4,697 matches
-
asociază totdeauna cu o procedare semiotică interesantă. Congresul a fost bogat în exemple de toate felurile. O tematică variată Dintre temele abordate, vom menționa: semiotica fino-ugrică (Vilmos Voigt), discursul istoric (Youzheng Li), sinestezie și multimedia (Yuri Tsivian), nostalgie, bucurie și melancolie în tango-ul finlandez (Pirjo Kukkonen), de la semantică la semiotica politică - aplicație la Adam Schaff (Susan Petrilli și Augusto Ponzio), filozofie academică și culturală în Finlanda (Ilkka Niiniluoto), semiotica paradoxului (Antti Salminen), denotație și referință în sisteme nelingvistice (Alexandros Lagopoulos și
Al IX-lea Congres Internațional - Semiotica în spectacol by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/9348_a_10673]
-
adulterine, despre literatură și despre foștii responsabili comuniști, ajunși îmbogățiți ai tranziție. Este o lume pe care o cunoaștem, care poate fi a Iașiului sau a oricărui oraș al României, o lume prin care, de șaptesprezece ani ne târâm speranțele, melancoliile și depresiile. Totul se mișcă într-un ritm amețitor, oamenii aleargă dintr-o parte în alta, nu mai apucă să își tragă sufletul. Nu mai este timp de reflexie, totul se rezolvă pe loc, improvizația este maximă, soluțiile aleatorii, iar
Tranziția la Iași by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9372_a_10697]
-
și cu una cu pătrățele. Bruioanele le descîlcesc foarte greu. Dacă nu transcriu imediat, risc să pierd textul sau să-l transform, la sugestia literelor, cuvintelor, chiar a rîndurilor ce nu le mai înțeleg... totul devine altceva... Am scris cu melancolie și în registre comerciale, groase, cu rubrici, neținînd cont de liniile verticale, roșii... Am, nu exagerez, zeci de agende, de mărimi diferite, pline cu pagini încă netranscrise, uneori pierdute din cauza imposibilității de a afla ce naiba am scris... (Multe dintre ele
Emil Brumaru:"Aș citi trei sute de ani... Iubesc cărțile ca pe femei" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9336_a_10661]
-
în text a unor bucăți muzicale sau melodii. Procedeul, pe care il regăsim exploatat intens în românele lui Haruki Murakami, funcționează foarte bine și aici. Prin menționarea în text a unor artiști sau melodii, se conturează firesc stări de spirit, melancolii, bucurii pașnice sau angoase. În astfel de pasaje puterea de sugestie a lui Liviu Cangeopol este incontestabila. Foarte bune sunt și pasajele în care autorul renunța la preocuparea unui român "greu", lasă în plan secund ghemul încâlcit al unor istorii
Grimasele lui Iov by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/9386_a_10711]
-
deci îmi dă mâna să rămân un bătrân reacționar, cu puseuri de stânga. Mă bucur că nu mă întrebi ce-aș face dacă aș lua-o de la început. Cu toate că n-ar fi vorba de acele întrebări fără răspuns care provoacă melancolii covârșitoare. Dar constat că m-am rătăcit: doreai să știi care sunt personalitățile literare cu care mă simt afin. Cele ale perioadei de formație, cele ale maturității, cele ale vârstei socotite a înțelepciunii? Titanii liricii interbelice, desigur, cu o aplecare
Barbu Cioculescu:"Dacă este cazul să-mi recunosc un talent, atunci aș numi forța imaginației." by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9382_a_10707]
-
Eu, într-o dimineață, am descoperit că, la rîndu-mi, îmi puteam sărbători 30 de ani de prezență acolo: sărbătoare publică și sărbătoare personală reunite! Toată această lună ele au fost, pentru mine, indisociabile și, fără îndoială, aceasta mi-a explicat melancolia și ușoara distanță. Cum să te eliberezi de timp, care nu e obligatoriu festiv și de scepticismul motivului care mi s-a impus de la început: "aceeași piesă cu aceeași actori"? Și eu sunt obosit de ceilalți, așa cum ei sunt obosiți
Avignon, 60 de ani by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/9408_a_10733]
-
de viață deseori tulburătoare, dar cîteodată abuziv sentimentale. Mnouchkine redescoperă emoția dar, sub impactul ei, se lasă uneori sedusă pînă la lacrimi. Ea se îneacă în afect. Dar astfel, marea regizoare care e nu-și recunoaște vîrsta cu libertatea și melancolia ei? Reușita de excepție a festivalului a fost Mefisto for ever inspirat de romanul lui Klaus Mann, roman cu cheie care trasează, de fapt, cariera marelui actor Gründgens, celebru pentru interpretarea rolului Mefisto. Cînd ascensiunea nazistă începe, el pactizează considerînd
Avignon, 60 de ani by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/9408_a_10733]
-
ajuns“ acolo unde, în realitate, nu îți mai pasă dacă trăiești sau mori. * Orice om ar trebui să își scrie testamentul spiritual la tinerețe, cu nerăbdarea revelației, pentru ca târziul să nu aștepte prea mult în lamentație, în lehamite. * Depresia, plictisul, melancolia, bolile delicate ale minții, trebuie să știi să le administrezi, să te lași în voia lor, să le somezi să-și deschidă evantaiul estetic... Dacă le opui arsenalul jalnic al prejudecăților (logice sau morale) vei sfârși prin a sucomba, resemnarea
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
Observațiile în oglindă sunt pătrunzătoare, însă lui Mircea Mihăieș îi lipsește naturalețea, tristețea reală a unui Radu G. }eposu, în capitolul similar din Istoria tragică & grotescă a întunecatului deceniu literar nouă. Autorul volumului de față știe că asemenea cearcăne de melancolie dau bine în introducerea unei cărți, mai ales într-una despre jurnale de scriitori, și îndeosebi într-un capitol de subliniere a subiectivității proprii. Nu că nu e frumos, dar nu prea se mai poartă, într-o epocă a inocenței
Senzații de hârtie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9471_a_10796]
-
revăd și filmele inspirate de aceste cărți ("Ghepardul", de Luchino Visconti, mi se pare și acum una din primele zece capodopere ale cinematografiei, iar "Grădinile Finzi-Contini", în regia lui Vittorio De Sica, mă copleștete de fiecare dată cu o primejdioasă melancolie.) Probabil că vara lui 2007 va trece într-un slalom printre cărțile acestea, sau altele, care se vor aduna între timp. Să ne dea Dumnezeu ochi buni sau măcar oculiști competenți!
Cartea la morman by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9487_a_10812]
-
ce l-ai lăsat din mînă, scrie Radu Rosetti Odinioară.... Prin '42, cînd apărea la Georgescu Delafras, timpurile nu erau de-un optimism nebun. Vîrtelniței lor, care se răsucește în sensul negru, îi pune în cale, scriind despre altădată, o melancolie albă. Ceea ce nu va să zică fără dealuri și văi afective, ci doar clară și blîndă, ca portretul bunicii. Dedicată lui Grigore Tăușan "Petronius" (filosof), bunul și vechiul meu prieten, alintarea începe cu evocări. Prima piesă e un potpuriu cu animale. Un
Alintări by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9508_a_10833]
-
Publicul cerea, iar și iar, Le Temps des cerises: ..."cerises d'amour /aux robes vermeilles /tombant sur la mousse /en gouttes de sang..." Terence traducea pentru vecinii săi; înlocuind "cireșe" cu "rodii", era aproape un catren de Omar Khayam. Această melancolie luminoasă îi vrăjea pe beluci. Saadik venea întruna să ne umple paharele, arătându-ne de la cine venea tratația: moșnegi curăței care se înclinau, la masa lor, cu mâna pe inimă. Se pornise un pic de vânt; armeanca se așezase ștergându
Nicolas Bouvier L'usage du monde by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/9507_a_10832]
-
schizofrenizare morală și psiho-comportamentală în funcție de relația grup/individ, a fost Corneliu Baba. Cu privirea sa de umanist, în sensul cel mai exact al cuvîntului, el a văzut, în transparența monumentalității de circumstanță a Oțelarilor, de pildă, întreaga ruină și nesfărșita melancolie a unor făpturi precare, aruncate în subsolurile istoriei și la periferia existenței. Dacă în aceste imagini individualizate, personajele lui Baba au fizionomie, psihologie și dramă, în compozițiile de grup, acolo unde personajul este colectiv, totul se dezintegrează. Individul se pierde
Marșul spre București și fuga din atelier by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9553_a_10878]
-
că nici nu vor crea. Libertatea, pe care toată lumea o batjocorește, fie suprimând-o cu cinism, fie răstălmăcind-o cu inconștiență, este o valoare ce se lasă foarte ușor călcată în picioare, dar totdeauna cu teribile sancțiuni morale. Aștept cu melancolie, dar și cu secretă satisfacție, să văd cum toți cei care trădează astăzi condeiul lor de scriitor, pentru a obține în schimb o carte de membru, o insignă și un imn, vor plăti într-o zi, în fața propriei lor conștiințe
Mihail Sebastian în realitatea imediată by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/9590_a_10915]
-
loc între 20 și 24 noiembrie -, iar replicile cu arcanele lor glisau nepotrivit. Pentru spectatorul de atunci, "locul unde nu s-a întîmplat nimic" era fără doar și poate România pe care un spirit fin, aristocratic o contempla cu o melancolie vesperală și cu un sacrasm pătrunzător, o privire venită din trecut, nu cel al eroismului butaforic confecționat în laboratoarele propagandei, ci din alt trecut la care visam așa cum alții visează la viitor. Lai Cantacuzino (Ștefan Iordache) ținea un discurs de la
Ieșirea din scenă a lui Ștefan Iordache... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8039_a_9364]
-
Apoi ar face o expoziție și ar vedea că e bine așa. ION Vlasiu: unul dintre puținii artiști pentru care, în mod vizibil, arta este o formă de posesiune erotică. Vitalitatea sa ieșită din comun, spiritul de luptător și inevitabilele melancolii și îndoieli l-au pus față în față cu toate ipostazele materiei. Piatra și lutul, gipsul și bronzul, marmora și lemnul, alabastrul și metalul, culoarea și cărbunele și, în paralel, cuvîntul, i-au fost simultan aliați și adversari într-o
Rememorări de Sf. Ion by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7717_a_9042]
-
Poeme din prima tinerețe. Spun paradoxal, pentru că îndeobște "prima tinerețe" este asociată cu imaginea exuberantei, a freneziei și a setei de viață. Cu totul alta este temperatura existențiala a Mihaelei Mâlea Stroe. Ceremonialul unei aniversări ratate face cu ochiul spre melancolia fără leac din șansonetele lui Charles Aznavour: "Un tort, cu lumânări ce ard de-aseară./ Sunt ferecate vorbele în ceară/ și se topesc încet, se sting pe rând.../ Miroase încăperea blând/ A fum și... așteptare/ Că invitații au uitat să
Jurnal liric by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8186_a_9511]
-
sunt, în acest sens, mai elocvente decît orice mărturisire. Versul său nu iese din tiparele secolului al XVIII-lea, afișînd sentimente potolite, stări de suflet moderate: Căci plăcerile sunt multe care vin din bucurie, însă nu puține are și dulcea Melancolie; Ș-un om simțitor alege decît agere clătiri, Pe ale melancoliei liniștitele uimiri" (Melancolia). Melancolia cuprinde un întreg program de viață, după cum versurile care deschid prăfuitul poem epic Aprodul Purice îl caracterizează deplin pe Negruzzi și ne dispensează de orice
Nașterea prozei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8189_a_9514]
-
nu iese din tiparele secolului al XVIII-lea, afișînd sentimente potolite, stări de suflet moderate: Căci plăcerile sunt multe care vin din bucurie, însă nu puține are și dulcea Melancolie; Ș-un om simțitor alege decît agere clătiri, Pe ale melancoliei liniștitele uimiri" (Melancolia). Melancolia cuprinde un întreg program de viață, după cum versurile care deschid prăfuitul poem epic Aprodul Purice îl caracterizează deplin pe Negruzzi și ne dispensează de orice comentariu: "Ciocîrlia cea voioasă în văzduh se legăna Ș-înturnarea primăverii
Nașterea prozei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8189_a_9514]
-
tiparele secolului al XVIII-lea, afișînd sentimente potolite, stări de suflet moderate: Căci plăcerile sunt multe care vin din bucurie, însă nu puține are și dulcea Melancolie; Ș-un om simțitor alege decît agere clătiri, Pe ale melancoliei liniștitele uimiri" (Melancolia). Melancolia cuprinde un întreg program de viață, după cum versurile care deschid prăfuitul poem epic Aprodul Purice îl caracterizează deplin pe Negruzzi și ne dispensează de orice comentariu: "Ciocîrlia cea voioasă în văzduh se legăna Ș-înturnarea primăverii prin dulci ciripiri
Nașterea prozei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8189_a_9514]
-
secolului al XVIII-lea, afișînd sentimente potolite, stări de suflet moderate: Căci plăcerile sunt multe care vin din bucurie, însă nu puține are și dulcea Melancolie; Ș-un om simțitor alege decît agere clătiri, Pe ale melancoliei liniștitele uimiri" (Melancolia). Melancolia cuprinde un întreg program de viață, după cum versurile care deschid prăfuitul poem epic Aprodul Purice îl caracterizează deplin pe Negruzzi și ne dispensează de orice comentariu: "Ciocîrlia cea voioasă în văzduh se legăna Ș-înturnarea primăverii prin dulci ciripiri serba
Nașterea prozei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8189_a_9514]
-
treia secvență a interesului său pentru spațiul fotografiei transpare o enormă capacitate de admirație și de solidaritate față de existențele ieșite din comun. Mormintele unor mari personalități, Ionescu, Cioran, Fundoianu, sînt repere ale unei adînci meditații și pretextul unor la fel de ample melancolii. La căpătul acestui complicat excurs prin lumea iluziilor încorporate, care este fotografia, artistul sfîrșește prin a face tot un fel de sculptură, de data aceasta una, la prima vedere, imposibilă: o cronosculptură, adică o sculptură în timp.
Peter Jacobi și sculptura în timp by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9640_a_10965]
-
-l reprezinte, i-aș cere, foarte probabil, acelui specialist să-l fixeze pe Caragiale în sus-pomenita imagine. Sceneta pe care o încheagă trei detalii din viața întotdeauna complicată nu-i mai puțin completă - o să vi se pară că exagerez... - decît Melancolia lui Dürer, cu inventarul ei de simboluri pretențioase. Căci ce e lumea lui Caragiale altceva decît o societate de fideli, cărora le lipsește vanitatea felină, dar nu le lipsesc colții? O lume în care se duce trena cu mimica parșivă
Scriitori de cărți poștale by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9643_a_10968]
-
cu autoritate civică și științifică impresionantă în anii '60-'70. Ecoul romanului în mediul intelectual clujean s-a amplificat și datorită acestei conexiuni. Ion Cristian e un revoltat intransigent, nemulțumit de lume așa cum e, un meliorist cu ezitări, decepții și melancolii, un orgolios intratabil, om al principiilor morale severe, ca toți protagoniștii prozei lui Augustin Buzura. Se simte încorsetat, amenințat și asediat din toate părțile și reacționează ca un ins asediat: pentru a rezista, se organizează ca o redută. E prins
Romanul conștiinței etice by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9633_a_10958]
-
Indiferent dacă este vorba de creația propriu-zisă, de arta restaurării, de pictori, de poeți, de cărți, de idei sau de varii texte preexistente, vocea autorului este mereu gravă, încărcată de responsabilități, de multe ori vehementă și permanent sfîșiată de o melancolie surdă. Poet în esență, contemplativ în manifestare și moralist în atitudini, Ion Lazăr a scris o carte rară, anacronică și vie în același timp, enervantă și seducătoare în aceeași măsură. O carte încărcată în subsidiar de viziuni edenice, marcată stilistic
Portrete și schițe by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9666_a_10991]