1,095 matches
-
deosebit de dinamic - neastâmpărat, mai bine spus - școlarul s-a făcut repede remarcat printre colegi, mai ales prin ieșirile lui războinice. încăierarea era soluția aleasă de fiecare dată atunci când se isca fie și o mică neînțelegere. Nu conta dacă „le petit” - micuțul, piticul - ieșea victorios sau învins. El se lupta. Temperamentul coleric nu-i lăsa loc pentru negocieri sau indulgență. Precocitatea copilului a descoperit și alte căi de manifestare. Printre acestea, una era cea mai spectaculoasă decât toate celelalte. Mai înainte de a
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
cu voce sugrumată. - Lăsați-ne adresa și noi vă vom comunica periodic vești despre starea lui. Lacrimi fierbinți au început să se prelingă pe obrajii tinerei femei care știa că venise timpul, cu durere, să își ia rămas bun de la micuțul ei. Nu putea să-și ascundă slăbiciunea și jalea cei paraliza trupul, pentru că îi trebuise mult să convingă băiatul să rămână singur în acel loc, foarte îndepărtat de casa lor. Știa că este călit și puternic în suferință, deoarece în
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
tot restul vieții. ― Patruzeci de zile ajung, spuse Lina și continuă să mănânce. De-abia după toate astea au putut să fie botezați bebelușii. În următoarea sâmbătă, Desdemona, copleșită de sentimente contradictorii, Îi privi pe nașii copiilor ținându-i pe micuții deasupra cristelniței de la Biserica Adormirii Maicii Domnului. Când intrase În biserică, bunica mea se simțise extrem de mândră. Lumea se aduna În jur, Încercând să-l vadă pe bebelușul ei, Înzestrat cu puterea miraculoasă de a le face din nou mame
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Hélène a găsit adresa În nu știu ce buletin. M-am dus să-l văd de vreo zece ori În doi ani. Trăia bine, În casa unor țărani de treabă. Aveau o fermă curată. Apoi, Într-o zi, mi-au transmis că micuțul s-a Înecat În mlaștină. Rămase un moment pe gînduri, apoi dădu din umeri. — La urma-urmelor, poate că a fost mai bine pentru el. — Nu cunoașteți nici o persoană cu care sora dumneavoastră să fi avut relații , nici prieten, nici prietenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
dreptul scabroase din viața agitată a semizeului. Uite-l beat, clătinându-se, gata s o dezonoreze pe fata regelui Aleos, preoteasă a zeiței Athena, care spală rufe cu tovarășele ei la marginea unui pârâu. Și mai încolo, iată-l pe micuțul bastard, fructul acestei legături 219 rușinoase, părăsit de bunicul său în pădure, unde îl alăptează o capră. Nu așa i-ar fi plăcut să-și împodobească locuința. Dar Gallus, cu gustul lui îndoielnic, n-a vrut în ruptul capului să
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Este evident că afecțiunea oamenilor pentru Agrippina nu se datorează decât în mică măsură popularității lui de bun general. Simpatia lor merge către nepoata lui Augustus, nu către nepotul Liviei. Ea e os din osul lui domnesc. La fel și micuții Neron și Drusus. Peste tot, cu orice prilej, Agrippina îi împinge în față și-i arată norodului. Lasă bărbia să-i cadă în piept. Cât s-au mai mâniat legionarii când le-a interzis să-i plimbe pe puști prin
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
zidul exterior, se opresc din nou. De data aceasta drumul le este barat de un grup compact de băieței și fetițe, în picioarele goale și cu frunțile încununate de coronițe din frunze de laur. Nero zâmbește nostalgic văzându-i pe micuții camilli și camillae cum treapădă de nerăbdare să fie chemați mai repede să-i ajute pe preoți. Grațioși, cu părul aranjat grijuliu de mămici, bunici și doici iubitoare, respiră cu toții o eleganță inocentă. Strâng la piept, vădit emoționați, unul o
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
c-o să se termine treaba asta? Nick nu-i răspunse. Ad se ridică-n picioare. — Îți zic eu cum o să se termine, jeg fricos din Chicago ce ești. O să-ți strâmb un pic fața. Ai priceput? Nick se dădu Înapoi. Micuțul se Îndrepta spre el Încet, pășind cu toată talpa, punând piciorul stâng În față și trăgându-l pe dreptul după el. — Dă-n mine, zise, clătinându-și capul. Ia-ncearcă să dai În mine. — Nu vreau să dau. Nu scapi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
la picioarele taurului, Îi atraseră atenția, Într-o succesiune, ochii, botul umed și deschiderea largă a coarnelor care ținteau În față. În jurul ochilor, taurul avea niște cearcăne ușoare. Își ținea ochii pe Manuel. Simțea că o să-l facă praf pe micuțul ăsta cu fața palidă. Acum, oprindu-se-n loc și Întinzând muleta roșie cu vârful sabiei pe care o ținea acum În mâna stângă, Împungând-o cu vârful cât să se desfășoare ca pânzele unui vas, Manuel observă vârfurile coarnelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
binelea. De la mama, Sorina știe că nu e bine să-l lase să plângă. Ia repede biberonul cu ceai de pe noptieră și-l dă frățiorului ei. Dar, acesta nu reușește să-l ducă singur până la gură. Fetița îl ajută, iar micuțul începe să soarbă lichidul gălbui. Și zâmbește. Sorina îi răspunde și ea printr-un zâmbet și-l mângâie pe obraji și pe păr. Sorin nu mai vrea ceai. Zâmbește din nou. Ma-ma! Nu, eu nu sunt mama, eu sunt
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
freacă bine și pe obrăjori, și pe căpșor și pe ceafă, peste tot. Ce bine e ! Apoi, îl îmbracă în hăinuțe curate și frumoase și, la urmă, îi usucă părul cu ceva care suflă-nspre el aer cald. ‘A ‘pă-la’! - gângurește micuțul. Gata, am fost la spălat. Acum, că am uscat și părul, la joacă! - îl îndeamnă tăticul. ‘A ‘pă-la’, ‘a ‘pă-la’ ! zice, iarăși, Sorin. Pe Sorina o dăm la spălat. Dar, ceva mai târziu. Și mama începe să spele câteva vase
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
pe dată. Unde-i Tinuța? Nu-i Tinuța! Sorinel, stai aici, cu ceilalți copii și așteaptă-mă. Eu am să mă duc să-i întreb pe mama și pe tata ce-i cu ea. Da, mama și tata! o aprobă micuțul. Fetița a urcat scările. În apartament, însă, nu era nimeni. Părinții sunt amândoi la servici. Sorina nu și-a pierdut elanul. Sigură pe ea, a pus mâna pe telefon, a format un număr binecunoscut și ... Alo, bună ziua, sunt Sorina, vreau
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
ai cartierului încep să discute, întocmai cum le place oamenilor mari. Despre ce? Despre orice. Acum, pentru că tot este o zi urâtă, s-a ntins o discuție... Când voi fi mare, eu vreau să mă fac doctor de mașini, zice micuțul Theo. Mecanic auto, îl corectează sora lui, Melania. De ce? îl ispitește Sebastian. Pentru că îmi plac mașinile și motoarele. Aș vrea să știu să le demontez și să le repar pe toate. Să meargă iarăși frumos și bine. Eu cred că
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
Cu fata prefăcută-n căprioară”... E tare lungă această poezie. Și grea. Băiețelul nu-nțelege chiar toate cuvintele. Poate că, mai târziu, o să-i spună Sorina ce-nseamnă „nelămurit”, „retrăiesc”, „mit”, vorbe pe care Sorin abia le poate pronunța. Dar micuțul pricepe că versurile, chiar dacă par a fi triste, sunt tare frumoase. O s-o roage pe surioara lui să ncerce să-l învețe această poezie. -”...Vai, cum doream ca, pentru-ntâia oară, Bătaia puștii tatei să dea greș!...” Deci pușca nu
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
exemplu, primăvara, când oițele și mieluții ies pe deal, dacă s-au răzlețit cam mult, bunicul îl trimite să-i le mai adune. Iar dacă vreo oaie își pierde mielul - Cuțulache care, nu se știe cum, l-a văzut pe micuțul rătăcit, mârâie la biata oaie, ca și cum i-ar spune: „Vino după mine!” Astfel, oița și mieluțul sunt, iarăși, împreună. Seara, când bunicul și bunica sunt tare osteniți, îl trimit pe el, care-i mai tânăr, să vadă dacă cotețul păsărilor
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
luat de lângă mama lor și i-a aruncat în drum. Numai un copil a putut să facă una ca asta! Spuse Sorin. Cine să fie? întreabă Tudorel. Știu și eu? O să-l aflăm noi, nici o grijă! zice Miruna. Dar cu micuții ăștia ce facem? se auzi un alt glas de copil. Trebuie să-i ajutăm. Nici măcar n au ochi, observă Sorin. Cel mai bine ar fi să-i luăm la noi, propuse Sorina și continuă: Eu și fratele meu o să-l
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
rândunelelor, nu trag cu praștia în puii cei mici, nu pun mâna în cuib, ca să facă rele... De aceea ei, părinții acestor mogâldețe, au venit și primăvara aceasta tot aici, la fel ca anul trecut, la fel ca mereu. Iar micuții care au ieșit din ou doar de câteva zile au și băgat de seamă cât de bine-i aici. Însă, ce le place lor cel mai mult e că, spre seară, când nepoții bunicilor se adună acasă, încep să cânte
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
sau pe bunicul. Or să-l pună iar în cuib, la locul lui”. Ai dreptate, Cuțulache. Așa am să fac, zice Sorin și pleacă înspre bucătărie. Nu mergi și tu? „Păi, dacă plec și eu, cine mai rămâne aici, cu micuțul? Dacă vine cineva și vrea să-i facă vreun rău? Nu, eu stau aici, de pază. Hai, du-te mai repede.!” Frunzele pomilor și ale viței de vie murmură: „Foarte bine, Cuțulache, așa trebuie să faci!” Iar vântul șoptește: „Sigur
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
Un colț curat, senin și liniștit mai e pe lumea aceasta? Într-un alt târg, într-o mahala sărăcăcioasă, iată o colibă. Fereastra mică e deschisă; lângă fereastră, mama, cu fața suptă de neodihnă, își leagănă copilașul bolnav pe genunchi. Micuțul stă cu ochișorii verzi deschiși, pieptul mai nu i se ridică, buzele albe nu se pot mișca. Se gândește mama: câte necazuri, câte nădejdi, și acum! Și cum gândea astfel, o lacrimă, curată ca un mărgăritar, îi izvorăște din ochii
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
Nu vi se pare ciudat că mai ales în căminele cu copii orfani au apărut cazuri nenumărate de SIDA? Și imediat, ca din senin, s-au și prezentat medici străini ca să facă "tratamente", sau mai precis să facă experimente pe micuții aceia, care și așa fuseseră din start bătuți de soartă fiind orfani. Infectând copiii, infectezi populația respectivă pe termen lung, fiindcă și aceștia vor crește și... Deci iată, că un popor poate fi distrus și cu seringa, nu numai cu
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
drum, pe malul larg acoperit de iarbă sau chiar luptându-se să înainteze prin apa puțin adâncă a râului. Bărbații își strigau și-și îndemnau rudele, bătrânii se împiedicau și cădeau, uitați, mamele se întorceau din drum ca să-și regăsească micuții ce rămâneau în urmă, în vreme ce vitele - iar între ele catârii cu încărcăturile lor - rătăceau fără țintă în mijlocul haosului. Toată mulțimea aceea orbită de spaimă trecu ca un talaz printre rândurile cavalerilor burgunzi, care căutau să se desfășoare în poziții pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
pe pielea lor, cum stăteau lucrurile. La început, studiindu-se unul pe celălalt, își mișcară cu mare precauție picioarele. Incitat de prietenii săi, Milone îl privea pieziș, rotindu-și pumnii mari, cu o grimasă batjocoritoare pe chipul bărbos. — Vino, vino, micuțule, îi spuse, e vremea faptelor, nu a vorbelor! în sfârșit, o să vedem de ce ești în stare. Metronius, incapabil să-și domine mânia și vrând să termine cât mai repede treaba, se azvârli înainte și aplică prima lovitură - un croșeu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
pară o anomalie, ținând seama că eram copii de actori de vodevil, o sectă care, de obicei, nu e adversă publicității, dar mama mea citise odată într-o revistă un articol despre crucea pe care sunt nevoiți s-o poarte micuții profesioniști - înstrăinarea lor de societatea normală și presupus dezirabilă - drept care a adoptat o dârzenie de fier în această privință, atitudine de la care n-a abdicat niciodată. (Nu e momentul să discutăm dacă cei mai mulți sau toți copiii „profesioniști“ ar trebui scoși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
să-l trec pe lista mea, îmi crease impresia că e disponibil - chiar dacă non-exclusiv -, dar fusesem cumva îmbrobodită să pun gheara pe bărbatul unei altei femei? — De-abia ai plătit taxiul la sosirea în Manhattan și ți-ai și scos micuțul prin baruri, în căutare de partide? A râs puțin trist. Nu chiar. Dar, da, m-am culcat cu alte femei. În favoarea lui, a refuzat să dea vina pe nenumăratele ispite din NYC, pe doamnele apetisante, nerușinate, care luaseră lecții și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
ani din cauza mea? Dacă eu una îmi făceam doar de cap? Și dacă se răzgândea și se împăca cu Janie? Ideea asta m-a îngrozit; chiar îl plăceam. Foarte mult. Și ce se întâmpla dacă nu putea să-și țină micuțul în pantaloni? Dacă nu îi fusese infidel doar lui Janie, ci era cam fustangiu? Poate că n-ar trebui să cred că eu sunt cea care îl poate vindeca; ar trebui în schimb să o iau la goană în direcția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]