2,843 matches
-
anumite limite rezonabile, și ținînd cont de viața aventuroasă a defunctei, ele nu puteau fi decît interesante, imprevizibile; nu mai rămînea decît necesara vulgaritate a citirii lor. Altminteri, epistolele s-ar fi topit pe cerul epocii lor precum un stol melancolic de indiscreții înaripate. Un întreg halou de supoziții creștea în spatele secretului. O bună prietenă a mătușii (poza 2) ar fi băgat mîna-n foc că erau - evident - scrisori de dragoste. Ca să-l ajute, sau, mai bine zis, ca să-l atragă în
Ospățul Sfinxului by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/15224_a_16549]
-
doar un secret; discutaseră chestiunea împreună de multe ori și nu crezuse în izbânda societății. Meritele lui naționale erau neîndoioase; ar fi bucuros să lucreze împreună la Ara; locurile din comitet se distribuiseră, dar putea colabora la revistă. Burdea dădu melancolic din cap; era prea puțin pentru dânsul; primi totuși cu resemnare. Se pregăti să plece; la ușă se opri. - Mai e ceva, dragă Sergiu. Sergiu zâmbi; nu-și uitase formula tradițională, de om care totdeauna mai avea ceva de cerut
E. Lovinescu - proze uitate by Gabriela Omăt () [Corola-journal/Imaginative/14906_a_16231]
-
prin televiziune, de la reanimări, spălări publice de biografii și pînă la tot ce-și dorea, mai mult sau mai puțin explicit, ochiul nostru lacom și abstinent. Vechile antene, confecționate clandestin prin fabricile sufocate de marfă nevîndută, au ruginit lent, privind melancolice în direcții vetuste, castraveții, guma de mestecat, cosmeticele, cafeaua și Vegeta au început să se găsească pe toate drumurile, iar bieții noștri vecini, ale căror capre erau privite pînă nu demult cu invidie, măcar pentru singurul motiv că nu-și
Handicapul Dunărea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11080_a_12405]
-
oribile"), după cum recunoaște Bezdomnîi însuși) este Maestrul. Datorită acestei inițieri, Bezdomnîi redescoperă valorile și principiile adevărate ale existenței: moartea, ucenicia, prietenia, filozofia. Nu este de mirare, de aceea, că, în finalul romanului, după ce a devenit ucenicul Maestrului, Ivan Bezdomnîi este melancolicul, solitarul și profundul profesor de filozofie Ponîrev. Făptura sa a fost atât de zguduită din temelii, încât și la fostul său nume a trebuit să renunțe. Satana l-a făcut să iasă din starea de lobotomizat al regimului comunist, iar
Diavolii și cetățenii sovietici by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/11082_a_12407]
-
în sens contrar. El caută tensiunea existențială chiar și în sinesteziile (cuvinte, imagini, acorduri muzicale) cele mai excentrice, asociate la voia întâmplării, în disprețul logicii elementare. În pomele sale sentimentele iau, de fiecare dată, fața imaginilor, tonul elegiac, grav, uneori melancolic, al poetului din fundal, acoperă fără drept de apel jocurile textuale, inteligența și micile probe de rafinată erudiție ale poetului din planul secund. ,Ceci est une pipe véritable" este concluzia la care ajunge Petre Stoica pentru că realitatea în viziunea lui
Un suprarealist elegiac by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11110_a_12435]
-
nu fie de acord nici cu politica dlui Bush. Cel mai des s-a semnalizat existența unor fantome insomniace, puse pe tapaj la orele somnului dulce, răutăcioase, stricăcioase, refractare comunicării, alergice la schimbarea de proprietari. De aceea o fantomă modestă, melancolică și meditativă este o adevărată comoară la casa omului, nepretinzând nici un fel de cheltuieli suplimentare, peste cele curente de întreținere, păstrând curățenia încăperilor, pășind fără zgomot, ieșind prin ferestre închise, intrând prin horn și chiar prin instalația de aer condiționat
Nimeni nu vă vrea răul by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11129_a_12454]
-
traducere română la Editura Polirom sub titlul Room Service, în urmă cu cîțiva ani, mi-a reținut atenția nu doar prin titlu: Unterwegs nach Babadag (în drum spre Babadag, publicată la Editura Suhrkamp) de polonezul Andrzej Stasiuk. Volumul este un melancolic periplu prin periferiile Europei, cu plecări și reveniri în locuri uitate de lume, care își păstrează originalitatea mai degrabă prin incapacitatea decît prin refuzul lor de a copia metropolele central europene. Stasiuk călătorește mult prin România, mai puțin în Ungaria
Paseism, epigoni și clone by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11172_a_12497]
-
puțin pervers al unei împliniri sui-generis. Tot ceea ce în viață a fost promisiune și speranță devine certitudine doar la nivelul poeziei. De aceea, cărțile Clarei Mărgineanu sunt un fel de albume de amintiri, o celebrare a iubirilor trecute, o privire melancolică spre propria tristețe, asumată ca destin. S-a spus despre poezia Clarei Mărgineanu că este ca un strigăt, s-a făcut chiar comparația, banală, cu tabloul lui Munch. Mă tem că nu este așa. Versurile sale nu au nici stridența
Dance me to the end of love by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11202_a_12527]
-
părea suprarealistă, dar datorită suprarealiștilor, chiar și este suprarealistă, în cel mai profund și ciudat mod cu putință. Iată-l din nou pe Charles Baudelaire, la fel de oracular: "Aruncă, cititor bucolic, Naiv și sobru cetățean, Volumul meu saturnian Și orgiac și melancolic ! De nu ai studiat metodic Retorica de la Satan, Să-l zvârli ! Altfel citești în van Și-ai să mă crezi nebun spasmodic. Dar dacă a scruta vei ști În hău, și fără amăgire, Ia-l, ca să-nveți a mă iubi
Andrei Codrescu - Scandalul de a fi geniu by Rodica Grigore () [Corola-journal/Journalistic/11148_a_12473]
-
nu poate fi contrazisă, ci, dimpotrivă, este justificată de prezența unor momente apăsat simbolice, cum ar fi cel al caisei sfîșiate rostogolindu-se la picioarele popei". Fără a fi spectaculoasă, lectura d-lui Tudor Cristea impune printr-o finețe ușor melancolică în poziționarea-i asumată între trecut și prezent. Și cum am putea încheia mai sugestiv decît reamintindu-ne o vorbă a ghidușului Cornel Regman ce releva caracterul benefic pentru critica indigenă a numelui de Cristea? Lista cuprinzîndu-i pe Valeriu Cristea
Criza trecutului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10662_a_11987]
-
devenit antreprenori în comerțul cu cereale. Acolo s-a născut mama, care mai târziu și-a făcut studiile de Filologie la București, unde l-a cunoscut pe tata. îmi închipui că frumusețea ei l-a atras, dar și firea poetică, melancolică. Era în ea un amestec de caracter tipic grecesc cu o neașteptată blândețe și chiar cu o fragilitate excesivă în fața vieții. Melancolia care o cuprindea adesea, slăbind-o, o recunosc, din păcate, și în mine. între ramura greacă și cea
O biografie by Andrei Serban () [Corola-journal/Journalistic/10649_a_11974]
-
alta, de la național la municipal și viceversa. Se năștea, astfel, o specie nouă în lumea artelor noastre contemporane: artistul salonard sau sezonierul. O efemeridă, la urma urmelor, care bătea o clipă din aripioare și apoi se stingea anonim, o dată cu golirea melancolică a simezelor. Dar pe lîngă faptul că era neverosimil de plat, Salonul crea și o imagine falsă a artelor noastre de astăzi; fie prin incapacitatea naturală de a reprezenta fenomenul viu, fie prin omisiuni voluntare și prin manipularea vinovată a
Salonul Oficial, între memorie și proiect by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10690_a_12015]
-
acaparantului univers mass-media sînt precum notele unui xilofon pe care autoarea le izbește fără încetare pentru a obține, în final, melodia dorită. Nici un moment de relaxare, nici o platformă de tras sufletul nu întrerupe acest funambulism stilistic. Mereu în formă, niciodată melancolică, depresivă, sau îngîndurată, Nicoleta Sălcudeanu își face de fiecare dată apariția pe scena literaturii cu aplombul machist al unei vedete de cabaret care știe cum să își pună la picioare întreaga suflare din sală. Modelele sale ? cel puțin la nivelul
Funambulism critic by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10696_a_12021]
-
de spus lucruri palpitante generațiilor viitoare. M-am familiarizat - atât cât îți permite o coloană și jumătate de revistă - cu mediul în care trăiai la sfârșitul anilor șaptezeci și la începutul anilor optzeci și am constatat că porți încă amintirea melancolică a unor împrejurări ce-și vor fi avut, negreșit, un anume farmec. Am fost sincer mișcat să aflu cât datorezi soților Miroiu și cât de apropiați sufletește ți-au rămas până în ziua de azi. Nu înțeleg, însă, de ce m-ai
Scrisoare lui Gabriel Andreescu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10715_a_12040]
-
fals viril, este acela al despărțirii lui Cioran de profesorul său: triumful vizibil al rupturii, l-aș numi. Îl întîlnim în numeroase variante. El exprimă pe omul care se simte dezlegat numai dacă a făcut publică ruptura. Apoi există despărțirea melancolică, mai muzicală, aplecată asupra ei înseși... În fine, despărțirea pe care o resimte cel mai puternic acela care a dat - o despărțire care nu mai are nevoie să fie atestată formal. Este cea mai tragică și cea mai rodnică: despărțirea
Întîlniri esențiale by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10716_a_12041]
-
Rozica, pe care o îmbie cu bomboane. Cățelușa îl îndrăgește, ca și stăpîna, mai mult pe curtezan decît pe stăpînul și soțul legitim. Acesta, gelos, neputîndu-se răzbuna pe nevastă, alege soluția odioasă a otrăvirii Rozicăi. Victimă la fel de inocentă, provocînd reflecții melancolice poetului Lucian Blaga este Cîinele din Pompei, surprins de valul de lavă. În schimb, poetul Mircea Ivănescu introduce cu spirit ludic un hibrid inedit: Pisicîinele. Cu mult mai rar decît în poezie sau proză, apar, din motive foarte obiective, rudele
Personaje patrupede by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/10717_a_12042]
-
nu există nimic din cele existente. nu există nici primul nu există nici ultimul unicul e cauza tuturor dumnezeu se află în fiecare om. înainte și după înainte și după se urmăresc umplerea vidului nu poate fi sfârșita niciodată. unde melancolice izbucnite din adâncuri se înalță în duioase brațe de întinderi. permanent și pretutindeni mă apropii îndepărtându-mă permanent și pretutindeni mă încurc în libertate dar am libertatea de a ma încurcă nu mă afectează pierderile trag draperiile, potolesc lumină devin
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
al fenomenelor. Fără complexe neavenite, de inferioritate sau de superioritate, el privește lumea înconjurătoare cu o atenție concentrată, încercând să-i descopere semnificațiile ascunse, structurile inaparente. Operație deloc simplă, executată în cercuri concentrice ale comprehensiunii. Apare o disparitate între eul melancolic al omului (dispozițiile lui tulburi, alternanțele de curiozitate și ataraxie, avânt și recul interior) și modul său atât de meticulos, elaborat, articulat de a pune și a urmări probleme de ordin cultural. Impresionează, literalmente, efortul cerebral prin care nonsensurile, aleatoriul
Viață rescrisă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10738_a_12063]
-
să fie verificate, iar nu acceptate pe baza invocării unei autorități. Și dacă intelectualii din prima categorie sînt morali, cei din cea de-a doua categorie sînt amorali. Dacă primii sînt cîrcotași, ceilalți sînt mai curînd neutri. Dacă primii sînt melancolici și utopici, ceilalți sînt ironici și realiști. Celor dintîi, spune Lepenies, li se potrivește expresia de "conștiință vinovată". În schimb, oamenii de știință ilustrează tot mai mult ipostaza "conștiinței împăcate", adică ipostaza ființei ce s-a împăcat cu o lume
Apusul intelectualilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10766_a_12091]
-
opriți acolo, în paradisul derizoriu, dar tot paradis, al primei lor copilării. Erau veseli, erau adaptați, pictați, ca pieile roșii în culorile locului, dar cînd se-apucă să scrie, viața lor, în anii mici, e, pusă pe caiet, o farsă melancolică. Precum povestea lui Cristos, care aici e chiar copilul unui Dumnezeu mai mic. Cristos, personajul cu care Băiuțul începe și se termină, băiat din cartier despre care se spun minuni, cum că poate să zboare, dar care se întoarce, cîteodată
Orășelul copiilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10782_a_12107]
-
peste nivelul textelor create pentru a însoți linii melodice, de aici poate sentimentul de profunzime, de esențial pe care îl oferă cîntecele lui Cohen. Una peste alta, muzica lui Cohen este o combinație inimitabilă de oboseală și mister, de virilitate melancolică (dacă există așa ceva) și poezie, de monotonie a interpretării și repetitivitate a liniei melodice. Cartea lui Mircea Mihăieș nu dezleagă misterul personalității lui Leonard Cohen, dar oferă elemente pentru mai buna situare a acestuia în peisajul culturii americane din ultimele
Paradoxul Leonard Cohen by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10979_a_12304]
-
două lucruri. Mai întîi un joc al contrariilor, între gravitate și ironie, între satisfacție și insatisfacție, între afirmare și retractilitate etc., joc favorizat, desigur, de ambianța mai mult ori mai puțin nefavorabilă, propice complexelor ruminării la nesfîrșit a umorilor, cugetării melancolice pe care o presupune locația marginală. în al doilea rînd, depășirea handicapului prin extensia imaginii, să zicem speciale, la dimensiunea a ceea ce, după cum scrie autorul, ,se cheamă, simplu, Condiție", condiția generică a poetului. Deși ni se înfățișează, ușor glumeț (un
Lucrătura versului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10985_a_12310]
-
aderență sensibilă specifică la real, un amestec de senzații delicate și aspre, precum pipăirea unor țesături ori covoare produse la țară. Ochiul și degetul se plimbă pe o claviatură de sugestii plastice care evocă o lume tradițională. Bucuria, o bucurie melancolică, e de-a surprinde exactitățile fantaste ce iau naștere la întîlnirea simțurilor cu reveria. Indiferent de unghiul conceptual, social ori estetic adoptat, poeții din această categorie cultivă o gravitate a imaginii realului, bizuită pe un fond vital robust, pe un
Simbolismul rustic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11032_a_12357]
-
pentru acțiunile lui, lungmetrajul neoferindu-ți prea multe date în privința psihologiei lui, doar indicii ici și colo. Poate fi un geniu neînțeles, un monument de tandrețe sau un rebel dus de curent către nicăieri. Umorul filmului are mereu un subtext melancolic, fiecare personaj păcătuind prin mici reacții disproporționate, care înduioșează publicul: o adolescentă sparge ușa unui muzeu pentru că îi e frig, tatăl ei, librar de felul lui, îl face imbecil pe Kierkegaard, bunica îl trezește pe Noi cu împușcături, tatăl lui
Trilogie de psihologie by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11039_a_12364]
-
peste 500 de pagini și ar fi bine dacă undeva te-ai solidariza și cu o oarecare gratitudine". Și atunci, sub cuvîntul ,kaputt" am mai scris (cu un ton solemn și emoționat) ,soli Deo gloria!". Dar vă spun (ton confesiv, melancolic), nu mai am puterea să concep încă un roman. Aceasta este situația actuală: de cînd pianul nu mă mai apasă în ceață (rîde și se corectează) ...în ceafă, eu sunt un alt om, iar timpul liber mi-l petrec, foarte
Eginald Schlattner - Viața ca poveste și izvor de povești by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11016_a_12341]