreticienilor dependenței. Economia politică internațională se concentrează, în cazul lor, asupra interacțiunii dintre putere și bunăstare (micronivel), sau dintre capitalismul internațional și organizarea sa politică (macronivel). Apropierea a fost posibilă datorită faptului
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
parte preocupările normative, ea a făcut apoi ca realismul normativ și orientat către practică să nu mai constituie principala tendință a disciplinei relațiilor internaționale. Este o ironie de proporții că neorealismul lui Waltz - atît de încrîncenat în apărarea unei viziuni materialiste în politica internațională, atît de convins că fundamentul anarhic al scepticismului este superior oricărui altuia - a subminat în cele din urmă viziu-nea realistă asupra lumii în domeniul relațiilor interna-ționale. Sigur că aceasta este în mare măsură vina încercării realiste mai
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
imagine este mai complicată. Asigurarea bunăstării a înlocuit treptat alte baze ale loialității (naționale), în timp ce ideologiile semnificative și-au pierdut puterea de a aduna suflete și trupuri pentru a le direcționa spre un țel comun (Habermas 1976, 1985). Această soluție materialistă la criza latentă de legitimitate a societăților secularizate n-ar trebui să fie o surpriză pentru realiștii al căror scepticism a făcut mult pentru a denunța valoarea reală a multora dintre aceste ideologii. Într-adevăr, tragica ambiguitate a unei raționalizări
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
a detașării și obiectivității științifice" (Buzan ș.a. 1993: 236). Coerența metateoretică este obținută prin concentrarea asupra constituirii sociale a cunoașterii și a rolului central pe care îl joacă limbajul în cadrul acesteia. Urmează resuscitarea scepticismului lui Carr și a teoriei sale materialiste asupra cunoașterii (vezi capitolul 2), îndreptate împotriva lui Waltz. Așa cum am spus mai devreme, Carr susținea că pretențiile de adevăr nu sînt doar o reprezentare neutră a lumii exterioare, ci o parte a ei: ele acționează asupra lumii. Cunoașterea este
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
1993: 187), nu putem evita ca această critică să nu se aplice și coautorilor lucrării. În momentul cînd el dorește să readucă în atenție analiza interpretării, a simbolurilor, convingerilor, motivelor și a inconștientului (Buzan ș.a. 1993: 234), atunci alături de abordarea materialistă a structurilor, ar trebui să existe o analiză a limbajului, în egală măsură a celui realist și a celui structuralist. Metateoria hermeneutică a lui Jones se bate cap în cap cu teoria lui Buzan, care continuă în mod evident materialismul
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
de repetiție din științele exacte și cele de succesiune din istorie. În materie de filozofie, Vasile Conta (1845- 1882) e o figură respectabilă prin faptul de a fi voit să ridice un sistem. Teoria fatalismului e o profesie de credință materialistă, prin fatalitate înțelegîndu-se determinația. Teoria ondulației universale, un evoluționism cu corsi și ricorsi în marginile lui Spencer, era o reeditare entuziastă și prolixă de locuri comune. Gândirea românească avea să se dezvolte pe alte drumuri. Totuși limba de idei a
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
a conceptului de semn, cât și la continuarea acestei tradiții în măsura în care Saussure folosește termenul de semn împreună cu întregul bagaj de presupoziții inoculate în el prin intermediul limbii. Deși detectează primatul semnificatului în înțelegerea occidentală a semnului, Derrida refuză ideea unei doctrine materialiste a semnificantului pe care anumiți comentatori i-au atribuit-o. În viziunea filosofului francez, semnificantul nu este niciodată pur sensibil, nici măcar în aparițiile sale fonologice sau grafologice. Dimpotrivă, el se caracterizează chiar printr-o anumită idealitate, absolut necesară pentru a
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
și simbolul divinității. Cartea cu titlul Divinitatea. Simbolul și semnificația ei a apărut pentru prima dată în România la Editura Institutul European din Iași, abordează simbolistica și mitologia divinității dintr-o perspectivă psihologică specială. Ea nu ține nici de psihologia materialistă (,,pentru care viața psihică nu este decât un epifenomen al evoluție somatice..."32), dar nici de cea esoterică (,,pentru care spiritul uman nu constituie o parte a funcționării psihice, ci manifestarea în om a unui Spirit absolut, ceea ce deschide o
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
artistică, participând prin indicații prețioase la efortul creatorilor de a cunoaște cât mai bine realitatea socială, fiind pe lângă aceștia prima interpretă a cerințelor maselor de oameni ai muncii. Având sarcina de a studia și de a duce mai departe teoria materialistă de oglindire prin artă a vieții sociale, ea are datoria de a traduce această datorie În practică, de a da soluții concrete problemelor ivite În procesul de creație. Aceasta presupune din partea criticii urmărirea unui singur scop principal, acela ca opera
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
alunecat pe panta apolitismului. Pentru a răspunde cerințelor oamenilor muncii de la noi, pentru a Îndruma cu folos creația artistică și literară, critica trebuie să se călăuzească după ideologia revoluționară a marxism-leninismului. Această ideologie presupune judecarea unei opere literare după criterii materialiste, relevarea măsurii În care această operă reflectă realitatea, a modului În care ea reușește să contribuie la Însuflețirea clasei muncitoare În lupta pe care o duce. Pozițiile obiectiviste, estetizante, Îndepărtează pe critic de la marile obiective pentru care militează arta și
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
partid (opus apolitismului și principiului estetic); caracterul revoluționar (opus neutralității În artă, lipsei de combativitate ideologică și literaturii neangajate); umanismul socialist (opus imperialismului și capitalismului „putred”); caracterul popular (opus ermetismului, elitismului, subiectivismului, evazionismului ș.a.); viziunea r-s bazată pe filosofia materialistă (opusă celei idealiste, identificată Îndeosebi În „decadentism” și modernism - cele două fețe ale „putrefacției” culturii burgheze). Desconsiderarea, negarea finalității estetice a operei, au dus la nașterea unei literaturi autarhice, sufocată de șabloane tehnice, de constrângeri ideologice, uniformă și repetitivă În
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
de producție stagnante și avem de-a face cu o revoluție; ulterior, forțele de producție victorioase vor deveni treptat, la rândul lor relații de producție și vor fi demantelate de către noi forțe de producție, ș.a.m.d. Dialectica marxistă este materialistă: susține, cu alte cuvinte, că există forțe obiective care ghidează dezvoltarea umană și care sunt independente ca manifestare de acțiunea omului. Pe de altă parte, o componentă deseori ignorată a gândirii lui Marx este aceea că aceste forțe nu înseamnă
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]