1,871 matches
-
își formează capacitatea de a analiza și diferenția din ce în ce mai exact sunetele muzicale, structurile ritmico‑melodice, participând activ și conștient la interpretarea lor. Muzica trezește și întreține pe o durată mai mare de timp atenția copiilor, fie prin ritm sau linie melodică, fie prin armonie sau text, determinând emoții profunde, trăiri interioare puternice sau create spontan. Memoria se dezvoltă prin reflectarea experienței anterioare, prin fixarea, păstrarea, recunoașterea și reproducerea materialului sonor, a textului, a ideilor, a stărilor afective sau a mișcărilor asimilate
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
se transformă din peisaj în rost, în destin stelar al ființei, moartea e doar adormire. Poetul damnat pare că se transformă chiar în cântec, tinde spre reculegere și meditație, ceea ce îl determină să renunțe la discursivitatea narativă și la descriptivismul melodic al începuturilor. În marea și-n mormintele din noi reprezintă, probabil, cea mai semnificativă carte de cântece ale lui P. Romanul Băiatul drumului (2000) ilustrează altă dimensiune, cea narativă, ce se lăsa întrevăzută pe alocuri chiar în versuri. Este o
POSTEUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288985_a_290314]
-
lui Anghel”. Simbolismul lui P. e însă o rezultantă a unor înrâuriri diverse în care se numără, de pildă, și Panait Cerna, și poeții belgieni, cu efectele lor cromatice și cu fragmentele de peisaj industrial, și Ion Minulescu (fără tehnica melodică a cantilenei acestuia), și G. Bacovia (fără ca lexicul voit „nepoetic” să producă aceeași tensiune tragică). În afara „Vieții noi”, el colaborează în perioada 1911-1916 la diverse reviste al căror program era înrâurit de simbolism: „Farul”, „Versuri și proză” (unde semnează cu
PROTOPOPESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289047_a_290376]
-
succesiunea interioară, ce reflectă geneza poeziilor. Comentariul lui P. din Note și variante este luxuriant, însă erudiția, fără nimic ostentativ, este departe de a fi o aglomerare amorfă de date. Suplu, uneori cu digresiuni captivante, într-o frazare cu inflexiuni melodice, textul se citește ca un veritabil roman al creației eminesciene. La Perpessicius, erudiția urmând linia curbă a frazării, întoarse mai totdeauna asupră-și, pentru a scăpa din nou în mereu alte arcuri și ramificări ornamentale, după estetica parcă a conversației
PERPESSICIUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288761_a_290090]
-
între aceleași limite, aducând note patriotarde mai apăsate, plasate oportunist în contextul politic al epocii: elogiul strămoșilor și al limbii române ș.a.m.d. În ciuda banalității și a versificației facile, există la P. câteva metafore stranii, unele repetiții și linii melodice fericite. SCRIERI: Frumoasa cocoșată, București, 1968; Discuții din priviri, București, 1971; Interogatoriu la iubire, București, 1972; Poemele pădurii, București, 1973; Chemare din adâncuri, București, 1974; Frunzele pământului, București, 1974; Umbra Zimbrului, București, 1977; Constelația ziditorului, București, 1979; Imperiul iubirii, București
PADUREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288606_a_289935]
-
după o absență de mai bine de douăzeci de ani, cu Bucuriile mele (1967), Gorun adânc (1972), Spadă și corolă (1977). Poezia lui se caracterizează prin tonul reflexiv, prin viziunea echilibrată de tip clasic și prin expresia clară, simplă. Linia melodică și curgerea gravă a rostirii nu sunt tulburate de stridențe, inflexiunile elegiace se mențin cu discrete nuanțări în mai toate versurile, nutrite de nostalgia ținutului natal. După 1960 poetul atrage atenția mai cu seamă ca un bun tehnician al versului
PASCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288706_a_290035]
-
într-o epocă de trecere, întâlnirea dintre secole, lumi și vârste. Conjuncția contrariilor este de domeniul evidenței în atitudinile și întreprinderile lui, iar scrierile - un mozaic de preocupări practice, dar și prilej de desfătare. Lucrează mai întâi la „românirea” liniei melodice, la aranjarea și șlefuirea textelor din cântările liturgice, editând, după 1840, mai multe opuscule normative în domeniu (Noul doxastar, Bazul teoretic și practic al muzicii bisericești sau Gramatica melodică, Irmologhiu sau Catavasier). Mărturisește însă că a început să se gândească
PANN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288657_a_289986]
-
dar și prilej de desfătare. Lucrează mai întâi la „românirea” liniei melodice, la aranjarea și șlefuirea textelor din cântările liturgice, editând, după 1840, mai multe opuscule normative în domeniu (Noul doxastar, Bazul teoretic și practic al muzicii bisericești sau Gramatica melodică, Irmologhiu sau Catavasier). Mărturisește însă că a început să se gândească și la altceva, la „câte o carte din cele politicești”, ca să-și umple timpul și să-și câștige existența. Cântărindu-și atent talentul, dar și pentru că știa aproape tot
PANN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288657_a_289986]
-
romantic-baladești, sunt invocate nume de rezonanță exotică, ca în Triptic („Acarnia - țară de veacuri prelungi/ Alarhos - trup fără trup, nume fără nume”). Lirica primește treptat accente melancolice, evocatoare, erotismul filtrându-se în forme calofile. Sonetul, cultivat cu pasiune, are incantații melodice delicate, etalând imagini brodate parcă în fir de mătase, cu o anume suavitate a versului ce riscă să eșueze în dulcegărie („Chiar tu erai liana înălțată/ pe gâtul cerului înlăcrimat/ cu geana ochilor încercănată/ sub care-n scurta vară-am
MOCANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288198_a_289527]
-
și lipsit de flexibilitate. Orice articol de mari dimensiuni se construiește, de fapt, din câteva mari respirații (secvențe) fie ele descriptive, narative sau argumentative. În succesiunea lor, aceste secvențe impun textului o anume sonoritate. E ca o piesa muzicală vag melodică, contrapunctată de alternanță (lung/scurt) și de unele ruperi de ritm. Secvența este echivalentul paragrafului, fără a se confunda cu el. Ea înglobează o idee, un unghi de atac, un moment anume al narațiunii. Secvențializarea textului presupune controlul informației și
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
codurilor de culori, a desenelor și planșelor, a casetelor video și a suporturilor DVD, a hărților și organigramelor. 4. Inteligența muzical-ritmică este capacitatea de a utiliza elemente ale tonului, ritmului, acordului și intensității sunetelor. Posesorul acestei inteligențe poate auzi patternuri melodice, le poate recunoaște și chiar manipula. Este sensibil la zgomotele și sunetele din jur și gândește în termeni melodici. Îi place să fredoneze și să fluiere, să bată ritmul când aude muzică. Învață cel mai bine atunci când ideile sunt exprimate
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
Inteligența muzical-ritmică este capacitatea de a utiliza elemente ale tonului, ritmului, acordului și intensității sunetelor. Posesorul acestei inteligențe poate auzi patternuri melodice, le poate recunoaște și chiar manipula. Este sensibil la zgomotele și sunetele din jur și gândește în termeni melodici. Îi place să fredoneze și să fluiere, să bată ritmul când aude muzică. Învață cel mai bine atunci când ideile sunt exprimate folosind elemente de limbaj muzical, îi place să asculte muzică atunci când învață. Predarea trebuie să încerce să creeze contexte
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
a trecutului, din care nu subzistă decât „vestigii”, „relicve”, „imagini decolorate”. Ecouri din M. Eminescu, D. Anghel și G. Bacovia sunt lesne de recunoscut. Aceleași stări lirice formează substanța celorlalte două plachete, în care se apelează mai mult la valențele melodice ale cuvintelor (poeziile se intitulează Preludiu, Intermezzo, Ton minor etc.) și la un sincretism mai larg (Imagini muzicale). La acestea se adaugă și câteva metafore și tablouri insolite, chiar șocante, dar lirismul rămâne, în cele din urmă, lipsit de relief
BONTAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285814_a_287143]
-
deodată ești, Românie / cu â din a./ Așa cum ai fost vei rămâne: / norul nu schimbă cerul / și nu te schimbă pe tine / Românie / cu â din i” (Apa trece). Volumul Ukulele (1967) propune o altă sintaxă poetică, simplificată, o linie melodică inspirată de ritmurile hawaiene, în poeme imagiste, concentrate, unele fals descriptive ori narative, de fapt deghizări ale sentimentului de melancolie, însingurare, neîmplinire, ceea ce îndreptățește eticheta de „imagist sentimental” pe care i-a aplicat-o Dumitru Micu. Poemele poetului singur (1980
BACIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285525_a_286854]
-
Pierzîndu-și a sa frunte în negură și nori. Să mai privesc odată cîmpia-nfloritoare, Ce zilele-mi copile și albe le-a țesut, Ce auzi odată copila-mi murmurare, Ce jocurile-mi june, sburdarea mi-a văzut. {EminescuOpI 7} {EminescuOpI 8} Melodica șoptire a râului, ce geme, Concertul, ce-l întoană al păsărilor cor, Cântarea în cadență a frunzelor, ce freme, Născut-acolo-n mine șoptiri de-un gingaș dor. Da! Da! Aș fi ferice, de-aș fi încă odată În patria
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
rele, Care îmi descântă firul vieții mele, Par-că dormita; Mă lăsară-n pace, ca să cânt în lume, Să-mi visez o soartă mândră de-al meu nume Și de steaua mea. Când pe bolta brună tremură Selene, Cu un pas melodic, cu un pas a lene Lin în calea sa, Eol pe-a sa arpă blând răsunătoare Cînt-a nopții dulce, mistică cântare, Cânt din Valhala. {EminescuOpI 10} Atunci ca și silful, ce n-adoarme-n pace, Inima îmi bate, bate, și nu tace
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
așa ne învățaseră la armată, ca să nu se spânzure arestatu’, de inimă rea sau de disperare) și-l bag în arestul temporar al poliției. Uit de el. Către dimineață mă-ntorc de-afară și-l aud strigând (în același ritm melodic cum se striga atunci orice lozincă pe străzi): „Eu nuu sunt fascist! Eu nu sunt hitlerist!” (sigur, voia să spună „terorist”, dar asta era o invenție socială recentă, din ultimele 24 de ore, nu-i intrase încă în uz, așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
cu parțiale chiar armonice. Asemenea vergele rectilinii sau îndoite în formă de spirală mare sunt folosite în ceasurile de perete (pendule), dând sunete plăcute, îndelung vibrante. Uneori vergelele sunt tăiate la lungimi astfel încât să dea sunete muzicale formând o succesiune melodică. De exemplu, în pendulele numite „Westminster", prin cinci vergele, se capătă iluzia vestitului „carillon" (joc de clopote) al catedralei Westminster din Londra. Este locul de a cita aici și cristalofonul, instrument de percuție pentru care lui Mircea loanovici (n. 1903
ACUSTICÃ MUZICALÃ. In: Acustică muzicală by Aurora Agheorghiesei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/343_a_615]
-
asemănări, atât cele efective cât și cele imaginate, le fabricase el În mintea sa, ceea ce o impresiona pe moarte era faptul că i se păruse că auzise În acele cincizeci și opt de secunde de muzică o transpunere ritmică și melodică a oricărei vieți omenești, obișnuită sau extraordinară, prin tragica ei scurtime, prin intensitatea ei disperată, și de asemenea din cauza acelui acord final care era ca un punct de suspensie lăsat În aer, În gol, peste tot, ca și cum, În mod iremediabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
unsoare. Arhitectul vorbi cu un maistru bătrâior, care-i dădu în fine toate detaliile în legătură cu diferite tipuri de claxoane. Când află că existau și claxoane muzicale, care cuprindeau mai multe cornete electrice și care puteau să cânte câte o frază melodică, Emil Popescu se simți, nici el nu-și putu explica de ce, entuziasmat. Îl rugă pe maistru să-i spună de unde și-ar putea procura și el un astfel de claxon. Maistrul îl trimise la un băiat de la Autoservice-ul din
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Daciei din spatele blocului, avea prilejul să noteze febril bucăți muzicale orchestrate tulburător. Pur și simplu se puteau auzi, cu o limpezime de timbru imposibil de obținut pe cale firească, flaute și viole, cornuri și fagoturi, triangle și timpane, împletindu-și liniile melodice în melodii filigranate sau în disonanțe sclipitoare. Labele arhitectului, cu zeci de articulații la degete, alergau pe sutele de clape, reglau miile de frecvențe concurente, programau simultan orchestre întregi. Stația modestă a orgii Reghin fusese înlocuită de un glob de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
vieții sale, saxofonistul profită, vicios, de această descoperire. Ca să mărească efectul muzicii, el încercă pe rând să-l asfixieze, să-l pârjolească, să-l opărească, să-l dinamiteze, să-l electrocuteze, să-l iradieze pe arhitect. De fiecare dată linia melodică se schimba, volutele sonore și mai mult decât sonore se răsuceau altfel, în compoziții mai puternice și mai pătrunzătoare decât tot ce realizase vreodată geniul artistic al oricărui compozitor. Căci, în aceste momente, arhitectul nu mai imita stiluri și modalități
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de flăcări, în înlănțuiri de tonalități și frecvențe de nesuportat. Majoritatea oamenilor fură carbonizați, iar supraviețuitorii deveniră simple accesorii ale arhitectului. Viața le era conservată numai de muzică. Circulația sângelui, mișcarea gândurilor, digerarea hranei erau întreținute artificial de uriașa țesătură melodică ieșind de sub degetele arhitectului. Cu aceste câteva milioane de supraviețuitori, acționând sincronizat asemenea termitelor, arhitectul își construi un nou sintetizator, de o complexitate de neconceput, întinzîndu-se pe un sfert de planetă. Monstrul însuși crescuse. Caroseria Daciei rămăsese înscrustată în spinarea
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
nu-i prea iese nici pe Tokio, nici pe Inside Outside și nici măcar pe Guilty. Ritmurile care ies din televizor Încep să-i pună probleme, pentru el muzica Înseamnă ceva mult mai simplu, mai liniar, gustul lui urmărește inegalitățile și melodic, nu doar ritmic, și pare din ce În ce mai confuz. Sfîrșește prin a privi dezamăgit cînd televizorul, cînd pe mine, dar asta nu-l face să se dea bătut. Partea bună e că, pentru o jumătate de oră, dormitorul nostru rece se animă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
În care protagonistul dansează pe o stîncă deasupra unei mări agitate, vîntul Îi flutură hainele și ploaia Îi udă chipul Îndîrjit. În fundal se aude coloana sonoră, Împletită cu sunetul mării care se sparge de poala falezei Înalte - doar linia melodică, fără versuri. E ceva smintit În gesturile lui, se rotește și sare de pe un picior pe altul Într-o manieră de dans originală (deși e foarte greu să nu recunoști dansul lui Dave Gahan În toată povestea) și e gata
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]