1,175 matches
-
ca marker CD11c+DC și celulele dendritice limfoide (clDC: lymphoid DC) care sunt CD11c-DC [145]. Celulele dendritice mieloide au un rol important în imunitatea antitumorală, stimulând celulele Ț naive să se diferențieze în celule Thelper 1 (Th1) care induc imunitatea mediata celular [146]. Se presupune că o perturbare funcțională a celulelor dendritice ar favoriza „scăparea” de sub controlul imun al celulelor canceroase favorizând carcinogeneza [147]. În CHC s-a evidențiat o reducere a celulelor dendritice mieloide, asociată cu un defect funcțional,care
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Mircea Grigorescu, Mircea Dan Grigorescu () [Corola-publishinghouse/Science/92130_a_92625]
-
este generată desigur și de calitatea sistemului de formare ce l-a urmat. Ea este o rezultantă și a altor calități (ale structurii instituționale, ale managementului, ale curriculumului universitar, ale resurselor etc.). Corelativitatea acestora nu este directă, univocă, cumulativă, ci mediată, polivalentă și selectivă. E posibil ca Într-o structură de formare necalitativă să se „miște” indivizi performanți. E clar că În structuri performative „Încap” și persoane necompetitive ( În universitățile noastre identificăm și multe persoane suspecte!). În același timp, structura se
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
grija pentru cuvântul tăriilor inițiale, ca în versiunea românească a Filocaliei, versiune a părintelui Stăniloae. [...] Între limba cronicarilor - primii noștri moraliști - și grația pictorilor naivi de icoane, profesorul Dumitru Stăniloae a găsit rezonanța fermecătoare a cuvântului ocultat, prospețimea imaginii ne-mediate, harul însuși al verbului. VIRGIL IERUNCA SCRIERI: Viața și activitatea patriarhului Dosoftei al Ierusalimului și legăturile lui cu Țările Românești, pref. V. Lochița, Cernăuți, 1929; Catolicismul de după război, Sibiu, 1933; Viața și învățăturile Sfântului Grigorie Palama, Sibiu, 1938; ed.2
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289881_a_291210]
-
deja, confirmă acest lucru prin trimiterea la date le furnizate de statisticile din SUA. Mai mult decât atât, dacă tehnologia este relativ sigură și previzibilă, oamenii sunt schimbători, imprevizibili în esența lor, capabili de reacții neprogramate, iar comunicarea dintre ei, mediată sau nu de mijloace artificiale, își păstrează caracterul „autogenerator”, „autospecific”, conform modelului unic de interacțiune dintre participanți. Dacă revenim la oportunitățile oferite de investițiile în NTI și la evoluția caracteristicilor culturale ale diverselor grupuri (de la națiuni, până la organizații sau chiar
Platforme integrate pentru afaceri ERP by Luminiţa HURBEAN, Doina FOTACHE, Vasile-Daniel PĂVĂLOAIA, Octavian DOSPINESCU () [Corola-publishinghouse/Science/195_a_219]
-
etc., iar ideea de adâncime care îl articulează este aceea că textul, pe diferite paliere funcționale, oferă indicii despre cel care l-a scris și că acesta din urmă devine, uneori, referentul secund al operei, printr-un proces de "etalare mediată a eului" (G. Călinescu..., p.125), în spiritul distincției lui Tudor Vianu despre "dubla intenție" a limbajului 3. Iată câteva exemple din acest nou palier de viziune: Ipostaze... "Heliade, concentrat asupra "potențelor" extraordinare ale eului tiranic chiar și cu sine
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
în același timp. Din punct de vedere al finalității de cunoaștere, trebuie să subliniem că această lectură onestă și atentă țintește, în primul rând, orizontul sufletesc al autorului, dinamica gândirii și emoției acestuia, intențiile sale ascunse, jocul dublu al "etalării mediate a eului" și canalele de comunicare paralele prin care autorul comunică și se comunică, atât într-un plan de suprafață, cât și într-unul de adâncime. Concluzii Urmărind modul în care discursul critic al Elvirei Sorohan își asumă problema instanței
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
și în critica literară. Rolul lor este, în primul rând, acela de a descrie această instanță, prin variate determinări metaforice (imagine, chip, portret, profil, personaj, regizor, actor etc.), prin izotopii specifice (ubicuitate, dinamism etc.) și prin procese sufletești caracteristice (etalare mediată ca răspuns în fața unei realități opresive, jocul revelării prin ascundere și mesajul dublu pe care îl generează etc.). În al doilea rând, aceste câmpuri lexico-semantice configurează o perspectivă particulară asupra lecturii și asupra actului critic înțelese ca activități de cunoaștere
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
exprimăm altfel, autorii primelor nuvele și romane istorice românești, trăitori în secolul al XIX-lea, vor beneficia de fapte, chiar vorbe ale secolului al XVlea (de exemplu) transpuse memorabil de cărturarul-cronicar al secolului al XVII-lea. Subliniem motivarea lingvistică bine mediată a primilor creatori români − autori de nuvele și romane istorice. "Întoarcerea romantică spre istorie" a prozatorilor români 44 se face acum cu o adevărată lăcomie benefică, recuperatoare, tezist-demonstrativă, venind în întâmpinarea evenimentelor esențiale de stabilire a conturului național. Se scrie
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
adult limfocitele se găsesc în număr de 31 31 2500 (1000 4000)/mm3 iar până la vârsta de 10 ani numărul lor este de 5000 (2500-8000)/mm3. Se deosebesc două tipuri de limfocite, limfocitele T diferențiate în timus, care asigură imunitatea mediată celular, și limfocitele B diferențiate în măduva hematogenă, care dau naștere plasmocitelor (celule fixe răspândite în țesuturile organismului, care asigură imunitatea umorală prin secreția de anticorpi). Din totalul leucocitelor circulante, 90% sunt limfocite T și 10% sunt limfocite B. Împreună cu
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
prin ridicarea pragurilor de accesibilitate (refulare). Așadar, spre deosebire de situația din procesul de învățare, nu numai că influența selectivă directă a variabilelor motivaționale asupra reținerii mnezice conștiente este mai degrabă inhibatoare decât facilitatoare (catalitică), ci influența acestor variabile este de asemenea mediată exclusiv de schimbarea intervenită în pragurile de obținere a răspunsurilor, fără vreo modificare în ceea ce privește puterea de disociere însăși. În consecință, atâta vreme cât reproducerea de informație generatoare de amenințare la adresa eului sau generatoare de anxietate este relativ nefrecventă în clasele
Motivația învățării școlare by Mioara Vasilachi, Maria Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1756_a_92285]
-
1893), a primului său articol de literatură, Gherea și Junimea, se deschide cea de-a doua etapă a activității lui I.-R., desfășurată sub semnul școlii critice a „Contemporanului”. Teza de bază de la care tânărul critic purcede privește condiționarea socială, mediată, a artei. Discipol al lui C. Dobrogeanu-Gherea, cu interpretările lui sociologice, el stăruie asupra caracterului de clasă al literaturii. Profesează, nu fără alunecări în sociologism vulgar, o estetică deterministă. Militând pentru o artă cu rădăcini în realitate, intră în conflict
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287594_a_288923]
-
manifestată când un simbol ar simboliza un eșantion de proprietăți pe care le-ar poseda literalmente sau metaforic, și referința multiplă și complexă, manifestată când un simbol ar îndeplini mai multe funcții referențiale integrate și aflate în interacțiune directă sau mediată. În aceste condiții, felul în care ar funcționa un obiect sau un eveniment ca operă de artă ar putea explica felul în care acestea ar contribui la formarea unei viziuni asupra lumii, respectiv felul în care s-ar putea face
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
haotic de alternative 229. Conceptul de politică, înțeles din perspectiva construirii și coordonării deciziilor la nivelul producțiilor și practicilor artistice ajunge nu doar să fie reprodus prin exemplificare creativă, ci chiar produs sub forma articulării unor conținuturi sugestive cu privire la mesajul mediat. 3.5. Relațiile politicii cu estetica și arta Revenind în zona analizei conceptului de politică rămâne a se lua în considerare atât cazul manifestării relației sale cu estetica (tratând exemplul oferit de Jacques Rancière)230, cât și cel al relației
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
puterii în cadrul organizațiilor, alături de sistemul instituționalizat al recompenselor și pedepselor. 2.4. Nivelul comunicării publice Este nivelul la care individul comunică un mesaj unui public larg, de obicei față în față (discursuri publice în Parlament, în piața publică etc.), uneori mediat (discursuri adresate de oficialități cu ocazia unor sărbători cum ar fi Anul Nou, Ziua Națională sau cu ocazia unor evenimente, cum ar fi o catastrofă naturală, declanșarea unui război etc.). Scopurile comunicării publice sunt diverse: informare (asupra unei decizii, asupra
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
organizațiile multinaționale, în care lucrează persoane provenite din culturi diferite), a comunicării de masă (atunci când personalități ale unei culturi țin un discurs public în fața unor ascultători dintr-o altă cultură), a comunicării de masă (atunci când o organizație transmite un mesaj mediat membrilor unei culturi străine). Adeseori comunicarea în masă mediată tehnic a fost numită comunicare internațională. Dezvoltarea comunicării interculturale este rezultatul globalizării, adică al integrării economice, politice, sociale, religioase, culturale ale unor populații din întreaga lume. 3. Variabile care modelează comunicarea
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
diferite), a comunicării de masă (atunci când personalități ale unei culturi țin un discurs public în fața unor ascultători dintr-o altă cultură), a comunicării de masă (atunci când o organizație transmite un mesaj mediat membrilor unei culturi străine). Adeseori comunicarea în masă mediată tehnic a fost numită comunicare internațională. Dezvoltarea comunicării interculturale este rezultatul globalizării, adică al integrării economice, politice, sociale, religioase, culturale ale unor populații din întreaga lume. 3. Variabile care modelează comunicarea interpersonală Comunicarea interpersonală reprezintă principala modalitate de relaționare în cadrul
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
dialog să aibă loc trebuie satisfăcute următoarele reguli constitutive: a) să existe cel puțin doi participanți la actul de comunicare; b) participanții la dialog să se afle într-o situație comună de interacțiune (față în față sau într-o situație mediată tehnic - telefon, calculator, televizor, radio etc.), care să le permită interlocutorilor o legătură interacțională; c) între participanții la dialog să existe interes reciproc (vorbitorul trebuie să se orienteze spre interlocutor, manifestând intenția/dorința de a comunica; ascultătorul trebuie să reacționeze
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
plângerii asupra interlocutorului se invocă posibile scuze pentru partener, se sugerează o soluție de rezolvare și totodată de validare a conținutului plângerii de către adresant. Cultura impune restricții și în privința canalului de comunicare. Într-o anumită situație, unele culturi acceptă comunicarea mediată (telefon, e-mail, fax), în timp ce altele o refuză sau preferă comunicarea față în față, fie pentru că o percep mai eficientă, fie pentru că o percep mai politicoasă. 2.4. Construirea semnificației Semnificația se construiește prin mecanisme complexe, bazate pe interacțiunea mai multor
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
structurat (cu reveniri, paranteze, repetiții, treceri de la o idee la alta, adică bazat pe un limbaj al momentului neprecedat de planificare atentă). Se preferă comunicarea orală, comunicării scrise („facem înțelegeri” verbale și „batem palma” în loc să semnăm contracte), comunicarea directă, comunicării mediate (dialogul „ochi în ochi” îl percepem mai eficient decât convorbirea telefonică). Comunicarea este centrată pe vorbitor - important este ca acesta să spună ce are de spus, în forma în care o dorește, iar problema înțelegerii cade exclusiv în sarcina interlocutorului
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
Concluzii / 229 Capitolul IX. CONCLUZII CU PRIVIRE LA COMUNITĂȚILE VIRTUALE RELIGIOASE DE LIMBA ROMÂNĂ / 233 BIBLIOGRAFIE / 237 ANEXA NR.1. CHESTIONAR "IMPACT CVR" / 248 Argument Apariția și dezvoltarea spațiului virtual pe suport tehnologic au marcat nașterea unei noi modalități de interacțiune umană mediată computerizat ce a condus la posibilitatea constituirii unor forme de organizare socială care permit interrelaționarea indivizilor în lipsa contactului direct, "față în față", denumite comunități virtuale. Ideea unei comunități virtuale nu este nouă, dar apariția și dezvoltarea tehnologiei informației au condus
by Zenobia Niculiţă [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]
-
de experți, comunitățile virtuale și-au demonstrat aplicabilitatea într-o varietate de domenii ale existenței individuale și sociale. Astăzi comunicarea online cu persoane aflate în locuri îndepărtate ale planetei sau atașamentul afectiv față de un grup constituit exclusiv pe baza schimburilor mediate computerizat reprezintă fapte obișnuite din existența individului, pentru care comunitățile virtuale au devenit o extensie naturală a organizărilor sociale din spațiul real. În acest context, fenomene cu caracter social ca negocierea, colaborarea, conflictul, comportamentele antisociale, stabilirea spațiului personal și a
by Zenobia Niculiţă [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]
-
are șansa de a fi cunoscută și îmbrățișată de un număr impresionant de persoane. Între redefinirea spațiului virtual ca spațiu sacru și demonizarea acestuia ca sursă a frivolizării manifestărilor religioase, comunitățile de credincioși care au ales o formă de comunicare mediată computerizat au găsit strategii de adaptare la noile condiții și s-au dezvoltat într-un ritm demn de era informațională. În anul 2000, mai multe persoane utilizau Internetul în scopuri spirituale și religioase decât pentru operațiuni bancare sau servicii matrimoniale
by Zenobia Niculiţă [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]
-
este utilizat ca echivalent pentru diferitele forme de grupuri a căror interacțiune este mediată prin intermediul calculatorului. A doua abordare afirmă că din punct de vedere sociologic comunitățile virtuale sunt noi forme de comunitate create prin intermediul utilizării variantelor diferite de comunități mediate computerizat. Ambele abordări ale definirii comunităților virtuale evidențiază faptul că acestea sunt mai mult decât o serie de mesaje mediate computerizat și le plasează în categoria structurilor sociologice. În relație cu spațiul virtual, Fernback și Thompson (1995) definesc comunitățile virtuale
by Zenobia Niculiţă [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]
-
că din punct de vedere sociologic comunitățile virtuale sunt noi forme de comunitate create prin intermediul utilizării variantelor diferite de comunități mediate computerizat. Ambele abordări ale definirii comunităților virtuale evidențiază faptul că acestea sunt mai mult decât o serie de mesaje mediate computerizat și le plasează în categoria structurilor sociologice. În relație cu spațiul virtual, Fernback și Thompson (1995) definesc comunitățile virtuale drept "relații sociale construite în cyberspațiu prin intermediul contactului repetat cu un spațiu specific care este delimitat simbolic printr-un subiect
by Zenobia Niculiţă [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]
-
în cyberspațiu prin intermediul contactului repetat cu un spațiu specific care este delimitat simbolic printr-un subiect de interes". Hagel și Armstrong propun o abordare economică a noțiunii de comunitate virtuală ca instrument de marketing. Ei definesc comunitățile virtuale ca "spații mediate computerizat în care există o integrare a conținutului și comunicării, cu accent pe conținutul generat de membri" (1997, p. 17). Una dintre definițiile mai recente, care oferă un bun cadru pentru delimitarea obiectului cercetării, îi aparține lui Porter (2004): "Comunitățile
by Zenobia Niculiţă [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]