1,109 matches
-
atribuie științelor unificate în pozitivism exact același rol, ce-l avuseseră metafizica și teologia: rolul social de a crea o unitate de vederi între indivizii marii societăți, care este, și mai ales va fi, umanitatea"194. Or, asumarea unei misiuni mesianice, precum și nostalgia Evului mediu au fost dintotdeauna apanajul romanticilor. Reamintim aceste lucruri spre a puncta din nou contrastul dintre demersul lui Comte și intențiile antiromantice ale pozitivismului promovat de el. În fond, o filozofie sistematică trezește în toate cazurile aceeași
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
nu are nimic inevitabil, nu se bazează pe nici o certitudine, pe nici un determinism economic sau de altă natură, contrar a ceea ce pretinde, după părerea lui de Man, marxismul tradițional. Teoreticianul belgian îi reproșează acestuia economismul, schematismul generator al unui optimism mesianic care nu corespunde absolut deloc cu realitatea; asemenea fundamente lasă complet suspendată problema factorilor de mobilizare a maselor la socialism. Consecințele Primului Război mondial, forța naționalismului pe care acesta a relevat-o, ascensiunea clasei mijlocii: iată tot atîtea cauze care
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
sfera sublimului, Eminescu și-a plătit cu viața opțiunea însingurării în numele forței propriului suflet. Pe care n-a pregetat să și-o trăiască totuși în chipul cel mai pozitiv și uman, dar și în lumina unui angajament total, am zice mesianic. Doctorul Nica polemizează atât cu cei care l-au proiectat pe poet într-o dimensiune fabuloasă, intangibilă, cât și cu cei care l-au coborât în insidioasa mlaștină de mizerii și complexe, de felurite neputințe, apatii și narcisisme. Dr. Nica
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
doina lui Dosoftei etc. (Al. Piru). Urmează o fază de tranziție marcată de "occidentalizare", de "clasici întârziați", istoricii Școlii Ardelene, reprezentanții poeziei culte (Văcăreștii, Budai-Deleanu, Conachi). Perioada romanticilor cuprinde atitudini din cele mai diverse: ei cântă ruinele, lamartinizează, unii sunt mesianici, alții sunt anti-bonjuriști, umaniști, macabri și exotici, cântăreți ai evenimentelor politice la ordinea zilei. Alecsandri reprezintă poezia oficială, Odobescu e creatorul eseului, Filimon al romanului, Hasdeu al dramei istorice, Ghica al stilului epistolar. Este perioada modernă, cu evaluări și "reconsiderări
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
măsură decât s-a lăsat ea modelată. Ajunge să ne gândim la Thiers și Pompidou, la Churchill și MacMillan pentru a ilustra situația ingrată a omului de spirit ajuns să administreze interesele societății. Se poate înțelege de ce N. Iorga, marele mesianic, amestecat el însuși în viața politică de la începutul secolului, îl prețuia pe F. Palacky pentru "onestitatea superioară a scrisului și a vieții sale", iar pe Masaryk pentru existența lui filosofică. Ceva din frământarea lăuntrică a gânditorului se reflectă în sfera
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
dominație imperială, iar o doctrină a renașterii ciclice (palingenesia) încuraja mai demult speranța în redresare. Din nici un text important al epocii nu lipsește această componentă de destin care este suferința. Și nicăieri ea nu copleșește, ci participă la întărirea sentimentului mesianic. De la souffrance à la pensée, ca în eseul lui Jean-Albert Weil, iată o relație legitimă și un sens al mișcării în istorie. Suferința colectivă îndeosebi capătă un rost moral și o valoare metafizică, ea fiind transcendere în absolut, mântuire. Nimeni
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
bine și rău se pune în alți termeni. Veacurile de suferință erau pentru Bălcescu veacuri de "lucrare a poporului român asupra lui însuși", de "evoluție istorică", de "mișcare providențială" în ordinea progresului. Istoria îi revela o lungă pregătire în sens mesianic. Secolul XVIII chiar, cu multele-i mizerii, a fost o "epocă de ispășire", una care a pregătit resurecția din deceniile următoare. "Când răul ajunge la culme, când poporul despuiat cu totul nu mai are ce să dea, când misia fanarioților
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
fi vrut să vadă, ca atâtea spirite curajoase din epocă, "lumea nouă" ce se anunța peste ocean, însă va rămâne în țara lui, preferând să se ocupe de trecutul acesteia. A scris și o vastă istorie a Rusiei, în spirit mesianic, cea care l-a impresionat și pe Kogălniceanu. Spre deosebire de alți contemporani, Karamzin a adoptat de la început o atitudine de calmă expectativă, de lucru metodic, de construcție monumentală, așa cum apare vasta-i sinteză istoriografică. Alte figuri prezentate în volum completează tabloul
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
și muncitorii înapoiați, consens realizat cu ajutorul unei demagogii naționale și sociale împinse la extrem. Respingerea disprețuitoare a planului lui Henri De Man, gînditor economic atras de IC, maghiarul Eugen Varga, a ilustrat imposibilitatea IC în elaborarea unui răspuns, altul decît mesianic, la problemele reale ale crizei țărilor capitaliste. În problematica crucială a perioadei precedente, cea a războiului și a păcii, congresul introducea o schimbare, sincer vorbind, la fel de ambiguă. Ecou al noii politici de alianță sovietică, războiul nu mai apare ca fiind
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
de pur, neînstare de nici un compromis, de nici o lașitate și de nici o ploconire, este icoana unei neprihăniri la care am visa?"234 (s. n.) Nu ar fi pentru prima dată când, cu precaute reticențe, un conațional conferă mitului eminescian o aureolă mesianică, dorită în surdină de generații anterioare. În ianuarie 1990, la slujba de pomenire, preotul paroh al Cimitirului "Bellu" propovăduia nonechivoc: "Să mă ierte Dumnezeu, dar Eminescu este Isus al nostru." Ideea aceasta, atât de delicată, adevărat subiect tabu pentru cultura
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
dar celelalte cazuri (Tiz, Sas, Annie, Craig) par a fi succese depline. Un personaj de plan secund și totuși memorabil este vindecătorul GoodNews. Portretul acestuia are stranietatea, hazul și pitorescul, dar și farmecul cuvenit unui vraci spiritual, hipiot ex-opioman, pacifist mesianic, ecologist vegetarian. Confruntat cu unul din "pacienții deznădejdii" veniți la cabinetul lui Katie, iritată că nu mai are nici o șansă în fața lor, îi ia durerea cu mâna, "miracol" care o face pe doctoriță să se simtă mică, meschină și fără
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
pe-atât de găunoasă, este detaliată de Florin Șlapac într-o partitură de zile mari, poematic, prozastic, caricatural, cu tehnicile unui mare jucător epic și dramatic în postmoderna rezervație fără frontiere a scriitorului total. Ultimul Papă Așa cum nihilismul pozitiv și mesianic l-a născut pe Nietzsche, Horia Enescu, protagonistul din "Muntele viu" (Polirom, 1998) îl va naște pe Benedict, ca purtător supraindividual, angelic al semnelor unui nou început, scăpat de sub fatalitatea valorilor uzate ale libertății (tip terapia sexuală la care se
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
cu o confruntare între idei și valori diferite. Acestea au o remarcabilă capacitate de a face istorie, prin speranțele pe care le suscită, prin pasiunile pe care le antrenează, prin miturile pe care le întrețin. Există, fără îndoială, o dimensiune mesianică a acestor abordări. Mecanica declanșată în august 1914 pare imitată acum, avînd însă la bază identități religioase și nu alianțe de state; în rest, aceeași acumulare de ură și contaminare cu violență, implicînd riscul unei confruntări globale, dincolo de state și
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
a atîtor popoare. Practic, imperiul american, spre deosebire de toate celelalte care l-au precedat, nu are frontiere. O viziune maniheistă împarte lumea în buni și răi, și asta pare să-i fie singura ideologie, dusă însă pînă la fundamentalism și accente mesianice, în evidentă disonanță cu rafinamentele culturii umaniste europene și cu scepticismul său raționalist, de-acum tradițional. Imperiul american mizează pe globalizare, pe creșterea interdependențelor, pe uniformizarea tehnologiilor și pe o nouă politică a dominației, pe care unii o cataloghează drept
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
istorie. Cu o cultură politică profund marcată de puritanismul neoprotestant, în care reapare ideea de popor ales, George W. Bush e convins că încarnează Binele în cruciada împotriva Răului (evil în engleză, imediat asociabil cu devil -diavol), cu un aer mesianic ce nu e nou în politica americană, dacă ar fi să ne amintim numai de Wodroow Wilson, Joseph McCarthy și Ronald Reagan. De asemenea, războiul împotriva Mexicului, exterminarea indienilor, exploatarea și discriminarea negrilor s-au făcut tot sub deviza My
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
fractură în lumea creștină. America profundă, încă șocată de cataclismul din 11 septembrie și atașată puternic simbolurilor americane, de genul In God we trust, este foarte sensibilă la afirmarea Statelor Unite ca "națiune morală și universală", într-un registru providențialist. Vocația mesianică, de nouă țară a făgăduinței, de nou popor ales, libertatea erijată în dogmă, ostilitatea față de orice formulă clericală, ca intermediară între Dumnezeu și om, relația specială cu elementul iudaic sunt crezuri pe care americanii le vor apăra încă multă vreme
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
prea multe despre economie", în schimb crede că războiul din Irak e pe cale de a fi cîștigat... Îmi place Obama. Cred că e singurul care poate restabili cît de cît imaginea Americii. Pare deasupra politicii obișnuite și aduce un aer mesianic, de erou simbolic, aproape transcendent. Știu că luptă împotriva unui întreg sistem și că e foarte posibil ca sistemul să-l înfrîngă într-un fel sau altul. Dar el e altceva și deja a demonstrat că se poate. Ca putere
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
ideal social. Stilul autoritar. La extrem, caracterizează mesajul transmis de personalitatea totalitară și exprimă cel mai bine caracteristicile semnificative ce diferențiază stilurile fundamentale de discurs politic: ambiguitatea intenționată, caracterul disimulat al adevăratului mesaj, caracterul imperativ și caracterul polemic. Este discursul mesianic - apocaliptic - prin care actorul politic se ipostaziază ca singurul În măsură să asigure depășirea Peripatethice unei situații de criză pe care - chiar dacă nu există - o va evidenția sau va face tot posibilul pentru a o declanșa. Exprimă, În plan discursiv
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
Oituz în vara anului 1917, într-o desfășurare inspirată de oameni cu credință și sacru devotament, hotărâți să-i surclaseze pe atacatorii vestici bine înarmați și mult mai numeroși. A funcționat însă o regulă simplă, insuflată la fața locului de mesianicii regi ai timpului: Ferdinand I de stirpe germană și englezoaica Maria îndemnând în cuvinte ferme oamenii: Pe aici nu se trece! În următoarele două decenii, România a înflorit ca în vremurile de lupte eroice cu alți invadatori. Ineditul creator al
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
cu lumea orașului, lumea cotidiană pe care o cunoaștem astăzi. Lungul ocol prin textele lui Ben jamin este un exercițiu speculativ în care se constituie univer sul urban ca univers fantasmatic, marcat subtil de ade văruri grave și de așteptări mesianice profunde. Funcțio na litatea epidermică a orașului nu-i epuizează ființa, ci o problemati zează, tocmai în acele locuri în care ea își trădează pragurile și penumbrele. Fascinația pentru lumea urbană (citită sau stră bătută) și lectura pasionată a cărților
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
de intenția cititorului, ci și de un gest teoretic al lui Benjamin însuși. Este vorba despre felul în care trei discursuri (teologic, politic, epistemologic) devin în unele locuri inconfundabile. În Über einige Motive bei Baudelaire, experiența șocului trimite la motive mesianice tematizate apoi în scrierile de filozofie a istoriei, împreună cu tema „po litică“ a culpabilității. În alt loc, în Das Passagen Werk, teoria cu noașterii și teoria progresului sunt discutate în oglindă; fla neurul este un „asketisches Tier“ (animal ascetic) al
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
spre un concept superior al experienței, specific religiei, istoriei sau filologiei. Posibilitatea unei experiențe metafizice stă, cu alte cuvinte, în posibilitatea experienței efemere, contingente, perceptive. Pendularea ulterioară a lui Benjamin între materialismul detaliului (ca intuiție a prezentului) și forța așteptării mesianice (ca așteptare a viitorului) își găsește, în acest loc, o primă ocurență. Kant devine astfel un reper important, mai ales prin cenzura pe care o operează în conceptul de experiență. Iar sarcina filozofiei, după Benjamin, devine aceea de a fundamenta
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
als ein im Jetzt der Erkennbarkeit aufblitzendes Bild, ist das Gewesene festzuhalten.“ Consecința este ieșirea gândirii din regimul ei reprezentațional, intențional. Nu mai este vorba de construcția unui obiect care este plasat în opoziție cu subiectul, ci de un moment „mesianic“ al istoriei unui obiect, anume cel al „răscumpărării“ trecutului său uitat. A cunoaște este echivalent, acum, cu a răscumpăra posibilitățile rămase în uitare ale unui lucru, ale unei lumi. Paradigma cunoașterii contemplative este astfel înlocuită de una a cunoașterii „practice
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
1940). Posibilitatea actului revoluționar, voi încerca să arăt în capitolul al doilea, stă tocmai în spargerea continuității istorice sau în deconstrucția ideologiilor totalizatoare ale uitării. Imaginea dialectică este modul în care faptul istoric poate fi conceput teoretic din perspectiva răscumpărării mesianice a trecutului, înțeles ca „tradiție a celor oprimați“ și condamnați la uitare. „Epistemologia“ lui Benjamin este explicitată, cum voi încerca să arăt, abia din perspectiva teologiei politice. Pentru moment însă, rămâne de accentuat momentul mesianic al gândirii „saturate“ de tensiuni
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
conceput teoretic din perspectiva răscumpărării mesianice a trecutului, înțeles ca „tradiție a celor oprimați“ și condamnați la uitare. „Epistemologia“ lui Benjamin este explicitată, cum voi încerca să arăt, abia din perspectiva teologiei politice. Pentru moment însă, rămâne de accentuat momentul mesianic al gândirii „saturate“ de tensiuni dialectice, concretizate sub forma actualizării trecutului și îmbogățirii memoriei colective. Ideologia progresului ocupă, din punct de vedere teoretic, același loc pe care, din punct de vedere al istoriei civilizației, îl ocupă fenomenul tehnicii: cel al
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]