4,293 matches
-
el - a extins investigațiile istorice pigmentate cu atitudini romantice până la adâncimi incredibile. Senzația finală e aceea că autorul nu a lăsat neexplorat niciun colțișor din fascinanta poveste a Franței renascentiste și premoderne. În urmă cu câțiva ani, când am publicat Metafizica detectivului Marlowe, m-am aplecat asupra acestui aspect mai degrabă de sociologie literară, constrâns de faptul că deținătorii drepturilor asupra operei lui Raymond Chandler autorizaseră două „intervenții” în aventurile detectivului californian. Cea dintâi a presupus ducerea la sfârșit a lui
Moda continuărilor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3708_a_5033]
-
pretenții, aceasta să fi fost explicația ignorării? Din pă- cate, și asupra lui Vasile Lovinescu s-a lăsat de mulți ani tăcerea. Probabil că el asta a și dorit, fiindcă nu a scris niciodată cu obsesia publicării și a celebrității. Metafizica gestului Subtitlul acesta deconspiră una din principalele preocupări ale autorului de care vorbim. Gestul conține o sumă de potențialități prin care germinează nenumărate universuri. În Mitul sfâșiat întâlnim aceste cuvinte care spun tot: „Avem inițiativa unei rugăciuni sau a unei
Misterul lui Vasile Lovinescu by Dan Stanca () [Corola-journal/Journalistic/3714_a_5039]
-
sfâșiat întâlnim aceste cuvinte care spun tot: „Avem inițiativa unei rugăciuni sau a unei invocații, dar niciodată finalitatea lor... fiindcă Dumnezeu primește toate rugăciunile noastre, dar le direcționează cum știe El, prin tangente care îi aparțin exclusiv...”. Iată ce înseamnă metafizica gestului. Omul nu este Prometeu. Aceasta este o prejudecată de sorginte renascentistă, dar degradată îngrozitor în epocile de dictatură ateistă care susțin teoria individului atotputernic și deplin emancipat. De fapt, pascalian vorbind, omul este suplu și fragil ca o salcie
Misterul lui Vasile Lovinescu by Dan Stanca () [Corola-journal/Journalistic/3714_a_5039]
-
îngrozitor în epocile de dictatură ateistă care susțin teoria individului atotputernic și deplin emancipat. De fapt, pascalian vorbind, omul este suplu și fragil ca o salcie. Puterea lui constă de aceea în capacitatea de-a face niște gesturi. Gesturile au metafizică. În felul acesta omul urcă spre cer și se poate - vorbă mare! - mântui sau elibera. De servituț ile karmice nu ne scapă sforțările titanice, ci grația unei rugăciuni. Lansăm astfel spre marele necunoscut o chemare ce ajunge la auzul Domnului
Misterul lui Vasile Lovinescu by Dan Stanca () [Corola-journal/Journalistic/3714_a_5039]
-
incantatorie, decupajele biografiste, concrete, fiind prinse și înfășurate strîns în pînza reflecțiilor abstracte. S-ar putea specula, aici, pe marginea legăturii subterane dintre atracția traducătorului pentru Cervantes și Baltasar Gracian, pe care ni i-a redat în versiuni cvasicomplete, și metafizica „barocă” a poetului Sorin Mărculescu. S-ar putea vorbi, de asemenea, despre tehnica anamorfozelor din aceste secvențe în care biograficul capătă un caracter liturgic. Proliferarea divagantă, labirintică amintește, oarecum, „visătoria” întortocheată a unui alt poet hipercultivat - M. Ivănescu, de care
Poezia ca bio-Biblio-grafie by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3508_a_4833]
-
dar și a memoriei artei, prizonieră în criterii străine interiorității, după cum dictează postistoria. Tezele filosofice captează în distopia lui Nicolae Stan, cu prioritate, accentele apoteotice. Adevărul, cercetat insistent de cenzura viitorului și de Hans-autorul, e cețos, pentru că el verifică inconsistența metafizicii individului postmodern, neîncrezător în adevărul gnoseologic. Prin urmare, Hans caută sensurile în adevărul ficțiunii, implicându-se periculos în angrenajul hermeneutic de reelaborare a manuscrisului. Așa se explică de ce Hans, ca profesor de demonologie la Facultatea de Angelologie... nu insistă niciun
Textualism vintage by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3604_a_4929]
-
nemții sunt o pacoste care, acolo unde ajung, pervertesc cultura. Mai mult, pe protestanți, fără de a căror școală Pforta Nietzsche ar fi rămas un scriitor superficial, fără educație clasică, îi trece în rîndul călăilor spirituali, potrivit verdictului „creștinismul e o metafizică de călău“, iar pe Wagner, maestrul de la care împrumutase nu numai simțul grandorii mitice, dar chiar și temele favorite - titlul operei Götterdämmerung (Amurgul zeilor), încheiată de Wagner în 1876, devine la Nietzsche în 1889 Götzerdämmerung (Amurgul idolilor), într-un calambur
Gheara leului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3836_a_5161]
-
să-i dăm crezare lui Aristotel, Platon nu e decît un imitator abil al lui Pitagora, un compilator al cărui talent literar a fost suficient de mare pentru a ascunde, sub avalanșa unui lexic grațios, sursa propriu-zisă a inspirației. În Metafizica, Aristotel spune că Ideile lui Platon sînt de fapt numerele lui Pitagora, la fel cum dialogurile Phaidon și Phaidros sînt inspirate cu precădere din învățătura orfică și pitagoreică a transmigrației sufletelor. Nici Proclos nu se arată mai indulgent, afirmînd că
Arheul numeric by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3761_a_5086]
-
în poezie, criticul decide instantaneu că "decadentismul modern nu e altceva decît degenerarea liricei moderne înseși, bătrînețea, decăderea liricei" (Eminescu și curentul eminescian, 1896). Pe eșafodaj teoretic marxist construiește Gherea și imaginea "noii critici": spre deosebire de critica maioresciană, decretată a fi "metafizică", noua critică ar fi o critică "științifică", adică bazată pe științele exacte și, evident, pe ideologia lui Marx, ca îndrumar teoretic general. Primii cititori ai lui Gherea trebuie să fi fost încîntați de noutatea unei asemenea abordări a literaturii, de
De la Marx citire by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6907_a_8232]
-
încă în formațiune. Ca atare, ea își ia metoda și-și formează materialul din științele mai formate. în acest sens, o descoperire a lui Helmohltz în acustică ori în optică e mai importantă pentru estetica științifică decît toate speculațiunele esteticei metafizice moderne luate împreună" (Asupra esteticei metafizice și științifice, 1890). Iată un nucleu teoretic pe cît de simplu, pe atît de vag: Gherea nu a demonstrat niciodată - și nici n-avea cum s-o facă - în ce mod trebuia estetica să
De la Marx citire by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6907_a_8232]
-
își ia metoda și-și formează materialul din științele mai formate. în acest sens, o descoperire a lui Helmohltz în acustică ori în optică e mai importantă pentru estetica științifică decît toate speculațiunele esteticei metafizice moderne luate împreună" (Asupra esteticei metafizice și științifice, 1890). Iată un nucleu teoretic pe cît de simplu, pe atît de vag: Gherea nu a demonstrat niciodată - și nici n-avea cum s-o facă - în ce mod trebuia estetica să se îmbine cu științele exacte și
De la Marx citire by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6907_a_8232]
-
estetică, Maiorescu ar fi trebuit să-i citească mai întîi pe Fechner, Bain, James Sully, Hirth, Grant Allen, Veron, Forbes; asta ca să nu mai vorbim de Bayesen, Felix Taylor, Johannes Scherr, Roden Novel, Frank T. Mazials etc. etc. (Asupra esteticei metafizice și științifice, 1890). Putem fi siguri că nimeni nu auzise pînă atunci în România de ei - și nici de atunci încolo! Din pletora de nume aduse în discuție lipseau însă tocmai cele ale lui Bielinski și Cernîșevski, adică numele inspiratorilor
De la Marx citire by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6907_a_8232]
-
Nimigean mi se pare mai mult decât o provocare. Crimele lui Abăza, urmărite minuțios de indivizi și euri stranii, definesc, minuțios, o poetică a patafizicului. Destul de puțin cunoscut la noi, Alfred Jarry a creat o realitate parodică și ludică dincolo de metafizică. El consideră patafizica știința soluțiilor imaginare, a lumilor paralele, cea mai pură dintre discipline. Patafizica „acordă simbolic lineamentelor proprietățile obiectelor descrise prin virtualitatea lor”. Patafizica este o filosofie asurdistă, idealistă dincolo de absurdul însuși, deoarece presupune că orice eveniment al realității
Un roman patafizic by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3652_a_4977]
-
erotice (episodul Cordula, de pildă), ce amintesc de Agopian și Țepeneag, ori, cum bine observă Luminița Corneanu, de Fellini. Patafizica reclamă sistematic istoria, știința și religia. În roman, crimele parcurg etapele precise ale disciplinei lui Jarry, culminând cu trecerea dincolo de metafizică (lupta dintre bine și rău: Gârda vs. Abăza). Ultimul popas major spre desăvârșirea dimensiunii patafizice sunt textele lui Maximilian (un „vicios practicant al paradoxului”), în care notează o posibilă cheie a cărții: „Nu există Alfa și Omega. Nu există viață
Un roman patafizic by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3652_a_4977]
-
și moarte. Tot timpul am încercat să sar peste umbra mea. Ca să pricep că destinul nostru e o sumă insignifiantă de incoerențe. Faptul că leg cuvinte pentru a exprima ceea ce nu e dincolo de ele”. Crima vine ca un răspuns. Dincolo de metafizică există ceva. Simplu executant al acestui verdict, Abăza igienizează, fără să știe, o lume în descompunere absolută, în care „matrioștele vidului respingeau alcătuirea”. Nimigean știa de ce trebuie să-și amâne romanul. Uneori, așteptările noastre sunt atât de previzibile, încât pierdem
Un roman patafizic by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3652_a_4977]
-
se dau. Filosofia e cu siguranță o activitate intelectuală. Nici mai mult, nici mai puțin decât matematicile sau sociologia. Propriu filosofiei este de a folosi rațiunea, ca și științele, spre a încerca să ajungă dincolo de ce se cunoaște (ceea ce definește metafizica) și de a trăi în modul cel mai inteligent și mai fericit posibil. E vorba de a gândi mai bine pentru a trăi mai bine”.
Dicționar filosofic () [Corola-journal/Journalistic/3103_a_4428]
-
lirice și explicații facile ce însoțesc dispariția definitivă de-acasă a irecognoscibilului Horia. Defectele acestui tip de proză în care ezoterismul mistic și lirismul fantastico-simbolic se îmbină, intim, cu un sarcastic realism gazetăresc, nu au de-a face nici cu metafizica, nici cu ideologia ei subiacentă, tezistă sau ba. O manie curentă a scriitorilor români din anii ‘90 este cea a supraexplicitării simbolurilor în fața unor receptori considerați, probabil, inapți să le înțeleagă fără să li se dea mură-n gură. În
Un nou asfințit al Crailor by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3115_a_4440]
-
prevestind dialectica hegeliană. Un singur epitet rămîne discutabil în cazul teologului născut la Hochheim, acela de a fi „mistic“. Eckhart nu numai că e pus în categoria misticii renane, dar de obicei despre opera lui se vorbește ca de o „metafizică mistică a Unului“ (p. 351) și o „teorie mistică a creației“ (p. 12). Categorisirea e atît de frecventă în istoria filosofiei că a devenit un clișeu obligatoriu ca, atunci cînd vorbim de Eckhart, să-i adăugăm virtutea mistică. Magistrul e
Magistrul turingian by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3137_a_4462]
-
capitolul Cazuri literare insolite), ca să înțelegem cât de poliedric înțelegea autorul lui investigația monografică. Trecuseră numai cinci ani de la debutul lui Sorescu, iar Dinu Pillat deja îl privea ca pe un mare scriitor. (Asumându-și astfel destule riscuri). Despre o metafizică a parodistului din Singur printre poeți nu vorbise, încă, nimeni. Fără a se lăsa tentat de exaltări, criticul vede dintrunceput metalul prețios în minereu. Timpul și restul comentatorilor, unii de prim-rang, îi vor da dreptate, cum știm. Numai că
Mozaic existențial by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3031_a_4356]
-
stări, ci „știri iconice“; 4) să nu fie dezamăgit de anemia artistică a versurilor; 5) să nu uite că are dea face cu descoperiri (apocalipse), care nu se exprimă în nuanțe conceptuale; 6) să-și reamintească că Nichita a repudiat metafizica abstractă, declamatorie și ostentativă; 7) că poetul a ajuns la expresia metalingvistică din exasperare, dar în nici un caz din dorința de a epata; 8) poetul nu „trîntește“ metafore gratuite doar din capriciul de a face figuri de stil: 9) poeziile
Patimile după Nichita by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3033_a_4358]
-
de ani în urmă, adică la 1830 (scrisoarea e din februarie 1880): „Pe când în școala de la Măgureanu vestiții eleniști Lambru, Comita, Vardalah și Neofit, emulii lui Corai, predau tinerilor greci și feciorilor noștri de boieri Memorabiliile lui Socrate, Fedon și Metafizica lui Aristot; pe când banul Brâncoveanu discuta cu puristul Duca în limba lui Tuchidid Apoftegmele lui Hipocrat și Ariometria lui Arhimed și se munceau să izgonească din limba greacă toate cuvintele câte nu erau curat atice, precum unii din învățații noștri
Nu râdeți, e de plâns... by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3240_a_4565]
-
Dragomir este smuls în septembrie 1943, cînd este chemat în țară pentru mobilizare. În zadar îi eliberează Heidegger la 26 septembrie 1943 o Bescheinigung, o „adeverință“, din care rezultă că „dl. Alexandru Dragomir a avansat semnificativ“ cu disertația sa privind metafizica lui Hegel și că doar „cîteva luni i-ar fi suficiente pentru ducerea la bun sfîrșit a lucrării și pentru încheierea perioadei de studii la Freiburg cu un examen de doctorat încununat de succes“. Este mobilizat la trupa Corpului 7
Alexandru Dragomir, destinul deturnat al unui filozof by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Memoirs/13242_a_14567]
-
geografiei în care se desfășoară acțiunea aventurilor, și, în al doilea, de limbajul intens colorat de referințe livrești, oculte sau paradoxale. „Prozei” adeseori terne a unor Roger Lecureux și Jean Ollivier (principalii scenariști ai revistei), Pratt îi opunea „poezia” unei metafizici lejere, nutrită din visare și reflecție cinic-ironică asupra existenței. Protagoniștii tradiționali erau tributarii unei viziuni eurocentriste, cu câteva punți înspre continentul nordamerican, perceput însă exclusiv prin eroi ce ilustrau mitul Cuceririi Vestului. Nu răzbătea nimic din realitatea celeilalte Americi, urbană
Prima întâlnire cu Corto Maltese (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2981_a_4306]
-
Demnitatea individului uman este definită de el prin autonomia și libertatea lui; iar autonomia individului înseamnă că ,,el alege legea după care să existe". O asemenea definiție reia aproape textual definiția pe care Kant o dădea autonomiei voinței în Întemeierea metafizicii moravurilor: ,,voința își este ei însăși lege". Și nu este vorba de o determinare oarecare, ci de principiul însuși al moralei (Kant numea autonomia voinței ,,principiul suprem al moralității"). Ceea ce este specific lui Petru Creția, determinat de momentul istoric și
Petru Creția ca filosof by Petru Vaida () [Corola-journal/Imaginative/14876_a_16201]
-
6 Ars combinatoria dar și vis formativa. 7 Deși simbolizează fragilitatea, s-a dovedit științific tăria de oțel a firului țesut de arahnide. 8 Cf. Dicționar de simboluri, Editura Artemis, București, 1995, vol. 3, literele P-Z. 9 "E destulă metafizica în a nu gîndi la nimic" crede poetul lusitan Alberto Caeiro. 10 Vocabulele "caleidoscop" și "arabescuri" ("vedenii arăpești"), tratate (al)chimic corespunzător, vor precipita, ipso facto, o artă poetica. 11 Într-un moment de empatie, J'ai ri, me voilà
Iulie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/15025_a_16350]