962 matches
-
vreo zece minute, m-a luat deoparte și mi-a declarat, cu satisfacție: "Gata! Le-am venit de hac!"... "Cui?" am întrebat. "Șoriceilor din teatru! Le-am pus vată de sticlă cu bolduri, în toate colțurile cabinelor! Nu vor mai mișuna, nopțile, speriindu-mi somnul!"... Și a plecat, demn, fumînd și fredonînd o arie din Aida. În același oraș, într-o seară, un actor în vîrstă m-a invitat acasă, la o șuetă și un coniac. Accept mereu asemenea invitații, cînd
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
decît să-și zgîrie mîinile, umflîndu-și și înroșindu-și inutil fața. Ca omul-păianjen, a intrat în laboratorul școlii ca să se lase înțepat de un păianjen rătăcit pe lîngă o eprubetă. Cum laboratorul nu era dotat cu gîngănii exotice care să mișune prin cuburi din sticlă, așa cum văzuse în filme, Cornel a apreciat că un păianjen găsit lîngă o eprubetă trebuie să aibă măcar o chestie specială, prin contaminare. N-a luat în calcul faptul că făptura era înțepenită nu pentru că s-
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
natură, cărora nu le-am acordat nici cea mai mică atenție și pe care le-am considerat chiar respingătoare. Gândindu-ne la heleșteul unde s-a născut și a crescut (heleșteul cu grozame, cu libelule, cu apele și cu cerul mișunând de insecte), am putea crede că broaștei îi lipsea spațiul. Deloc adevărat. Uneori nu ai nevoie de multe lucruri pentru a crea o lume. Totul e să faci alegerile corecte. Un pic de apă, un pic de verdeață, o creangă
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
al turturelelor. Intermezzo-ul muzical care umple timpii de pauză este un fel de imn al păcii. * * * Într-o vreme, prizonierii din centrul de detenție de la Muret, aproape de Toulouse, aveau o tehnică proprie de îmblânzire a șoarecilor de pădure care mișunau prin închisoare. Imediat ce capturau un nou-născut, îl puneau într-o găleată de plastic plină cu apă și îl salvau (în ultimul moment, chiar când era pe punctul de-a se îneca). Apoi, îl luau în brațe și-l încălzeau ținându
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
acel "enfant de mon esprit potachique", autor al unui text redactat "cu multă grijă în grai strein, arhaizant și prețios", cu multe "propozițiuni (care) n-au alt sens decât să etaleze bravuri gramaticale" dar având o "natură retorică de neîngăduit", mișunând de "autoironii de tot felul" și smălțuit cu improprietăți semantice și erori de "ghilimetizare". Totul anunța "vreun San Antonio al eseului dintre Nistru și Tisa", trădând printr-un "act ratat ("aurais-vous" pentru "auriez-vous") o dorință de apropiere. Până aici totul
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
e.n., într-o Europă cu frontiere mobile, la cheremul puterii imperiale și papale, în contra căreia conspirau felurite comunități, ligi de orașe și târguri, lideri locali. În zona Piemontului de jos, unde peste ani se va înălța Alessandria, se naște și mișună puiul de țăran Baudolino, un fantezist și jumătate, ca să nu zicem mincinos. Fabulează și născocește de mic, și culmea, cam tot ce-și imaginează produce istorie. În plus are darul limbilor (ca apostolii), dar și al vedeniilor, ca de pildă
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
adesea polemic ale dezbaterilor video. Le Clézio este un scriitor al solitudinii și peregrinării (l'errance) pe continente invizibile, tip lumile dispărute ale Americii Latine. Decât să zugrăvească Parisul, cu răsștiutele sale străzi și cafenele sufocante, și în general Occidentul "mișunând de viață", autorul preferă să scrie despre "periferia lumii", ca de pildă Israel, taberele palestiniene (Steaua rătăcitoare), despre Africa, despre condiția inumană a indigenilor, să descrie câmpiile imense dar deșertice, cerurile limpezi și înmiresmate, munții înalți și pleșuvi, nopțile lungi
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
vară, aproape incapabil să se deconecteze de lume, spre deosebire de Ivan, protagonistul celebrei povestiri a lui Tolstoi, care preferă să se retragă într-o lungă singurătate de reflecție și evaluare, poate pentru prima oară, a celorlalți. În schimb, în jurul lui Alik mișună zi și noapte femeile vieții lui și prietenii; foste și prezente soții sau amante, ruși evrei și visători într-un vertij de culori, mirosuri și senzații. Două personaje masculine rețin în special atenția, și anume preotul Viktor și rabinul Menașa
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
tranportatorului, imaginea e degradantă. Căpitanul, ofițerii și echipajul (atît cît a mai rămas din el sîntem informați că mulți dintre oameni au pierit în furtună) și-au pierdut prestanța marinărească, uniformele atîrnîndu-le pe trupurile vlăguite, murdare și rupte. Sclavii negri mișună pretutindeni într-o lipsă de disciplină vecină cu degringolada. Unul dintre aceștia, Babo, îl însoțește pe Căpitanul Cereno în permanență, asemenea unui cîine credincios. Delano nu-și poate reprima gîndul că nimic nu distruge mai mult ordinea firească a lucrurilor
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
se prăbușeau neputincioși, urlând de durere și murind în chipuri de nedescris". Această adevărată apocalipsă zoologică este zugrăvită, conform unei deliberate scheme de adecvare cromatică la febrilitatea mișcărilor fizice, într-un purpuriu violent: "Curând, întreaga cetate era roșie de șobolani. Mișunau peste tot, încât casele și zidurile, străzile și cadavrele oamenilor păreau că se mișcă. Și valuri, valuri, nesfârșite șiruri treceau mereu peste ziduri. Iar orizontul de jur împrejur era tot mai roșu, ca un cerc viu de foc ce cotropea
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
părăsit. Îi întâmpină un peisaj care i-ar fi stârnit invidia unei Emily Brontë, primă sursă a terifiantului epic: "amestec de fertilitate și de putreziciune, cu flori cărnoase și păroase ca animalele vii și cu vietăți oribile, care se ghiceau mișunând în globul gras, înodându-se, târându-se, vânându-se; reptile și insecte cu o sută de picioare, moluște moi cu hidoase convulsiuni, lipitori înciotate în struguri băloși, un întreg univers vâscos și veninos, dospind ca într-o imensă etuvă". Cadrul, presupus
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
din pușculița tătucului Stalin! c. „Spiritele au fost potolite prin intervenția armatei” Chiar așa a scris Petru Bighiu în „raportul său de activitate” (banditească). De fapt, se știe că în rândurile militarilor români, atât de carieră cât și în termen, mișunau ca gândacii de bucătărie, încă înainte de terminarea războiului (9 mai 1945), numeroși „activiști” uteciști sau peceriști care aveau ca țel suprem îndoctrinarea bolșevică a celor aflați sub arme întru apărarea țării. Trebuie reamintit și faptul că ostașii au primit drept
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
câteva rânduri mai sus, spunea că în urma bătăii primite „...am fost internat în spital unde am stat bolnav mai multe zile”. Atunci, de unde știa că tocmai Gh. Condurache fusese cel ce-i risipise vinul din poloboace? Sau pe la curte mai mișunau, încă, slugi de-ale lui Nacht? Oricum, cu una cu alta, evreul se constituia parte civilă pentru suma de 10.000 de lei, cu toate că, spunea el,: „... pagubile mele sunt cu mult mai mari”. Numărând și citind declarațiile martorilor, se pare
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
fie lăsați liberi să-și aleagă domiciliul”. Cu totul și cu totul altfel va fi privită problema după 6 martie 1945, data la care trimisul lui Stalin, Vâșinski, va impune prin ultimatum guvernul „democratic” al doctorului Petru Groza în care mișunau comuniștii în posturile cheie, sau noii lor aliați de circumstanță: liberalii - aripa Tătărescu și țărăniștii - aripa Anton Alexandrescu. Mergând mai departe cu încercarea umanitară de a zădărnici planurile criminale ale rușilor referitoare la problema repatriaților, colonelul-magistrat Hagi Stoica semna la
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
să se întâlnească și, în consecință, fără să se producă vreo combinație între ei. Dimpotrivă, în timpul unei perioade de repaus aparent și de efort inconștient, câțiva dintre ei s-au desprins de perete și s-au pus în mișcare. Ei mișună în toate direcțiile în spațiu, ca, de exemplu, un roi de țânțari în încăperea în care sunt închiși sau, dacă preferați o comparație mai savantă, ca niște molecule gazoase în teoria cinetică a gazelor. Coliziunea lor reciprocă poate produce atunci
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
care a înțeles și dezvoltat idealismul în sens absolut. Dar prin această operație, a ajuns să nege realitatea lucrurilor, așadar să cufunde în abisul irealității, printre "undele leteice ale nimicului etern", întreaga natură cu miriadele de ființe și făpturi care mișună în univers. Dacă ar trebui să fie interpretate astfel, idealismul și nihilismul "ar predica cele mai evidente forme de ateism și nihilism"25. Mai mult sau puțin în același timp cu Jacobi, în anumite cazuri înaintea sa, termenul de "nihilism
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
pe nimeni mai mare. Și acesta nu a fost mai mare decât Nietzsche, care l-a cuprins pe de-a-ntregul și s-a identificat cu acesta. Este Rinul sau Nilul, în această clipă nu știu precis -, bătrânul bărbos peste care mișună toate, făptura întinsă din care se despart diferitele specii: acesta a fost Nietzsche pentru noi toți, fără excepție 136. După război, în conferința radiofonică Nietzsche după cincizeci de ani, care se află la antipodul celei din 1974 a lui Thomas
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
călare pe măgăruș, cu umerii și spatele acoperit de o mantie sărăcăcioasă, trecea pe drumul ce ducea spre Mănăstirea Sfântul Verecundo. Țăranii îl strigau spunându-i: «Frate Francisc, rămâi cu noi, nu te du mai departe, pentru că prin aceste locuri mișună lupi înfometați ce-ar putea să vă mănânce măgărușul, iar pe dumneavoastră ar putea să vă rănească». Însă fericitul Francisc le-a răspuns astfel: Nu i-am făcut nicicând vreun rău fratelui lup, ca să dorească să-l mănânce pe fratele
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
hrană”, la timpul consacrat, la locul potrivit), ele au darul să redescopere firul vieții cînd este scăpat de sub observație și se încurcă în țesături mai ascunse. Descîntecele de deochi (și nu numai) au mare căutare în această privință: peste tot mișună agenți malefici. Și mai tîrziu, ritualistica scăldatului este invocată: dacă scenariul nu a fost respectat după tipic, la data aflării în funcțiune, nimic nu-l mai poate înlocui ulterior. Cîntece elegiace (de nenoroc, înstrăinare, ostășie, dragoste, pribegie, sărăcie) au ca
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
perji de pe timpul vieții scriitorului. Desișuri, tufe de păducel, cacadâri și porumbele, mătrăgune și lujeri de iederă sălbatică, ici, colo câte un butuc uscat și gros de viță de vie sălbăticită. Prin ierburi și bălării de tot felul de buruieni mișunau șerpii de apă, păiajenii, cosași din cei mari, melci și mii de insecte de tot felul. Printre ramurile copacilor se întâlneau ghionoaia cu bufnița, privighetoarea cu ciocârlia și cu ciocănitoarea, turturelele cu porumbeii domestici ai gospodarilor din împrejurimi. Bojdeuca aceasta
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Măria ta, pot să mă nevoiesc și să mă duc acolo unde treburile țării mi-o cer și rogu-mă să-l învoiești și pe domnia sa aga Constantin, că iată dă colțul ierbii și nu a hotărât paza drumurilor care mișună de hoți, spuse Brâncoveanu, ridicându-se în picioare. Un gest afirmativ al capului domnitorului îl făcu să se plece politicos și să se îndrepte spre ușă, unde îl așteptă pe Bălăceanu, ginerele lui vodă, care cu regret îl urmă. Încă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
asta pot să-ți reproșez și eu. De fapt ce urmărești? Mereu am avut îndoieli, dar cât trăia unchiul Ianache el venea și mi le spulbera. Că patriarhul a spus, că egumenul a făcut... Și aici, printre sacii cu grâu, mișunau oamenii tăi care făceau și desfăceau treburile împărăției și purtau știrile de colo, colo. — Dumnezeu să-l ierte pe Ianache Hartofilax. Se face anul de când a murit. De ce nu vii să-i vezi mormântul? E îngropat la cea mai bogată
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ocupație vătămătoare, însă în dimineața următoare o lua de la capăt. Într-o zi a luat o picătură de apă dintr-o băltoacă din curte și a puso în fața lentilei sale. Ce i-au văzut ochii? În picătura de apă murdară mișuna o întreagă menajerie: globule înconjurate din toate părțile de mustăcioare, bastonașe mișcătoare, plăntuțe cu tulpini ca niște clopoței și toate acestea se mișcau continuu agitându-și cozile. Astfel Leeuwenhoek a descoperit o lume nouă despre a cărei existență nu știa
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
mai mult decât o comoară! Slujitorii au închis manuscrisul într-o cutie din scândurele, subțiri, de brad, au legat-o la oblâncul șeii și au pornit la drum. Până la Berlin se mergea, pe atunci, vreo două săptămâni. Pe vremea aceea, mișunau tâlharii la drumul mare. Atacau adesea călătorii, îi prădau și chiar îi ucideau. Toma și Nestor au călătorit bine până la o pădure din miazănoaptea Transilvaniei, aproape de satul Vad. Aici i-au înconjurat șase tâlhari. Și măcar că s-au bătut cu
Istorie pe meleaguri vasluiene by Gheorghe Ulica () [Corola-publishinghouse/Science/1250_a_2316]
-
păianjen, că nici nu se putea zări ce era. Și în timp ce mă uitam la suprafața galbenă, din care mi-amintesc cum obiectul părea că se înălța ca o ciupercă neagră, văzui păianjeni cu picioarele pestrițe și cu trupul pătat, care mișunau în preajma acestuia ca și cum vestea despre o întîmplare de mare însemnătate publică ar fi ajuns pînă în lumea lor. Charles Dickens, Dombey și fiul, 2 vol. , trad. Alice Voinescu și Alexandru Nasta, EPL, București, 1957 Descrierea este legată de percepția personajului
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]