663 matches
-
experiența trăită prin muzica instrumentală nu apar ființe antropomorfice, nu apar acțiuni specifice dar apare impresia unei anume mișcări, a unei anume schimbări, apare impresia unei rețele complexe de relații cauzale care alimentează tentația interpretativă. În acest fel, privitorul sau melomanul, asemenea lectorului pe care-l prezintă Roland Barthes atunci când se referă la scriptibil/scriptible , nu mai este simplu consumator, ci creator al picturii sau piesei muzicale. Altfel spus, așa cum crede compozitorul Benjamin Boretz , când lasă în seama ascultătorului actul final
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
Boretz , când lasă în seama ascultătorului actul final al creației muzicale, a face o audiție muzicală înseamnă a crea o compoziție care este o audiție muzicală speculativă. În mod potențial, câmpul experienței muzicale poate presupune o responsabilitate creativ-intelectuală pentru fiecare meloman care trăiește această experiență și compune, în acest fel, muzica. Boretz promovează ideea autorității actului interpretativ al audienței, în același sens în care Barthes conectează scriptibilul cu valoarea polisemantică a textului, cu atât mai plural cu cât este mai puțin
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
am avut o anume reținere în a intra în sală. Stupidă, la urma urmei, în fața unei voci de prestigiul colosal al celei de pe afiș. Am intrat. Și am asistat, să recunosc, pentru prima dată în cele aproape patru decenii de meloman, la o "uvertură" ieșită din comun. Solista, cu alura ei de "regină din Saba", pătrunde în scenă, întîmpinată de tumultul sălii. Își ia de pe pian partitura primei piese anunțate și, pășind majestuos în forscenă, e gata să înceapă. Dar nu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
public, pentru vreo expoziție, pentru vreo proză, ceva.) Te felicit!... repetă teatral... pentru mormîntul de la Eternitatea... e foarte frumos. Mulțumesc, zic eu cu modestie... funerară și ne strîngem mîna. În care timp, trecînd șontîc pe lîngă noi, fostul mare chirurg, melomanul octogenar, se-apropie o clipă și-l bate pe umăr pe amicul cu ochi albaștri: Am onoarea, dom' colonel! Baaang. Ce neașteptată compensație. Foaierul teatrului. Pauză. De vorbă, lejer și amuzat, cu Academicianul și cu Actorul. Apare brusc din stînga
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
caraibieni ataca simfonicul. Nu oricum. Deși căzuseră deja primii fulgi, își etala pălăria de pai, galbenă, cu boruri enorme, marcate de panglica albastră. Trecerea printre fotolii, pînă la locul ei, trebuia să fie vizibilă, șocantă. În sala în care majoritatea melomanilor era una discret-rafinată. Neîndurătoare, la o adică. În stagiunea următoare, dusă a fost. Atacase altceva: vrăjitoria. Uitase de speculațiile scrise, uitase de Filarmonică. Acum, cînd îmi citește palma, o și văd trecînd la... hipism. Altcineva, imediat după '90, deschisese, în
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
distins, în vetustețea ei nobilă, care ne reamintește ceva pierdut pentru totdeauna de ființa noastră, cîndva (și) ceremonioasă. 25 februarie Ducă-se naibii, o secundă, tevatura zilelor (și nopților), ne-am zis (un pic argotic, nu-i așa?) noi, înrăiții melomani, vineri seara, cînd pe scena Filarmonicii a aterizat superba nălucă. Aterizat: pentru că peste marea orchestră, peste sala arhiplină a planat întîi calm și prevenitor, după care s-a înclinat nesfîrșit fîlfîita arătare, ieșită chiar atunci din cețuri beowulfe și menită
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cărnosul i-a luat ei mîna dreaptă într-a lui, și-a băgat în gură degetul ei mare și, în neîntrerupte plescăituri umede, a făcut concurență acerbă întregului Concert pentru pian de Prokofiev. De prisos, evident, apostrofările mele mute, de meloman care multe a auzit la viața lui... Cu atît mai neavenite ar fi fost cele ale eventualului polițist, aflat, din întîmplare, în Filarmonică. Atît. Trimiterea (enciclopedică) la paradisiacul Sărut al lui Rodin e prea la îndemînă ca să ratez mai mult
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de stînga? Pall-Mall! 17 ianuarie Prin anii '90, vocea încă necunoscutei Cher îmi inducea un fel de euforie vag dementă, augmentată și de prelucrarea ei electronică de o noutate pe-atunci șocantă. Asta și explică oarecum translația produsă în ambitusul melomanului de-o viață al Filarmonicii: de la regimul clasic la cel de consum. Evident, doar o secundă una vag dementă, cum ziceam revenirea la fotoliul permanent din nobila sală producîndu-se ireversibil. De altfel, nefiind fan al genului lejer, vocea aceea aproape
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
în trei părți corespunzătoare unei simfonii textuale executată într-o diversitate de modalități, de la calmul andante, la precipitatul allegro, izbutind să redea, prin extinderea analogiei sonore, însăși mișcarea în progresie a "strașnicei invenții, trenul". Ca pasiune comună celor doi scriitori melomani, muzica este cel mai bun conductor al fluxului imaginației prozatorului târgoviștean înspre universul armoniei caragialiene. Sonata lui Beethoven idolul dramaturgului este tradusă printr-o sinestezie specială, în așa fel încât anumite sunete și teme trezesc sentimente și creează instantaneu imagini
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
și poltron; generos și avar, lesne de înduioșat (cu "naturelul simțitor"), dar și violent; sociabil și mizantrop; melancolic și perfid; arghirofil, dar și ultracheltuitor, epicureu și anxios; ateu și superstițios; seducător și misogin; cu fobie la vegetal și infantil, dar meloman pătimaș, impresionabil până la lacrimi; sumbru, nevricos, nestatornic, histrionic, dar și ursuz, ultrajovial, placid și ferm în principii; causeur și farseur genial, stăpân agresiv și poruncitor, dar și melodramatic; maestru al travestiului mimetic, acid pâna la perversitate sau cumplit de sadic
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
suferința Mântuitorului, dintre care Maria Magdalena este poate cea mai apropiată ca model. XI.5. Frederic Storck Salomeea O dovadă că tema era atractivă și pentru sculptori este Frederic Storck. Interesant însă că atracția vine la Storck pe filieră muzicală. Meloman, îndrăgostit de muzica lui Bach, Beethoven, Wagner, Schumann, Strauss, Schubert, Rameau, Debussy, sculptorul fusese impresionat de opera Salomeea (1905) a lui Richard Strauss, așa cum menționează și într-o scrisoare din 1907 adresată soției sale, operă al cărui libret era prelucrat
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
E un concurs nou în România și mă bucur că se face la Ploiești, unde Eugenia Moldoveanu este o personalitate foarte apreciată, fiind una dintre marile cântărețe ale lumii. Să ne întoarcem la Sala Ateneu, unde, din când în când, melomanii vă duc dorul. Ce surprize le-ați pregătit pentru noua stagiune? Un lucru care mi se pare extraordinar de important în această stagiune e faptul că am declanșat o acțiune în colaborare cu Inspectoratul Școlar Județean și după o săptămînă
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_989]
-
locul unuia cu forțe mai proaspete, mai tânăr, cu alte viziuni, dar asta nu înseamnă că resursele mele s-au epuizat. Bineînțeles, în 2002 aș vrea ca publicul să se bucure din plin de ceea ce-i oferim. Le dorim tuturor melomanilor în primul rând sănătate, pentru că dacă există sănătate vor apare și celelalte, iar noi vom ști să le pregătim programe interesante, așa cum, de altfel, am făcut-o și anul acesta. Muzica, sunt sigur, va fi o punte spre sufletele lor
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_989]