867 matches
-
de filmat, această combinație de trăsături era foarte atrăgătoare, astfel că Helen apărea adesea în spoturi comerciale TV. —Hugo nu pare să ia nimic în serios... Totuși, e un actor bun, observă Janey. L-am văzut în Fantomele 1. Helen miji și mai mult ochii. Nu-mi dădeam seama că actorii urăsc să li se spună că oamenii pe care nu-i plac sau cu care lucrează greu sunt buni, indiferent de cât de evident ar fi acest lucru. Se descurcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
băiat bun, scălâmbăiala lor, zise Hugo, cu o oarecare concizie. Nu-mi place să fac pe pârâciosul clasei, dar nici un secret nu poate rezista amenințării privirii tale de vasilisc 1, MM. Sunt sigur că mă vor înțelege cu toții. MM își miji ochii. Obrajii îi erau încă roșii. — Ce Dumnezeu, parcă nu avem și așa destule pe cap, fără tâmpeniile astea! Bun. Tabitha, du-te și cere-i scuze lui Violet pentru că ai supărat-o și fii convingătoare. Și tu, Paul, trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
se afla ușa deschisă a camerei directorului de scenă. Verifici recuzita? —Beau o cafea într-un moment de liniște și pace. Ben rânji cu gura până la urechi. Avea un zâmbet frumos, încadrat de două cute ale obrajilor, și cu ochii mijiți în spatele ochelarilor. — E ciudat acum, nu? Luminile sunt aprinse, dar nu e nimeni acasă. —Și eu mă gândeam tot la Marie Celeste, încuviințai eu. Cei din echipă începură să se întoarcă în culise. Louise apăru prima; avea un termos și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Păi, atunci, zise Janey, simțind că a atins un punct nevralgic, mă bucur să aud asta. Se întoarse către mine, vrând în mod clar să schimbe subiectul; dar Helen nu voia să lase totul baltă. — E, hai, zise ea, agitată, mijind-și ochii verzi. Nu e asta totul. Pe bune, cred că Violet e blestemată. Adică, dacă te gândești la tot ce s-a întâmplat - ajunge târziu al repetiții, leșină, ca să nu mai vorbim de Philip - se zice că știe mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
bine? De acum în acolo așa o să te strig, la modul serios. Ai o zgârietură pe obraz, sărăcuța de tine. Vino încoace. M-am aplecat și i-am pipăit ceafa. —Te doare? Ai leșinat vreun moment? — Da și nu. Am mijit ochii, uitându-mă cu atenție în ai lui. Pupilele arată bine, ceea ce înseamnă că probabil că n-ai nici o contuzie. Vezi cumva în ceață? — Nu. — Vrei totuși să mergi la spital? Sau să chem un doctor? Nici vorbă. Vreau o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
s-o facă. — Păi, să ne înclinăm cu toții în fața vastelor tale cunoștințe despre ucigași, Sam, zise Hugo, care încărcă fiecare cuvânt cu îndeajuns de mult sarcasm încât să-mi ajungă pentru tot restul vieții. L-am privit fix, cu ochii mijiți de furie. Nu încercasem decât să parez excesele dramatice ale lui Violet și să reinstaurez atât de necesarul calm; dar Hugo luase cuvintele mele ca pe un fel de declarație de mascul. Ar cam trebui, zisei eu. Știu mai multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
întoarse cu spatele și se îndepărtă printre hățișuri, dispărând dincolo de primii bananieri. Sora lui ridică atunci capul și-l privi drept în față pe bărbat, așteptându-i poruncile. Era mai tânără decât a presupus la început. Sânii de-abia îi mijeau ca niște muguri gata să dea în pârg și pe tot trupul ei nu se vedea nici un fir de păr, doar cel de pe cap. Avea pielea netedă și strălucitoare, de o culoare între arămiu și măsliniu, întreruptă pe alocuri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
brusc să aibă mai mulți bani decât ar trebui. Și dacă n-o fac? — Și americanii cercetează cazul, spuse Patta, de parcă asta ar fi Închis subiectul. Îmi cer iertare, domnule. Cum pot americanii să cerceteze ceva aici, În Veneția? Patta miji ochii. — Au mijloacele lor, Brunetti. Au mijloacele lor. Brunetti nu se Îndoia de asta, dar se Îndoia oarecum că acele mijloace erau folosite pentru găsirea ucigașului. Aș prefera să continui cu asta, domnule. Nu cred că a fost o tâlhărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
că strașnicile idei legionare au șansa să rodească. I-am mulțumit numaidecât lui Dumnezeu că m-a făcut vrednic să trăiesc aceste momente Înălțătoare. Sunt convins că În sufletul fiecăruia dintre puținii legionari, care mai suntem În viață, Începu să mijească, În 2004, o statuie cu chipul preabunului român și creștin Gigi Becali. Iar acum, În 2005, după declarația providențială „Căpitanul trebuie sanctificat”, statuia din sufletele legionare, dedicate inegalabilului ctitor contemporan de biserici, capătă proporții monumentale. Dacă Cezar este autorul celei
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
lui Adi speria noaptea stafiile În cimitir. Nimic nu se compară cu sentimentul pe care Îl ai dimineața, când găsești pe masă o foaie de poezie proaspătĂ, dăruită de Sfântul Duh cu o seară Înainte. În buimăceala dimineții, cu ochii mijiți de somn, o vezi pe masă În drum spre baie, o citești În timp ce te speli pe dinți și răsufli ușurat : iată, În fine o știre despre tine, cel despre care credeai că muriseși, dar - surpriză ! - ești Încă În viață ! CĂci
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
lui Adi speria noaptea stafiile în cimitir. Nimic nu se compară cu sentimentul pe care îl ai dimineața, când găsești pe masă o foaie de poezie proaspătă, dăruită de Sfântul Duh cu o seară înainte. În buimăceala dimineții, cu ochii mijiți de somn, o vezi pe masă în drum spre baie, o citești în timp ce te speli pe dinți și răsufli ușurat : iată, în fine o știre despre tine, cel despre care credeai că muriseși, dar - surpriză ! - ești încă în viață ! Căci
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
eu, Cordaci, Marafete, Cârpeală și Geamu. O ucenică ne-a scrijelit cu o șindrea cruciulițe pe piept. Alta, crăcănată, ne-a împroșcat, dintr-o tufă de busuioc, cu o vadră de apă sfințită. Ne-am încordat fizicul și ne-am mijit felinarele. S-a auzit din nou un răcnet, numele ne fuseseră strigate, ne-au împins din spate, am închis binoclurile și-am sărit printre focurile vii. Iar de cum ne-am apăsat ștampila pingelii între vâlvătăi, minune! o dată și scândurelele Omoroacei
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de telefon. Și, întrucît în vagon tocmai se stinsese lumina. Dar nu... Voi sînteți niște porci. N-o să mă înțelegeți... - Încearcă, barosane. C-o să facem eforturi... trase un fum, din portțigaretul său din lemn de cireș, Cristi Popescu și-și miji ochii a zeflemea și bună-dispoziție. - Degeaba! N-aveți nici cea mai amărâtă șansă. Voi ați scris poezii numai când erați mici. Și atunci numai d-alea porcoase, cu madam Mița. - Branșază-ne atunci, din nou, la Raicopol! comandă Gârbea. - Horia, imperturbabil
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ofer odihnei lor? Și stâncile voi-vor ele să se înece în tăcerea sîngelui? ... Ajungi așa obiect desfrânat de nepăsare și în care natura își contemplă ultima ei înmărmurire. Împietrirea ta trezit-a gelozia pietrelor? Văzut-ai cum ghețarilor le mijesc vinele? Nu gândesc asupra morții, ci ea se gândește pe sine. Tot ce e posibilitate de viață în ea respiră prin mine și nu exist decât prin timpul de care e capabilă veșnicia ei. Întru cât se apără de propriul
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
unei curți de biserică, curat o frumusețe de lună. El se mira și de această lumină nepomenit de dulce, dar și de ușurința cu care îmbla el, până ce în sfârșit ajunse acasă și se culcă. Se vede că-ncepuse a miji de ziuă, căci cucoșii cântau și el adormi adânc, foarte adânc, de astă dată fără să-i pese de cancelaria lui de mâni sau de alte treburi. În somnul lui cel adânc auzea însă mormăind primprejurul [său] ca niște roiuri
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
izolat, fiecare dintre noi este în ultimă instanță rațional; considerați laolaltă, priviți într-o mulțime, fie ea reuniune politică ori grup de prieteni, sîntem gata cu toții să comitem cele mai teribile nebunii. II Ori de cîte ori se adună indivizii, mijește, iese la iveală o mulțime. Se amestecă, se contopesc, se metamorfozează. Dobîndesc o natură comună ce-o sufocă pe-a lor, li se impune o voință colectivă ce reduce la tăcere vrerea fiecăruia dintre ei. Un astfel de val reprezintă
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
iarăși, spre brațul cavalerului, prelungit cu tăișul spadei. Abia atunci înțelese ce nu era în regulă. Vârful spadei nu mai arăta pe deasupra zidurilor, în depărtare. Brațul cavalerului se aplecase, sabia nu îndemna spre depărtări, ci arăta către poartă. Și atunci, mijind ochii, pe urmele tăișului, Petrache văzu. În jurul zăvorului mare erau niște scrijelituri care păreau a fi fost făcute chiar cu vârful sabiei. De parcă cineva încercase să iasă sau, poate, doar vrusese să vadă cât de trainică e încuietoarea. Își trecu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
înțelese că el văzuse totul și acum o lua de la capăt. Bărbatul de pe tro tuar, de dincolo de stâlpul porții. Care se uită acum la ceas. Îl văd. Ce-i cu el ? — Îl cunoști ? Îți amintește de cineva ? Ionuț îl fixă, mijindu-și ochii. — Nu l-am văzut în viața mea. Cosmina zâmbi cu tristețe. — Așa bănuiam și eu... „Ar trebui să-mi dați drumul acasă“, spusese Ionuț. Și, în fața privirilor neîncrezătoare ale Cosminei : „Nu simți ? Am început o viață nouă“. „Asta
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
asupra măsurilor de luat. Ceea ce nu spuse Manigomian - și nu din inefientă, ci pentru că i se părea o chestiune fără interes pentru alții - este că printre unii armeni cu greutate, rămași încă legați de Orient și recent stabiliți în România, mijea aspirația unui stat armenesc burghez. În conjunctura unui nou conflict, se punea problema politicii de urmat pentru atingerea acestui țel. Nu-i improbabil ca un îndemn secret să fi venit din partea diplomației germane naziste către armenii cu instincte capitaliste de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ai été dupe!1 Am fost păcălită (fr.). După o scurtă conferință, Hangerlioaica socoti că imediat nu mai era nimic de făcut. Nu-i rămânea decât să meargă la fort și să studieze cu Hangerliu alte posibilități. În capul ei mijea ideea unei evadări cu ajutor exterior sau a unei fugi de sub escortă în ziua execuției. Hangerlioaica era și romanțioasă și întreprinzătoare și se entuziasmase în tinereță de isprăvile ducesei de Berry. Sentimentul ei dominant era însă în acest moment necazul
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Era frumoasă și arătoasă soția învățătorului nostru. Și mai mult decât atât. Altfel n-ar fi fost mereu alături de ea, Gugurel și Dorica, copiii ei. Dorica îmi fusese colegă, își rezemase bine capul învățătorul, că și Dorica era frumușică foc! Mijise între noi o anumită prietenie într-o iarnă de școală primară... După trei ani de la apariție, Nicu Delabăsești, întors din armată, nota în coloanele „Glasului nostru": „Trei ani de la apariție e un succes editorial, mai ales că sunt foarte multe
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
poezii. Am reținut, nu întâmplător, poezia „Români, priviți spre hotare!” de Gh. Filiche, Priponești Tutova, în numărul 4 din aprilie 1937, din care redăm ultimele versuri: „...Atât de duios vi‐i trecutul Și jertfa atâta de mare, 315 În zare mijește furtuna, Români, priviți spre hotare!” Premoționale spusele învățătorului Gh. Filiche din Priponeștii nașterii mele... N‐a trecut mult și Mareșalul avea să ordone: „Ostași, treceți Prutul!” Ostașii au executat ordinul, căpitanul în rezervă Iorgu Filiche a fost mobilizat și nu
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
Isaac Newton, responsabilul șef pe mapamond cu merele căzute în cap, pe motiv de gravitație cronică), dar cu siguranță aș fi formulat o teorie la fel de importantă. Aș fi luat mărul, l-aș fi studiat atent, pe toate părțile cu ochii mijiți de concentrare, și cunoscând încă din familie că datorită legii gravitației toate necazurile cad exact pe capul oamenilor, aș fi spus: Merele sunt cele mai periculoase fructe din lume, fiindcă dacă nu-ți cad în cap, riști să-ți rămână
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
fusese toată dimineața protejată cu frunze de brusture, zise căscând: „Acum eu o să dorm puțin, să nu care cumva să te pună naiba să fugi iar în pădure că te termin, vin cu pușca după tine”. Când s-a trezit mijind ochii încă îngreunați de somn, copilul nu mai era nicăieri. Crezu că s-a ascuns undeva în porumbul destul de mare cu frunza răsucită din cauza soarelui de amiază. Îl strigă, îl înjură, apoi cu glas rugător l-a implorat să iasă
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
turmele de oi care au mai rămas în Țara românească după așa zisa revoluție din 1989 dar tot fără nici un folos ar fi fost. Așa că am văzut cum se face ora 4 dimineața și când începuseră de acum zorii să mijească pe la ferești eu mă chinuiam să adorm.
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]