1,001 matches
-
în vecinătatea virginalei Madonna della Sedia. Amorezatul fără speranță o întrezărește mai curând în figurile pictate rudimentar de pe "frescurile" prerenascentiștilor de aici concluzia că arta primitivă e "sinceră" și mai "expresivă", deoarece ar reflecta direct "adevărul" sentimentelor 134. Ca în melodramă, de pildă, unde suferința îndrăgostiților își află până la urmă, din belșug, alinare. În orice caz, după credința naratorului (și a lui Lovinescu însuși), catharsis-ul nu e garantat de valoarea estetică a operei de artă, ci de predispozițiile psihice ale
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
a ospitalierei gazde care mai nu vrea, mai se lasă, timidul bărbat cu mare deficit de experiență amoroasă ia taurul de coarne și-și mărturisește dragostea într-o scenă patetic-grandilocventă, scoasă parcă dintr-o piesă de teatru (bineînțeles, dintr-o melodramă). Modelul livresc e, apoi, la vedere: cei doi îndrăgostiți se cred chemați să joace, din nou, povestea amorului tragic dintre Carmen și Don José, chiar dacă luciditatea îi împiedică să se identifice până la capăt cu "rolul". Viața imită cartea, dar numai
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
relații prietenești, bazate pe înțelegere și respect reciproc. Iar la un mariaj convenabil se gândește nu doar bărbatul, ci și femeia, cu diferența că sufletul feminin se arată predispus într-o mult mai mare măsură la mistificare (nu întâmplător, estetica melodramei aduce personajul feminin în centrul atenției, ca principal vehicul de sens și catalizator al imaginației artistice). Pornind de la asemenea situații-tip și de la niște "subiecte" de inspirație autobiografică ori livrescă (sursele, am văzut, se confundă), literatura tânărului Lovinescu rămâne, ca
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
și tentațiile anonimatului, între excesul de "vorbe" ori "fapte" și tăcerea locvace, între observația concretă a vieții și refugiul în imaginar, păstrând în fibra sa adâncă nostalgia paradisului pierdut, îngropat adânc, într-o "amforă". Așa se explică și opțiunea pentru melodramă, definită ca "formă de teatralitate care subliniază eforturile auctoriale de a ajunge la o reprezentare autentică a vieții"139. Același motiv al sufletului captiv în vasul cu șapte peceți (posibilă reminiscență din lectura odei lui Keats la urna grecească) îl
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
genul zolist. Oricum, așa mi-a fost concepția inițială și din ea nu schimb nimic"141. Așadar, în "concepția inițială" a junelui Lovinescu, amestecul de comic și tragic ar caracteriza literatura capabilă să surprindă viața așa cum e, ca în "eterna melodramă" sau în scrierile "naturaliste" ale lui Zola (considerat un "meticulos colector de amănunte" și "un mare poet, cu o viziune energică, simbolică, grandioasă"142 simțul realului nu exclude "poezia materiei"!). Teoreticianul romanului experimental va fi câștigat probabil simpatia criticului român
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
volum ilustrează un același gen de conflict (aparență versus esență), într-o gamă variată de situații și personaje-tip, pe fondul unei narațiuni cu deznodământ previzibil, care spulberă, pedagogic, "iluzia" (ipostaziată ca "minciună" sau "vis", dar și ca... "teatru" ori "melodramă"). De pildă, în "schița dialogată" Suflete de copii 143 autorul evidențiază din câteva linii procesul conturării identității sexuale și al comportamentului celor mici, anticipând deja reacțiile oamenilor maturi. Când bunicul lui Meg, o fetiță de 8 ani, dezvăluie celorlalți copii
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
de posesiune, satisfăcută deocamdată doar cu o apetisantă bomboană din punga bunicului. În cele mai reușite schițe scriitorul radiografiază atent "comedia dragostei", cu precădere comportamentul duplicitar al urmașelor Evei, după tiparul consacrat de tradiție, în varianta triunghiului amoros. Pe coordonatele melodramei se înscrie îndeosebi Doi prieteni, o scenetă în care femeia nici nu păcătuiește atât de grav: ea minte numai pentru a contracta un mariaj profitabil, și, când căsătoria e iminentă, rupe relația paralelă cu celălalt bărbat, devenit indezirabil. Altfel spus
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
de digitație" din intermezzo-ul nuvelistic. Într-adevăr, în proza scurtă autorul lui Bizu nu adâncește psihologia personajelor (inexistente în afara "rolului" prescris), în schimb consemnează o serie de topoi meniți a scoate în relief nuclee narative cu potențial melodramatic. Iar melodrama, nu trebuie uitat, are la bază un model actanțial care ilustrează însuși procesul de funcționare a psihicului uman, reclamând identificarea cathartică și receptarea textului ca structură nedecompozabilă 146. Rămâne de văzut dacă și în ce măsură va izbuti Lovinescu să găsească în
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
că, în pofida impreciziei teoretice impuse de o astfel de concepție, îndelungata practică literară l-a condus totuși pe Lovinescu, treptat, la edificarea unei poetici coerente, chiar originale, ce reactivează polemic, din perspectiva psihologiei abisale sau a freudianismului, potențialul estetic al melodramei/ biografiilor romanțate, cu stereotipiile și clișeele aferente. Observația se vede confirmată atât de numeroasele însemnări din "agende"148, cât și de propria metodă de lucru descrisă în câteva rânduri foarte detaliat, probabil din dorința de a preîntâmpina reproșurile recenzenților neîncrezători
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
teatrale, care pune accent pe reliefarea unor psihologii și comportamente tipice, nu însă și pe motivarea lor cauzală, cerută de mecanismul logicii clasice, de tip silogistic. În consecință, proza lui Lovinescu ajunge să se plieze perfect pe estetica "situaționalistă" a melodramei 151, gen caracterizat printr-o structură narativă nelineară și preferința pentru construcția episodică, bazată pe aglutinarea de "scene" și fragmente eterogene, relativ autonome. Rezultă că romanul lovinescian nu ține să respecte principiul iluziei mimetice, configurându-se în schimb în jurul unui
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
narativă nelineară și preferința pentru construcția episodică, bazată pe aglutinarea de "scene" și fragmente eterogene, relativ autonome. Rezultă că romanul lovinescian nu ține să respecte principiul iluziei mimetice, configurându-se în schimb în jurul unui model abstract de realitate, oferit de melodramă, dar și de ceea ce Freud numea "romanul familial al nevroticilor" "formă de ficțiune elementară", al cărei tipar narativ "poate varia sensibil de la caz la caz și poate trece prin diferite stadii de dezvoltare", fără să-și schimbe niciodată "nici decorul
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
terapeutic, în sensul că rezolvă "criza tipică a dezvoltării umane" determinată de complexul oedipian, ce se reflectă și în plan literar-artistic, printr-o serie de mijloace specifice. De aceea, probabil, romancierul Lovinescu manifestă o preferință vădită pentru personajul inocent, de melodramă (victimă a împrejurărilor, incapabil de introspecție), cum și pentru o intrigă stereotipă, care "nu are nevoie de o punere în scenă foarte complicată", câtă vreme psihologia eroului se vede modelată de niște forțe exterioare, acționând în maniera unui mecanism compensativ
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
genereze, la rândul său, forma exterioară, dimensiunea estetică stricto sensu. În cazul romanului, această "formă a conținutului" e melodramatică/ psihologică par excellence, fiindcă orice reprezentare ficțională se construiește pe un tipar teatral (id est pe "imitația unei fantasme deja romanțate"), melodrama constituindu-se, după cum afirmă cercetătorii cei mai credibili, ca o "precondiție de natură semiotică a romanului"154. Nu întâmplător, analizând scrierile de tinerețe ale lui Lovinescu (nuvelele, piesa de teatru), am evidențiat predilecția sa pentru dramatizare, manifestată în forma elementară
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
ale "formei interne" (a "conținutului"), păstrând nealterată "situația triunghiului" care "guvernează toate intrigile" și determină respectarea strictă a unor reguli de joc și de compoziție. Devine lesne de înțeles, așadar, motivul autolimitării libertății neîngrădite a romancierului, nevoit să respecte convențiile melodramei din cauza unor predispoziții temperamentale, psihice, care-i prescriu atât modelul estetic, cât și "metoda" de lucru. În consecință, romanul lovinescian rămâne tributar teatrului în două moduri: 1. pe de o parte, prin conservarea unui anumit tip de construcție epică (intriga
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
rândul său, decât o formă elementară de lectură a vieții, și dacă lectura presupune dramatizare, atunci orice cititor ajunge inevitabil să perceapă viața ca pe un roman și să aibă conștiința "caracterului melodramatic al existenței" în genere 157. Apoi, cum melodrama trăiește preponderent din elementul senzațional, devine explicabil și procesul de "absorbție diegetică din partea spectatorului"/ cititor, și efectul de hic et nunc158 pe care îl presupune receptarea unui astfel de text-spectacol. De asemenea, cum în momentele de climax ale melodramei reprezentarea
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
cum melodrama trăiește preponderent din elementul senzațional, devine explicabil și procesul de "absorbție diegetică din partea spectatorului"/ cititor, și efectul de hic et nunc158 pe care îl presupune receptarea unui astfel de text-spectacol. De asemenea, cum în momentele de climax ale melodramei reprezentarea tinde să coincidă cu semnificația, deoarece "substanța narativă face eforturi de a se concentra în jurul unei scheme dramatice"159 stereotipe din toate cele menționate mai sus se cuvine să tragem concluzia că, în deplin acord cu intențiile romancierului Lovinescu
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
o dată cu dogmatizarea impresionismului juvenil, în maniera auster-impersonală a "măștii apolinice", drept expresie a unei psihologii invariabile, schematice, era normal ca și "materialul" (auto)biografic al literaturii criticului să fie prelucrat artistic, în forma romanului, pe tiparele unui gen "codat" precum melodrama 162. 4.1.1. Percepție și amintire. Psihologia personajului un principiu de compoziție narativă Din punct de vedere formal, tranziția de la "jurnal" la "melodramă" se observă cel mai pregnant în primul roman lovinescian, republicat aproape fără modificări imediat după război
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
al literaturii criticului să fie prelucrat artistic, în forma romanului, pe tiparele unui gen "codat" precum melodrama 162. 4.1.1. Percepție și amintire. Psihologia personajului un principiu de compoziție narativă Din punct de vedere formal, tranziția de la "jurnal" la "melodramă" se observă cel mai pregnant în primul roman lovinescian, republicat aproape fără modificări imediat după război am precizat anterior, cu un titlu schimbat (Comedia dragostei), dar foarte sugestiv pentru intențiile autorului, care căuta niște modalități adecvate de teatralizare (înțelege: obiectivare
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
și simplu. Romanul lovinescian nu mai uzează însă de asemenea trucuri ieftine, abandonate odată pentru totdeauna grație unei fericite invenții tehnice, care i-a permis prozatorului să se elibereze de tirania documentului (autobiografic sau de altă natură) și să caute "melodrama" nu atât în "realitate", cât într-un anumit mod de raportare la lume, de percepție a "realității". În roman teatrul se mută, așadar, din exterior în interior, de pe scena lumii pe scena sufletului, ceea ce constrânge perspectiva să se focalizeze asupra
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
calitatea estetică a spectacolului dramatic: când cei doi îndrăgostiți se iubeau cu intensitate, pe scenă s-a jucat cea mai tulburătoare tragedie din toate timpurile (pe care, să nu uităm, Lovinescu însuși o dădea ca exemplu pentru a exemplifica eternitatea... melodramei!); când bărbatul devine bănuitor iar cuplul e pe cale să se destrame, tragedia se degradează și ea, luând înfățișarea unei comedii oarecare. Cu o precizare, totuși: fiind obligat să asiste la suferința femeii (ca în piesa lui Coppée), Andrei rămâne indiferent
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
lung în apa oglinzii, cu brațele ridicate deasupra capului".). Din păcate, bărbatul nu e la înălțimea momentului: în loc să răspundă generoaselor avansuri erotice el se apucă de plâns, dacă nu chiar ca o fecioară înfricoșată, oricum, ca un lamentabil erou de melodramă, stricând vraja și cheful femeii rușinate de goliciunea sa inutilă, pe care "o înmulțeau în nesfârșit oglinzile". În cele din urmă Andrei își recunoaște vina de a iubi încă pe Mab, găsind o nesperată (ca să nu zicem greu de admis
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
nu e decât o "reflectare a eului"), când realistă (ipoteză ce presupune un determinism invers, dinspre mediul exterior spre configurația interiorității psihice). Literatura lui Lovinescu nu este însă nici romantică, nici realistă, ci... lovinesciană, amestec de jurnal intim și de melodramă, de reflecție angoasantă și colportaj anecdotic, totul prins în rama unei forme austere, cu profil de "icoană". O "icoană" ar vrea să rămână și Mab, în sufletul lui Andrei cel puțin. De aceea, îngrijorată fiind de reacția partenerului, ea se
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
fără a face corp comun cu ea, iar "lipitura" se vede cu ochiul liber nu atât din cauză că fragmentele sunt preluate din alte texte, cât din pricina caracterului lor rezumativ și retrospectiv care, dacă nu distruge complet, oricum, deteatralizează în mare măsură melodrama. În consecință, după confruntarea inutilă cu propriul trecut și cu prima iubire, Andrei nu mai are ocazia de a cădea iarăși în genunchi în fața femeii duplicitare, într-o scenă patetică, stropită din belșug cu lacrimi și vorbe grele. Între timp
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
și a edificării de sine. Departe de a fi o întâmplare, determinismul acesta etno-psihologic va constitui și în celelalte romane o modalitate predilectă de construcție a personajului. Primul capitol al cărții îndeplinește funcția unui prolog și introduce în scenă protagoniștii melodramei (Andrei, Lulù, Diomo), cum și personajele cu rol de agenți ai intrigii și de raisonneurs, chemate să deslușească celorlalți sensul unor evenimente ce s-au petrecut altundeva, în culise (mai precis: în celălalt roman, devenit ulterior întâia parte a volumului
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
Juan nu știe să danseze, femeia nu dezertează, ci se mulțumește să rămână alături de el, refuzând invitațiile celorlalți admiratori cu "bucuria imensă a unei jertfe" jertfa pe care ezitase inițial să și-o asume. 4.2.3. Tragedie, comedie sau melodramă? Odată prezentate "faptele", a venit momentul să analizăm mai atent partea aceasta de început (primele cinci capitole), pentru că aici se decantează, fără impurități, elementele-cheie ale poeticii romanului lovinescian 182. Așa cum se poate constata, narațiunea debutează ex abrupto, cu o scenă
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]