1,244 matches
-
un ping. Poftim????? Ha! Îmi Înăbuș un chicot și-i răspund: Vă iubiți??? CÎteva clipe mai tîrziu, celularul bipăie cu un nou mesaj. Avem cîteva probleme O, Doamne. Sper că Jess e ok. N-am vrut s-o iau la mișto. Nu-i chiar floare la ureche să faci exerciții de respirație ușoare În timp ce scrii sms-uri. Așa că le las Încolo de exerciții un pic și scriu: Ce probleme? de ce nu mi-ai spus? — Cui Îi scrii, draga mea? zice Janice, care
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
degetele ritmic, ca Într-un tic nervos. — Și... care mai e viața ta? zic. Cred că sînteți cu toții foarte ocupați, cu extinderea companiei și tot restul. — Categoric, Încuviințează. — Și cum e să lucrați la toate proiectele astea Arcodas diferite, e mișto? Se lasă tăcerea. Îi văd degetele bătînd mai repede și mai apăsat. — Sigur, spune În cele din urmă, cu un gest al capului. Ușile liftului se deschid și mă conduce afară Înainte să apuc să mai spun și altceva. CÎțiva
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
-mă de parcă mi-ar fi tras un pumn În ochi. Să-l las singur? Se ferește de mine? În timp ce mă uit la el cum se Îndepărtează, Îmi tremură picioarele. Ce s-a Întîmplat? Acum ne Împingeam cărucioarele veseli și făceam mișto unul de altul... Deodată, Îmi dau seama că mobilul Îmi sună de mama focului În geantă. Am convingerea clară că trebuie să fie Luke, care Își cere scuze - Însă Îl văd pe partea opusă a pistei de cărucioare, vorbind la
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
mă lasă baltă. Te rog nu-mi spune că vrea să se retragă din combinație. — E vreo... problemă? reușesc cu greu să Îngaim. — Nici o problemă! Și-a terminat designul! Și a venit cu el. Îți cade fața cît e de mișto! * În fine, În fine, se Întîmplă și un lucru bun! Ajung la The Look și mă duc glonț În sala de consiliu de la etajul șase, unde s-a strîns toată lumea să se uite la design. Jasmine mă Întîmpină la lift
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
află printată următoarea frază: E OAFĂ ROȘCATA ȘI-O URĂSC Mă uit la Danny, apoi din nou la tricou, apoi iar la Danny. — Nu poți să... Nu mai sînt În stare nici măcar să articulez. — Danny, nu poți să... — Nu-i mișto? zice Jasmine. — Revistele o să moară după el, dă din cap cu entuziasm o fată de la PR. I-am lăsat pe cei de la InStyle să tragă un pic cu ochiul În avanpremieră și o să-l bage direct În articolul lor despre
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
la Oscaruri, magazinele de fițe or să se bată pe ele... Mega-eșarfa boa, spune Danny, legîndu-mi mai bine la spate niște pene scăpate din strînsoare. Mega-eșarfa. E fantastică. Uite! Mă răsucește spre oglindă și mi se taie respirația. — Ăă... uau! — Mișto, nu? Îmi zîmbește radios. Sinceră să fiu, motivul pentru care am rămas fără aer e faptul că arăt complet stupid. Abia dacă mi se vede capul de pene. Arăt ca un ștergător de praf enorm și gravid. Dar nu trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Ne vedem curînd! Mă uit după mașina care dispare În zare, apoi mă răsucesc pe călcîie, spre Fabia. Credeam că nu ești acasă! Ok, hai să ne grăbim. Ți-am adus marfa. Uite geanta, uite și bluza... Îi Întind sacoșele. — Mișto. Privirea ei se lipește lacomă de ele. Ai adus și pantofii? — Evident! zic. Prietenul meu Danny a făcut rost de ei, de la un model de la Paris. Danny Kovitz, designerul? CÎnd scot cutia, simt cum mă năpădește un sentiment de triumf
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
de azi - dar n-am prea crezut că vine. — Jess! o strig cînd mă apropii de ea. Ai reușit s-ajungi! — E incredibil, Becky, se uită Jess În jur la mulțimea care mișună. Felicitări. — Mersi! Îi zîmbesc radioasă. Nu-i mișto? Ai văzut ce de televiziuni? — Era un tip de la The Times afară, spune Jess, Încuviințînd. Și de la Standard. O să se vorbească despre voi În toată media. Schițează un surîs. — Becky Brandon dă lovitura, din nou. — Ei... ridic vag din umeri
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
și căciuli și obrajii Îmbujorați de la atîta efort. Hei, Jasmine! Nu-i incredibil? Ce se Întîmplă sus? — Balamuc curat, Își dă ochii peste cap. Peste tot unde te-ntorci, numai clienți. Slavă Domnului c-avem și personal auxiliar. — Nu-i mișto? Îi zîmbesc radioasă, Însă Jasmine are o grimasă total lipsită de entuziasm. — Îmi plăcea mai mult Înainte. Acum o să trebuiască să stăm pînă tîrziu diseară. N-am avut nici măcar o clipă liberă, pentru mine. Da, dar așa magazinul n-o să
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Începe să-mi sune mobilul. Îl scot și-l deschid grăbită. — Alo? — Bună, aud glasul lui Luke. Eu sînt. Am Înțeles că lansarea a fost un mare succes. Tocmai au dat imagini la știri. Bravo, scumpa mea! — Mersi! E destul de mișto, sinceră să fiu... Mă Îndepărtez cîțiva pași de Jess și mă ascund după un stativ cu pulovărașe bolero de șifon, cu strasuri. — La tine cum e? adaug coborînd glasul. — Tocmai am avut ședința. Acum s-a terminat. — O, Doamne, spun
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
nas și gură și respir adînc. Uau. E fantastic! Mă simt de parcă tocmai aș fi dat pe gît o sticlă de șampanie! — Hei, Îmi iau masca de pe față și-i arunc lui Luke un zîmbet plin de beatitudine. E foarte mișto. Ar trebui să Încerci și tu. — Becky, te descurci extraordinar. Îmi strînge mîna, fără să-și ia ochii de la mine. — E totul În regulă? E așa cum ți-ai planificat? — Ăă... În general, da! zic, evitîndu-i privirea și inspirînd grăbită niște
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
ore și știe să caște! Doamne, cît e de deșteaptă! O vreme, ne uităm siderați la pătuț, sperînd că poate ne mai uimește cu ceva. Hei, poate că-ntr-o zi o să fie prim-ministru! zic Încetișor. N-ar fi mișto? Am putea s-o punem să facă toate lucrurile pe care ni le-am dorit vreodată! — Știi bine că n-ar face-o, clatină Luke din cap. Dacă-i spunem să le facă, o să facă exact pe dos. — E așa
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
care zice Horea să citești poezie cu frică! Deci textul acesta este un text care asumă... M-am speriat din următorul motiv: Îl știam pe Poenar mult mai puțin capabil să asume experiențe interioare cu toată seriozitatea, fără distanțări, fără miștouri, fără lansări În tot soiul de ipostaze postmoderne. Când am citit textul acesta mi-am zis: „Mamă, ceea ce se petrece cu el de aici Înainte e grav, deja!”. Pentru mine, din momentul acesta, Horea a ieșit din ceea ce eu numesc
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
ar spune, un lucru obișnuit. În loc să cedeze impulsului natural („Dac-aș fi fost deștept, m-aș fi întors la birou și aș fi tras câteva duște din sticla de whisky și m-aș fi abandonat lungilor reverii despre cât de mișto e să fii la Hoolywood”), Marlowe cedează prostiei: urcă în mașină și-i face o vizită lui Eddie Mars. La Cypress Club nu s-a schimbat nimic, iar înfățișarea gangsterului cu maniere de gentleman e cea bine cunoscută. Același om
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
celălalt capăt al casei se auzi un țipăt: ― Mana! Fără să-și dea seama, Desdemona apăsase un buton de pe perete. ― Ce fel de ușă e asta? strigă ea și toți ne repezirăm Într-acolo În fugă. Se mișcă singură! ― Uau, mișto! spuse Capitolul Unsprezece. Callie, ia Încearc-o. Pune-ți capul În dreptul tocului. Îhî, așa... ― Nu vă prostiți cu ușa aia, copii. ― Doar Îi testez presiunea. ― Au! ― Ce ți-am spus eu? Găgăuță. Acum scoate-o pe soră-ta din ușă. ― Încerc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Nu mi-a pus obișnuitele Întrebări despre originea și destinația mea. În schimb, când am plecat, m-a Întrebat: ― De unde-ai luat costumul ăsta? ― De la Armata Salvării. ― Foarte drăguț. ― Chiar așa? am spus. Și apoi m-am mai gândit. ― Faceți mișto. ― Nu, nu fac, spuse Scheer. Îmi place un costum În care-a murit cineva. E foarte existențial. ― Ce-i aia? ― Ce-i aia ce? ― Existențial. Îmi aruncă o privire directă. ― Un existențialist e o persoană care trăiește clipa. Nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
să primească banii prin poștă. Dar asta ar fi durat prea mult. Iubitei lui Hop Îi spuneau toți Venus cea Blondă. Hop nu se supăra, pentru că nu era cu adevărat iubita sa. Credea cu tărie că nimeni n-ar face mișto de iubita sa adevărată. Și avea dreptate. Hopkins a plecat când sosi telegrama. Erau pe Black River atunci. Durase opt zile până să ajungă telegrama la el. Hopkins Îi dăduse lui Nick Colt-ul său cu calibrul de 22. Lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
care o prinse imediat pe genunchi și o ținu acolo până i-o pasă tatălui său. Moff se pregăti s-o lovească cu piciorul urmărind-o cum se apropie, dar mingea ricoșă și atinse pământul. Rupert ridică mingea din Împletituri. —Mișto, Îi spuse lui Moff. Ca o minge umplută cu nisip, doar că sare mai tare. Îi Înapoie mingea de ratan proprietarului, băiatul În longyin-ul cafeniu. Moff scoase vreo două bancnote de o sută de kyat și arătă spre minge. Băiatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
mai tare. Îi Înapoie mingea de ratan proprietarului, băiatul În longyin-ul cafeniu. Moff scoase vreo două bancnote de o sută de kyat și arătă spre minge. Băiatul Îi Înmână mingea și luă cele două sute de kyat cu un aer solemn. —Mișto, spuse Rupert din nou și Începu să se joace cu mingea lovind-o când cu un genunchi, când cu altul, și mergând În același timp după tatăl lui care se Îndrepta spre cortul cu acoperiș ascuțit ce adăpostea piața de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
pâlc de copaci. Tăiați. Un festin și fețe zâmbitoare. Prietenii lui mănâncă. Fac cu mâna: —Bună, mama! Bună, mama! Bună, mama! Asta e noua noastră casă... —O să Învățăm cum să gătim ca ei... Bună, tati, tribul ăsta e cel mai mișto... —E așa de tare că nu vrem să mai plecăm de-aici... Nu vor să mai plece de-acolo? Harry e șocat. Or fi zis-o intenționat? Oare chiar simpatizau cu rebelii? Tăiați. Rupert le arată celor doi copii cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
am zis în general. Noi avem jinn-ii. Jinn-ii trăiesc pe Pământ, într-o lume paralelă cu a noastră. Ca și oamenii, au posibilitatea să aleagă dacă vor să fie buni sau răi. Jinn-ii sunt invizibili. Danny a ciulit urechile. Invizibili ? Mișto. Jinn-ii posedă nu numai oameni, dar și animale, copaci sau poate chiar un râu. Pe majoritatea oamenilor, asta o sperie. Jinn-ii se leagă de cele mai mari temeri ale noastre și de cele mai urâte instincte. Tu crezi în ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
mă țin deoparte de necazuri, dar nebunii ăia știau să mă prostească, apoi, să fi rămas singur în cameră nu era o obțiune care să-mi convină. Eram încă indecis și ei, ca să mă facă să-i urmez, începură cu miștourile: Vrei să ne torni la grăsancă? Te dai bine pe lângă ea să te primească iarăși la suflet coana Creața? Ți-e frică de fete? Crezi că te vor pierde prin pat sau că n-o să te vrea niciuna din ele
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
Le dădeam de citit romanele despre colectivizarea forțată, le predam tipologii de partide politice și, respectiv, modele ale umanului din antichitatea elină până la umanismul modern. În final, le ziceam: cine are alte curiozități, să citească din manual. Ei chicoteau, făceau mișto. Erau tineri în jur de 17-18 ani. Deștepți foc, cei de la Mate-fizică 3. Cu alte cuvinte, alte vârste, alte discipline. Inserție, septembrie 2004. După îndelungi cugetări americane (vezi jurnalul bloomingtonian de mult mai la vale), m-am prins eu, Mircică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
gherilă comunistă și era refugiat politic la romanes, băieți buni. Atâta de viu era omul acela, că toți păream călâi pe lângă el. Culcase la pământ de toate: femei, inamici apărători ai capitalismului. Umbla mereu cu șișul în gheata dreaptă. Făcea mișto în fiecare seară de băieții din echipă: - Mai, voi va batesi din chind in chind, sau stasi asa, ca eunucii la fundu cadinelor? Pe aicea nu-i resboi niciodată mai? - Hai frate, că s-au bătut bunicii în două războaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
iar dansam, ca nebuna, cât mai intens cu putință. Dimineața am plecat la Cristi în cămăruța din subsol, 11 oameni în 6 metri pătrați. Am băut votcă Stalichnaya, am vorbit cât de mult și de tare am putut, am făcut mișto de tot și de toate, am cochetat cu bărbații de față. Mai târziu, după ce au aflat, colegii mei au făcut ce era de cuviință: ferpar, coroane, condus pe ultimul drum. N-am fost cu ei. N-am participat la nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]