7,982 matches
-
în primul rând față de copilul adus pe lume. Se poate vorbi de o etică maternă 30, în care matern nu înseamnă neapărat o etică a mamelor, ci vizează orice persoană care crește copiii în această manieră specifică. În acest context, maternitatea nu este înțeleasă ca instituție, ci ca practică (A. Rich, 1976). 3.2.1. Protecția maternitățiitc "3.2.1. Protecția maternității" Protecția maternității numește totalitatea măsurilor luate la nivelul politicilor sociale, reglementările și legile care ocrotesc mama și copilul. Protecția
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
neapărat o etică a mamelor, ci vizează orice persoană care crește copiii în această manieră specifică. În acest context, maternitatea nu este înțeleasă ca instituție, ci ca practică (A. Rich, 1976). 3.2.1. Protecția maternitățiitc "3.2.1. Protecția maternității" Protecția maternității numește totalitatea măsurilor luate la nivelul politicilor sociale, reglementările și legile care ocrotesc mama și copilul. Protecția maternității a apărut ca un bun câștigat prin lupta femeilor, în calitatea lor de cetățene. Spre ilustrare, în Statele Unite, poate fi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
etică a mamelor, ci vizează orice persoană care crește copiii în această manieră specifică. În acest context, maternitatea nu este înțeleasă ca instituție, ci ca practică (A. Rich, 1976). 3.2.1. Protecția maternitățiitc "3.2.1. Protecția maternității" Protecția maternității numește totalitatea măsurilor luate la nivelul politicilor sociale, reglementările și legile care ocrotesc mama și copilul. Protecția maternității a apărut ca un bun câștigat prin lupta femeilor, în calitatea lor de cetățene. Spre ilustrare, în Statele Unite, poate fi invocată Maternity
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
nu este înțeleasă ca instituție, ci ca practică (A. Rich, 1976). 3.2.1. Protecția maternitățiitc "3.2.1. Protecția maternității" Protecția maternității numește totalitatea măsurilor luate la nivelul politicilor sociale, reglementările și legile care ocrotesc mama și copilul. Protecția maternității a apărut ca un bun câștigat prin lupta femeilor, în calitatea lor de cetățene. Spre ilustrare, în Statele Unite, poate fi invocată Maternity and Infancy Act, în 1921, care a constituit prima victorie politică a femeilor cu drept de vot și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
Act, în 1921, care a constituit prima victorie politică a femeilor cu drept de vot și care prevedea constituirea de fonduri federale pentru îngrijirea sănătății mamelor și copiilor. Problema pe care a adus-o în atenție a fost aceea dacă maternitatea este un fapt de viață ce revine indivizilor și familiilor acestora sau un context existențial de care este răspunzătoare comunitatea. Un prim mod de a răspunde a fost anularea legii Sheppard-Towner (Maternity and Infancy Act) în 1928, sub acuzarea că
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
2002, p. 232). În 1912, a fost adoptată o zi a mamelor din Statele Unite, apoi în Marea Britanie și Canada, iar în 1920, o astfel de zi era omagiată și în Franța. Gisela Bock argumentează că față de regimurile democratice, în care maternitatea era mai bine recunoscută ca deținând o importantă funcție socială, sub regimurile dictatoriale se punea accent mai cu seamă pe rolul paternității. Astfel, în 1939, tații de sub regimul lui Mussolini primeau chiar și prime de naștere, iar în Spania primele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
fi recunoscută parțial și în România, unde, în perioada comunistă, alocațiile destinate copiilor erau acordate tatălui, la locul de muncă. Totuși, în linii mari, protecția familiei, deși condiționată de încadrarea în muncă a membrilor adulți, era asociată preponderent cu protecția maternității. În România comunistă, în Codul Muncii din 1950, ca și în cel din 1972, se prevedea că femeile încadrate în muncă se bucură de măsuri speciale de ocrotire, care vizau protecția femeilor gravide, a celor care alăptează și a celor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
arătau un puternic conservatorism privind familia și recunoașterea rolului prioritar al femeilor în îngrijirea copiilor. În mod uzual, în România s-a manifestat o atenție deosebită față de primii ani de viață ai copilului, perioadă în care necesită îngrijiri suplimentare. Protecția maternității implică referiri la politica demografică, la planificarea familială, la situația femeilor pe piața muncii, la resursele financiare ale familiei, susținute prin alocații pentru copii. Politica de planificare familială a cunoscut în România consecințe, în sensul scăderii semnificative a natalității, după
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
pasul cu inflația, aceasta este o formă constantă de venit, într-un context de creștere dramatică a sărăciei. Familiile cu doi sau mai mulți copii primesc alocații suplimentare. Observ că, în legislația românească 31, apar câteva etape distincte ale protecției maternității: perioada de graviditate, perioada nașterii (52 de zile înainte, 60 de zile după naștere, concediu de lehuzie), perioada creșterii copilului până la vârsta de 2 ani (sau 3 ani, dacă este bolnav). Toate aceste reglementări vizează în primul rând funcționalitatea mecanismului
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
2 ani (sau 3 ani, dacă este bolnav). Toate aceste reglementări vizează în primul rând funcționalitatea mecanismului de factură biologică specific femeilor, dar tinde să amplifice, să prelungească implicarea mamelor în îngrijirea copiilor și, astfel, sub intenția generoasă a protecției maternității, se instituie un tip subtil de presiune socială care le determină pe femei să dezvolte anumite comportamente sociale și nu altele. Femeile cuprinse într-o formă de asigurare (în cadrul sistemului asigurărilor de stat) pot beneficia de concedii plătite pentru creșterea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
altele. Femeile cuprinse într-o formă de asigurare (în cadrul sistemului asigurărilor de stat) pot beneficia de concedii plătite pentru creșterea copilului 32. Pentru sectorul privat, nu există mecanisme prin care angajatorul să fie controlat dacă respectă prevederile legilor privind protecția maternității. Accesul femeilor pe piața muncii este cu atât mai dificil cu cât sunt în situația de a aduce pe lume copii. Păstrarea locului de muncă și necesitatea unor venituri suplimentare pentru familie fac necesară reluarea activității. Deși concediul pentru creșterea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
aduce pe lume copii. Păstrarea locului de muncă și necesitatea unor venituri suplimentare pentru familie fac necesară reluarea activității. Deși concediul pentru creșterea copilului s-a mărit la 2 ani, numărul celor care beneficiază de el a scăzut 33. Protecția maternității privește sfera publică. În spațiul privat, atât femeile, cât și copiii sunt de multe ori victime ale violenței și privațiunilor. Munca domestică și îngrijirea copiilor nu sunt recunoscute, valorizate la adevărata lor importanță socială și, adesea, sunt atribuite femeilor ca
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
care se confruntă, ci și cu tipul de familie căreia i se asociază. Printre măsurile de protecție, remarc pe cele privind familia ca grup cu nevoi specifice (alocațiile familiale, serviciile pentru familie, de pildă), iar nu cele de tipul protecției maternității. Protecția femeilor pe piața muncii, pentru perioadele când sunt gravide, nasc și îngrijesc copilul mic, este un segment de suport social necesar în mod incontestabil. Doar că, din perspectiva familiei ca întreg, nu este benefică supralicitarea acelor aspecte ce decurg
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
sunt gravide, nasc și îngrijesc copilul mic, este un segment de suport social necesar în mod incontestabil. Doar că, din perspectiva familiei ca întreg, nu este benefică supralicitarea acelor aspecte ce decurg implicit din biologic. În timp, tot protejând distinct maternitatea, s-a întărit ideea că îngrijirea copiilor revine primordial mamelor, față de care există și o atenție publică aparte. Fiecare participant în familie are drepturi și îndatoriri față de ceilalți. Îndeplinirea lor este o opțiune liber asumată, ca urmare a implicării afective
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
muncii în gospodărie și, de aici, a lipsei sau insuficienței veniturilor. Sărăcia și suprasolicitarea erau alte probleme ale acestora. De aceea, femeile pledau pentru o rezonabilă limitare a zilei de muncă. Femeile mai erau interesate de asistența socială destinată protecției maternității. Din punct de vedere temporal, bărbații au obținut drepturi sociale înaintea femeilor. Acest fapt s-a datorat existenței prealabile a unui capital politic, a deprinderii de a exercita și de a revendica drepturi cetățenești. Femeile au luptat simultan pentru drepturi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
o femeie căsătorită care continua să trăiască cu soțul ei. Refuzul a fost prezentat ca un act discriminatoriu, în care unui tată natural i se refuza dreptul de a dovedi paternitatea, în timp ce unei mame naturale nu i se refuză recunoașterea maternității. Comisia a respins cazul ca decurgând din procesul biologic, iar nu din hotărârile de factură juridică (R. Weber școord.ț, 1998, p. 147). Așa cum am arătat, în România, Codul familiei prevede că un copil născut în timpul căsătoriei are ca tată
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
decât într-o familie monoparentală, este întemeiată și prin modul în care sunt dezvoltate practicile instituționale 57. Acestea exercită o presiune de conformitate față de modelul clasic de familie, format din doi părinți și copiii lor. Încă de la declararea copilului în maternitate, prin recunoașterea lui drept născut viu atât de către mamă, cât și de către tată, până la modul cum sunt receptați copiii în instituțiile de învățământ formal (grădiniță, școală), se configurează o astfel de așteptare socială. Observ, în acest sens, o discriminare tacită
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
context social-istoric dat. Acesta își pune amprenta inclusiv asupra corpului devenit corp politic (M. Miroiu, 2002, p. 143). Oprimările diferă în funcție de context, ca de altfel și dependențele, inferiorizările, chiar și patriarhatele. O astfel de observație este proprie feminismului valului III81. Maternitatea devine o categorie de analiză și un mod de construcție a identității. Pentru problematica familiei monoparentale, este semnificativ accentul pus pe ideea de putere 82 a femeilor, pe posibila lor capacitare 83. Această orientare se distanțează astfel de perspectiva conservatoare
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
Shulamit Firestone (1970, p. 11), atunci când fecundarea, gestația și nașterea vor fi posibile în afara corpului femeilor, ele vor fi cu adevărat libere. Aceasta este o soluție prin care tirania familiei biologice va lua sfârșit. O altă soluție ar fi asumarea maternității ca un bun prilej de împlinire umană, independent de condiționările de factură patriarhală. Aceasta ar fi, de pildă, maternitatea în singurătate (fără partener sau fără partener angajat în susținerea copilului). Preluând distincția făcută de Adrienne Rich între maternitatea ca instituție
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
cu adevărat libere. Aceasta este o soluție prin care tirania familiei biologice va lua sfârșit. O altă soluție ar fi asumarea maternității ca un bun prilej de împlinire umană, independent de condiționările de factură patriarhală. Aceasta ar fi, de pildă, maternitatea în singurătate (fără partener sau fără partener angajat în susținerea copilului). Preluând distincția făcută de Adrienne Rich între maternitatea ca instituție și maternitatea ca experiență, remarc împreună cu ea că instituția maternității este profund marcată de structura patriarhală a familiei 89
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
fi asumarea maternității ca un bun prilej de împlinire umană, independent de condiționările de factură patriarhală. Aceasta ar fi, de pildă, maternitatea în singurătate (fără partener sau fără partener angajat în susținerea copilului). Preluând distincția făcută de Adrienne Rich între maternitatea ca instituție și maternitatea ca experiență, remarc împreună cu ea că instituția maternității este profund marcată de structura patriarhală a familiei 89. Se observă că are loc un tip de confiscare a capacității de a aduce pe lume copii, care dintr-
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
un bun prilej de împlinire umană, independent de condiționările de factură patriarhală. Aceasta ar fi, de pildă, maternitatea în singurătate (fără partener sau fără partener angajat în susținerea copilului). Preluând distincția făcută de Adrienne Rich între maternitatea ca instituție și maternitatea ca experiență, remarc împreună cu ea că instituția maternității este profund marcată de structura patriarhală a familiei 89. Se observă că are loc un tip de confiscare a capacității de a aduce pe lume copii, care dintr-un act de mare
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
condiționările de factură patriarhală. Aceasta ar fi, de pildă, maternitatea în singurătate (fără partener sau fără partener angajat în susținerea copilului). Preluând distincția făcută de Adrienne Rich între maternitatea ca instituție și maternitatea ca experiență, remarc împreună cu ea că instituția maternității este profund marcată de structura patriarhală a familiei 89. Se observă că are loc un tip de confiscare a capacității de a aduce pe lume copii, care dintr-un act de mare forță vitală este resemnificat cultural drept mijloc de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
matern. Practica de tip matern 92 este o experiență pe care o trăiește părintele singur față de copiii săi, indiferent dacă este bărbat sau femeie. Tatăl singur este pus în situația de a proba virtuți materne. Caroline Whitbeck (1984) aprecia că maternitatea este o experiență (alături de altele ca graviditatea, hrănirea din propriul corp), iar în măsura în care este abordată în această dimensiune, nu este proprie bărbaților. În cazul discuției noastre, tații singuri, chiar dacă ar dezvolta practici de tip matern, ar fi totuși limitați în comparație cu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
apud A. Miroiu, coord., 1996, p. 201) Afectivitatea are un rol formator fundamental pentru copii. În paradigma clasică de abordare a acestui subiect, se consideră că determinantă pentru dezvoltarea normală a copilului este iubirea maternă (E. Fromm, 1995, p. 49). Maternitatea apare ca „obiect de înflăcărare socială”, „imaginea mamei este ridicată în slăvi sub trăsăturile bunătății, blândeții, tandreței” (G. Lipovetsky, 2000, p. 167). De multe ori, iubirea maternă este considerată un instinct (prin analogie cu instinctul matern al animalelor). Lipsa iubirii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]