950 matches
-
nu metaforică, așa cum remarcă cu insatisfacție criticul Ion Frunzetti, dar și un bust în pură manieră academică, realizat după fotografia poetului făcută la 27 de ani unde acesta poartă mustață! Acest bust relevă, în opinia lui Petru Comarnescu, "o expresie ... meditativă și duioasă"254, cu toate acestea inadecvată cu statuarul pe care licitația simbolist-romantică a ipostazei genialoide, orfice a poetului o reclama. Cu aceeași concepție realistă, Reitz execută un "tuș" în 1889, reprodus în "Fântâna Blanduziei", iar Mayerhofer un "creion" după
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
a unei dorințe mâinile sunt împreunate ca pentru o rugăciune care, extrasă contextului religios, devine rugăminte pe când în cea de-a doua s-a strecurat deja o anumită severitate, iar gesticulația reflexivă reclamă o altă dominantă posturală cu o notă meditativă. Sculptorul explorează stările difuze de tristețe, nostalgie, remușcare, accentuând însă liniile nudului, ca în Întristare (Chagrin), Pocăința, Femeie plângând sau Proiect de monument funerar (Amintiri triste), unde chipul femeii este ascuns de faldurile părului despletit, cu sugestia erotică pe care
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Sculptura lui Paciurea, Luchian (1909), reia gestul sfinxului, mâna pictorului se desprinde din soclu pentru un gest pansiv. Paciurea îl înfățișează pe Luchian nu ca pe un pictor cu pensula în mână, ci ca pe un "erou al reflecției", un meditativ transfigurat de o viziune interioară, cu părul asemeni unei flame, așa cum apare și în autoportretul pictorului din 1910. În ce privește "Sfinxul" paciurian, mai degrabă ne aflăm în situația unei tratări a temei similară celei a pictorului simbolist american, Vedder Elihu, Interogarea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
patologii asimilată feminității. "Această anatomie frenetică este în fapt limitată la corpul feminin și apare ca o contraparte a unui alt versant al iconografiei simboliste, unde abundă figurile de sfinți și de prințese îndepărtate, embleme ale castității și ale calmului meditativ. Efigiilor purității, mamă, logodnică, soție li se opunea astfel o feminitate perversă, care a cunoscut în literatura epocii o bogăție cu totul specială"357. Feminitatea circumscrisă unei vocații domestice sau transferată registrului mariologic este demonizată și idealizată în același timp
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
S. Maur o plasa în contextul morfozelor decadente care reclamă feminintatea sub semnul frisonului nevrotic al unei patologii a voluptuoaselor isterice. Pallady asociază, în sensul decadenței, reflexivitatea cu senzualitatea, nudul său care emană subtil toxinele erotice are o atitudine căutat meditativă. Prin contrast, ca expresie a unei degenerescențe superioare, este recuperată tensiunea dintre febricitările voluptoase și litificarea afectivă a unei feminități mașinale, tentaculare. "Domnul Th. Pallady, pictorul aristocrat al femeii moderne, al femeii rafinate, perverse, nevropate din secolul nostru, al degeneraților
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
gânduri, solitar, poetul se profilează statuar pe un fundal deopotrivă marin și stâncos, un fundal care exclude deopotrivă detaliul sau ornamentul, dar și efectele de lumină și culoare ale impresioniștilor. De altfel, pictorul nici nu finisează trăsăturile personajului, focalizând dimensiunea meditativă pe care o revendică postura poetului. Freud compară genul proxim al melancoliei ca stare potențial patologică, cu cea normală a doliului, circumscriind starea de melancolie unei "anulări a interesului pentru lumea exterioară", ceea ce pictorul sesizează în atitudinea unui Ovidiu care
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
se reflectă noua sensibilitate, figurile feminine induc uneori o ambiguitate stranie. Moștenitoarea romanticei femei elfice, la femme fragile, este la fel de enigmatică precum la femme fatale. Un rol important îl joacă stările, marcate de o spiritualizare a afectelor, astfel că stările meditative, adeseori subliniate prin lectura unor cărți, tind să confere un nou rol femeii moderne. Scenele de interior la Nicolae Vermont, Cartea favorită, La cămin, La pian, surprind personajele feminine în atitudini meditative, cum sunt și Pe gânduri sau Între prietene
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de o spiritualizare a afectelor, astfel că stările meditative, adeseori subliniate prin lectura unor cărți, tind să confere un nou rol femeii moderne. Scenele de interior la Nicolae Vermont, Cartea favorită, La cămin, La pian, surprind personajele feminine în atitudini meditative, cum sunt și Pe gânduri sau Între prietene (1918). Ruxandra Dreptu are în vedere un acord pe care reprezentarea îl stabilește cu un cod cultural înregistrat la nivel simbolic și unde ipostazele feminității derivă dintr-o figură centrală, mitologică, "mater
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
influența Secession-ului și simbolismului german pictează Crinii, Bachus, Visătorul, "alegorii depărtate de realitate". Între crini, intitulat și Melancolie (între 1895-1897), poartă amprenta simbolismului, expresia femeii se nuanțează prin reverie și prin rama florală, aerul melancolic invită la o stare meditativă. Frumusețea feminină apare dintr-o dată mai complicată, florile care constituie clasica ramă simbolistă din care se ivesc femeile adaugă aici și o fragilitate pusă în relație cu o hipersensibilitate. Melancolia nu este o simplă alegorie, ci pictura unei état d
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
un grup consolidat prin intermediul gesturilor lor. Prima dintre ele se află într-o atitudine de devot, următoarea îi cuprinde brațul și-și reazămă capul de umărul ei, iar ultima se sprijină de spatele celei de-a doua într-o atitudine meditativă, cu o mână dusă la frunte. Avem, prin intermediul acestor trei femei îmbrăcate aproape la fel, trei atitudini: rugăciunea, suferința sau priveghiul și meditația. Pentru a accentua tensiunea gesturilor, pictorul a plasat acest grup într-un peisaj arid, stâncos, unde în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
nicidecum mundan. Spre deosebire de țigăncile lui Vermont, senzual-rezemate de zidurile unor case de mahala, țigăncile pictoriței au dobândit o prestanță specială, cea înfățișată în tablou fiind îmbrăcată și așezată, iar mâna care și-o ține sub cap îi conferă un aer meditativ. Decorul tropical, exotic, introduce această țigancă într-o lume saturată metafizic, plină de sugestii și corespondențe secrete. Trăsăturile, simetria feței ovale, precum și gestualitatea educată, totul degajă un fel de armonie, de distincție. Maxima depeizare a acestei figuri, "țiganca", se realizează
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
două tablouri, care, prin titlu, sugerează constante universale, Static și Dinamic. Figurile par fixate în delicate asane, inspirând ideea de armonie, de echilibru între elemente. Staza și dinamismul sunt sugerate de poziția mâinilor, urmând convenția aceleiași coregrafii abstruse, de atitudini meditative. Serafina Brukner urmărește spectrul acestei armonii recognoscibile în toată pictura cu "țigănci" a Ceciliei Cuțescu-Storck. "În trăsăturile chipului, ca și în atitudinile corpului, artista nu se oprește la accidental și efemer. Deslușim aici o severitate, dar și un sentiment de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
coșul cu flori, cu o cămașa albă care-i arată umerii slabi; pare absorbită de ceea ce face, poartă un batic portocaliu și o fustă albastră. Prin deschizătura cămășii i se vede un sân, figura sa exprimă tristețe, o tristețe ușor meditativă. Pictorul pare aici interesat în a sublinia un profil psihologic și un statut social periferic, în vecinătatea indigenței, dar și o anume delicatețe a vânzătoarei de flori, delicatețe care rezonează cu tristețea pasageră, cu îngândurarea. Capitolul XI XI.1. Salomeea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de genunchi și capul sprijinit de încheietură, nudul care o reprezintă pe Salomeea devine expresia unei grații coregrafiate atent, preparate parcă într-un laborator fotografic. Această caligrafie posturală, care-i scoate în evidență feminitatea, sugerează aparent reversul senzualității, o atitudine meditativă, abstrasă, cu atât mai mult cu cât sculptorul a scos din scenă prețiosul trofeu al nimfetei, capul sfântului Ioan. În plus, capul acestei Salomei, prin capelură și banda de mătase care-l încojoară decorativ, și singurul amănunt vestimentar, aparține unei
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
acest caz, craniul reprezintă o figură a deriziunii, obiect al vanitas-urilor, menit să aducă în discuție fragilitatea vieții și redimensionarea tuturor actelor umane la etalonul pe care-l reprezintă moartea și judecata de apoi. Compoziția lui Loghi conservă un reflex meditativ, dar dublat de unul deriziv, pentru că acest craniu este nu doar rezultatul final al oricărei ficțiuni glorios-eroice, ci și obiectul pe care tânăra fată îl ține în poala sa, precum capul unui iubit. Expresia fetei este tulburătoare, păstrând în ambiguitatea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
partidului conservator și a fruntașilor lor, printre care firește d-l Take Ionescu ocupa locul de cinste ce i se cuvenea." Chiar dacă monahul Nicolae Delarohia se îndoia că e "necesară enumerarea tuturor micimilor vieții unui artist", propun un scurt popas meditativ pe seama celui ce mărturisea cu mîndrie către Gherea sentimentul adeziunii populare la aventurile sale politice ("măi Costică, nu stii tu cât mă iubeste poporul!"), afirmînd în paralel principii de felul: "Ferice de cei ce pot să gîndească sus, nesimțind pe
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
cursă cu trăsura, obținînd prin hotărîre judecătorească restituirea diferenței; ...scotea banul fără plăcere" mai adaugă Barbu Cioculescu. O sondare a cauzelor care au produs astfel de distorsiuni ale personalitații încearcă Petru Comarnescu apelînd la rolul modelator al antecedentelor: "Vizionarul, visătorul, meditativul Matei Caragiale și-a compus în adevăr ținuta în funcție de tristele lui experiențe, interiorizîndu-se și dorindu-se de o demnitate impunătoare. Ceea ce nu comunica prin vorbe, comunica prin ținuta, prin comportarea lui în lume"; pe aceeași linie, Alexandru George apelează la
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
accentuează discrepanța dintre trecutul ,,epic”, dominat de evenimențial, și prezentul ,,filozofic” al confesiunii. De fapt, întreruperile firului epic al poveștii de iubire sunt de două tipuri, în cazul confesiunii lui Mavrodin. Este vorba fie de introducerea unor fraze cu caracter meditativ, după cum am menționat deja, având aspectul unor concluzii generale extrase din experiența trăită, fie de apariția regulată a unei voci narative la persoana a III-a care creează o imagine din exterior a personajului, permițându-i acestuia un moment de
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
și unul prezent, al reflecției asupra acestor întâmplări. În a doua parte a romanului, constatăm o frecvență mai redusă a acestor întreruperi ale firului epic al confesiunii. De fapt, mărturisirea lui Hasnaș este lipsită în mare parte de acele momente meditative care îl copleșeau pe Mavrodin în urma rememorării poveștii de dragoste cu Ileana. Pretextul hotărârii lui Hasnaș de a-i povesti amicului său iubirea dintre el și Lena apare la sfârșitul capitolului IX și este asemănător cu cel pe care Camil
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
nuanță din vulgaritatea mea prețioasă.)” - p.90. Lipsesc din povestirea lui Hasnaș acele fraze cu nuanță de generalitate. Orice concluzie eventuală desprinsă în urma rememorării nu reușește să se despartă de concretețea întâmplărilor. Există totuși două sau trei încercări de momente meditative, lipsite însă de consistența observațiilor lui Mavrodin: Dacă te preocupă foarte mult un lucru, cred că nici nu ai timp să-ți dai seama că îmbătrânești [...]. Un bărbat nu se simte niciodată bătrân când e bogat și lipsit de timidități
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
accentuează discrepanța dintre trecutul ,,epic”, dominat de evenimențial, și prezentul ,,filozofic” al confesiunii. De fapt, întreruperile firului epic al poveștii de iubire sunt de două tipuri, în cazul confesiunii lui Mavrodin. Este vorba fie de introducerea unor fraze cu caracter meditativ, după cum am menționat deja, având aspectul unor concluzii generale extrase din experiența trăită, fie de apariția regulată a unei voci narative la persoana a III-a care creează o imagine din exterior a personajului, permițându-i acestuia un moment de
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
și unul prezent, al reflecției asupra acestor întâmplări. În a doua parte a romanului, constatăm o frecvență mai redusă a acestor întreruperi ale firului epic al confesiunii. De fapt, mărturisirea lui Hasnaș este lipsită în mare parte de acele momente meditative care îl copleșeau pe Mavrodin în urma rememorării poveștii de dragoste cu Ileana. Pretextul hotărârii lui Hasnaș de a-i povesti amicului său iubirea dintre el și Lena apare la sfârșitul capitolului IX și este asemănător cu cel pe care Camil
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
nuanță din vulgaritatea mea prețioasă.)” - p.90. Lipsesc din povestirea lui Hasnaș acele fraze cu nuanță de generalitate. Orice concluzie eventuală desprinsă în urma rememorării nu reușește să se despartă de concretețea întâmplărilor. Există totuși două sau trei încercări de momente meditative, lipsite însă de consistența observațiilor lui Mavrodin: Dacă te preocupă foarte mult un lucru, cred că nici nu ai timp să-ți dai seama că îmbătrânești [...]. Un bărbat nu se simte niciodată bătrân când e bogat și lipsit de timidități
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
se clătinau la răstimpuri, aproape fără zgomot, ca prin somn.” - vol.II, p.136. Asemenea fraze, destul de neobișnuite pentru stilul lui Eliade, sunt intercalate între replicile personajelor umplând cel mai adesea un gol prezent în conversații cauzat de o pauză meditativă a personajelor care înregistrează involuntar aceste detalii de atmosferă privind prin ferestre într-o tăcere apăsătoare. Funcția cestor descrieri este aceeași pe care o avea în Nuntă în cer gestul frecvent al protagoniștilor de a-și aprinde o țigară. Procedeul
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
generării unor confuzii legate de desfășurarea comunicării potrivit structurii sale teoretice. 4. ceea ce noi numim monolog interior (în paragraful următor), alții ar putea numi comunicare intrapersonală... 2.2. Monologul interior la vârsta adolescenței Cunoscută drept o etapă a vieții profund meditativa, în care individul uman aloca intervale de timp considerabile reflecției asupra diferitelor aspecte și modificări generate de varsta pe care o parcurge, interpretarea lumii în plan mental reprezintă o componentă de mare însemnătate pentru adolescență. Acordarea de semnificații implică utilizarea
Semiotica limbajului nonverbal în relația părinte adolescent by Livia Durac () [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]