1,014 matches
-
sta în tronul lui, alături cu doamna, atent la cântările fraților călugări și va intona și el împreună cu ei „Cămara ta, Mântuitorule, o văd împodobită. Și îmbrăcăminte nu am să intru într-însa. Luminează, Doamne, haina sufletului meu și mă miluiește”. De când era copil, la Brâncoveni sau la Mărgineni, cânta la rând cu frații monahi la denii, dar iată că de vreo douăzeci de ani aștepta an de an cu nerăbdare denia din Miercurea Sfântă pentru că, pe lângă glasul lui rotunjit bărbătește
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
acel ghimp, că nu sunt precum mă socotești măria ta și precum mă bârfesc împotrivnicii mei și am nădejde pre Dumnezeu că se va descoperi dreptatea mea fără zăbavă; «că eu întru nerăutatea mea am umblat, iar tu Doamne mă miluiește». Știu că vrăjmașii mei «cuvânt fără de lege asupra mea au pus» înaintea făcătorului meu de bine, carele ești măria ta; și la aceasta ce alt pot zice întâi fără numai...” Secretarul domnesc își îndreptă spinarea dureroasă, blestemă în gând frigul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Era atâta frământare și tristețe în felul lui de a vorbi șoptit, încât m-am speriat și aflându-mi mătăniile am început să le număr boabele cu degetele în timp ce buzele-mi fremătau, ca și cum ar fi rostit la fiecare bob: Doamne miluiește. „Doamne miluiește, sfinția ta? Cum crezi că este când trebuie să mergi în fiecare duminică și sărbătoare la sfânta liturghie să cauți să-ți afli liniștea ca să primești jertfa lui Iisus în pace, să stai și să cerșești împăcarea și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
frământare și tristețe în felul lui de a vorbi șoptit, încât m-am speriat și aflându-mi mătăniile am început să le număr boabele cu degetele în timp ce buzele-mi fremătau, ca și cum ar fi rostit la fiecare bob: Doamne miluiește. „Doamne miluiește, sfinția ta? Cum crezi că este când trebuie să mergi în fiecare duminică și sărbătoare la sfânta liturghie să cauți să-ți afli liniștea ca să primești jertfa lui Iisus în pace, să stai și să cerșești împăcarea și să nu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ultimul drum pe domnița Brâncoveanului, pe Stanca! Liniștea s a destrămat când clopotele, toate clopotele au prins din nou să bată într-o dungă. Glasuri tărăgănate, bărbătești, puternice au început ca în Vinerea Mare: Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pre noi... Primul a tăcut clopotul de la Mitropolie, de sus de pe deal, apoi s-au stins rând pe rând toate dangătele, unul câte unul, până hăt departe. Luna, trecută de primul pătrar, răsărise până a se nsera. Mâine ies
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ca să revină țipător: — Ajută-mă, Doamne, pe mine nevrednicul Gherasim să desăvârșesc lucrarea aceasta și ferește-mă de furi, de primejdii, de ceasul cel rău, ca să întorc viu, nevătămat, sănătos, coconul cel domnesc părinților săi. Ștefan îngână timid un „Doamne miluiește”. Cu glas mare și grav, oarecum pe nas, călugărul își continuă rugăciunea într-o tonalitate minoră: — Pentru rugăciunile Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, pentru care s-a ridicat această Sfântă Cruce, pomenește pe robii tăi Io Mihai Voievod cel tăiat cu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mânăstire anume, slujesc acolo unde este nevoie de mine, când cade bolnav sau moare vreun popă; până vine altul păzesc eu turma. Eh, dacă n-ar fi frica asta... — Care frică? Tot spui de spaimă și nu înțeleg nimic. — Doamne, miluiește-ne și ne păzește, cântă ieromonahul pe nas lungind popește silabele ca să înșele paza din spatele ușii. Măria ta, vor să facă divan mare și să aleagă domn nou, da’ Craioveștii au pus la cale să ieși tot măria ta, șopti
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ajunse la ușă, se scotoci în traistă, scoase cartea și se întoarse la cei patru bărbați. — Na-vă! Să citiți diseară când o să auziți clopotul. Cele douăsprezece Evanghelii, e Joia Mare, să le citiți! Îi datorați asta lui Hristos. Doamne miluiește! Ieși fără să întoarcă privirile înapoi. Ajuns la curte cu muzici și cu alai mare, imbrohorul împărătesc intră cu boierii în divan și le spuse că porunca împărătească este să fie ales domn nou, după dorința lor. Mai mult de
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
iar atunci când se termina, celălalt ieromonah relua cu glas mare aceeași formulă de început, pierzându-se treptat într-o șoaptă enumerarea ultimelor nume. De fiecare dată când se rostea „Io Constantin Voievod”, tot poporul îngenunchiat rostea pios bătând metanie „Doamne miluiește!“ Spătarul trecu anevoie printre oamenii înghesuiți în pronaos până la scaunul mitropolitului, se aplecă în fața lui Antim, mimând gestul de sărutare a mâinii, și-l întrebă sec: — Ce-i asta, prea sfințite? — Priveghi. Azi e sfânta zi de vineri în postul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
că vă rugați... Pentru nepotul domniei tale, Io Constantin Basarab. Ca și cum ar fi vrut să se dezvinovățească, mitropolitul adăugă blând: Așa sunt scrise pomelnicele. — Pe robul lui Dumnezeu Io Constantin Voievod... veni puternic din pronaos glasul ieromonahului de rând. — Doamne miluiește, cântă toată adunarea creștinilor. Un fel de revoltă îl făcu pe spătar să se încrunte. Venise în zadar la mitropolit. Voise să-l întrebe dacă Io Constantin Voievod... La acest gând își făcu repede cruce, șoptind grăbit un „Doamne ferește”. Cum
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
slavonește, bolboroseam mereu, mereu și nu pot să-ți spun cât mă bucuram când mă luau să mă ducă la cazne. Începusem să-i îndrăgesc pe temniceri pentru că mă scoteau din singurătatea mea și mă dădeau pe mâna călăilor. — Doamne miluiește! Asta o vreme, până mi-am dat seama că diavolul era cel care mă chinuia. — Cum ai făcut asta? — Știu eu? Cred că Iisus m-a ajutat, altfel cum? Atunci am descoperit că nu-mi mai era frică pentru mine
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
eu găseam, în visul ăsta pe care-l simțeam aievea, toate porțile închise. În auz îmi spunea cineva: „La Sfântul Gheorghe cel Nou, la mânăstire, acolo, prin ușița cea tăiată scund în porțile cele mari, o să poți să intri”. — Doamne miluiește! — Nici foame nu mi mai este, mănânc pentru că așa se cade..., doar sete, aș bea apă rece și aș tot bea. Părintele Gherasim se șterse grăbit pe mâini, frecă puțin o palmă de alta, până le încălzi, apoi pipăi îngrijorat
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cîți pe dânsa vor cată, sau cetindu-lise a vor auzi; iată că această adevărată slugă a noastră credinciosul Pană Popsea a slujit nouă cu dreaptă și credincioasă slujbă, pentru care văzând noi a lui dreaptă și credincioasă slujbă către noi, miluitu-ne-am spre dânsul cu osebita noastră milă, de i-am dat În pământul nostru al Moldovei două sate spre Rebricea, un sat anume SÎrbii, și alt sat mai religios, satul lui Moisa Filozoful ca să-I fie lui uric cu
INTERDISCIPLINARITAEA ÎN PREDAREA ISTORIEI ROMÂNILOR LA CLASELE I – IV by Ana Maria PINZARU () [Corola-publishinghouse/Science/1233_a_2313]
-
Voievod, Domn Țării Moldaviei Înștiințare facem cu această a noastră carte, iată că această adevărata slugă a nostră Sima Gureș a slujit nouă cu dreptate și credință; deci noi văzând a lui cu dreptate și cu credința slujbă spre noi, miluitu-l-am cu osebita nostră milă și i-am dat și i-am Întărit noi Înșine În țara noastră a Moldaviei giumătate sat pe Rebricea, anume giumătate din SÎrbi, partea din gios, ce și-a Împărțit-o cu nepotul său
INTERDISCIPLINARITAEA ÎN PREDAREA ISTORIEI ROMÂNILOR LA CLASELE I – IV by Ana Maria PINZARU () [Corola-publishinghouse/Science/1233_a_2313]
-
ceea ce ar descoperi. Cei mulți își ascund gândurile, pe când el barem e sincer. ― Astea-s prostii, prietene! zise Varga, după o pauză, cu glas schimbat și cu o veselie poruncită pe față. Mai bine haidem la generalul Karg, să ne miluim de un concediu! ― Așa-i... prostii... surâse Apostol îmblînzit. Prostii sunt toate vorbele omului în ceasurile cele grele ale vieții... Varga porni înainte pe coridorul murdar și plin de soare tânăr. Trenul lăsase în urmă o cotitură și vagonul se
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
discuții fără sens... Prezervative, Gore? Ce făceai cu ele, nu auziși că sunt din alea pentru cunta chinte, ăla care era adus din africa sub formă de sclav? Pe aici, pe meleagurile dacice, nu toți bărbații sunt, ca să zic așa, miluiți de Dumnezeu cu lungimi și grosimi corespunzătoare. Și, dacă nu sunt corespunzătoare, atunci poa` să aibă prezervativul și aromă de navi sil care l-a atacat pe osama, tot degeaba. Alunecă. Te părăsește la greu, iar noaptea e ratată. Mai
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
care tot am vorbit se pomenește de o prisacă „numită Balica”. De unde până unde acest nume? De la ctitorul bisericii de pe acel loc, Melentie Balica hatmanul. Uite ce spune Petru Șchiopu voievod la 10 aprilie 1587 (7095): „Deci domnia noastră am miluit pe răposatul și adevărata noastră slugă pan Balica, numit Melentie hatman, care a zidit biserica Sfinților arhistrategi Mihail și Gavril,... în Galatia, împreună cu soția sa Ana, și cu copiii lor”. Sunt lămurit, dragule, dar trebuie arătat că prin acest act
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
Țării Românești) nu ar fi fost stăpân pe acel loc. Și apoi un loc nu capătă numele stăpânului peste noapte, ci după o vreme. Ei, ce zici? Apoi dacă la 10 aprilie 1587 (7095) Petru Șchiopu voievod spune că a „miluit pe răposatul... pan Balica, numit Melentie hatman, care a zidit biserica... în Galatia”, atunci înseamnă că zidirea a fost ridicată cu ceva vreme înainte de anul 1587. Dar de unde până unde locul s-a numit Galatia? Se știe că locul a
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
mai mult pentru moșii ce are prin pregiur”. Și cum rămâne cu „Ștefan beizadea, feciorul Radului vodă, ginerile Ducăi vodă”? Stai să vezi, că lucrurile se încurcă din nou. La 15 ianuarie 1713 (7221) Nicolae Alexandru Mavrocordat voievod spune: „Am miluit sfînta mănăstire a lui Sfetii Ioan Zlataust din Iași cu o bucată de loc domnescu,... care loc se hotărăște despre răsărit tij cu locul lui Sfetii Ioan Zlataust ce iaste de danie și de miluire de la ctitorul ei Constantin Duca
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
în ajutor pe Dumnezeu și am început și am zidit sfînta noastră rugă și mănăstire în tîrgul nostru de scaun, Iași, în numele celor Trei Ierarhi și învățători ai lumii: Vasilie cel Mare, Grigorie Teologul, Ioan Gură de Aur, și am... miluit sfînta noastră rugă și mănăstire cu sate și vii,... șase fălci de vie din Iași, din Valea lui Ieremia,... de asemenea douăsprezece fălci de vie din Miroslava, și cu prisacă, pe care însămi domniia mea le-am făcut din loc
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
acest act din 20 februarie 1702 (7210): “Deci domnie mea au socotit... cum de acum înainte călugării de Trei Sfetitele nice... treabă să n-aibă cu mănăstirea Copoului... ce să fie osăbite ca dintăi”. Mai departe, vodă spune că “am miluit-o cu o bucată de loc din hotarul târgului Iașilor,... cu loc de țarină și fântână și vii și loc de hăleșteu în vale lui Tatar”. La 26 martie 1703 (7211) același Constantin Duca voievod spune că a refăcut biserica
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
vale lui Tatar”. La 26 martie 1703 (7211) același Constantin Duca voievod spune că a refăcut biserica, a înzestrat-o cu moșii, cu două sate Rufeni (viitoare mahala a Iașilor) și Piscani. Apoi spune un lucru cu totul deosebit: “Am miluit svînta mănăstire Copou ca să fie în poslușenie și cu treidzăci și una de case, de oameni ruși, căsari, cari i-am scos domniia mea de sub sabia leșilor”. Și acum să-ți pun lauri pe frunte, dragă prietene, fiindcă ai amintit
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
cel care nu face o danie unei mănăstiri din Iași și face uneia din Ierusalim, vere? “Iată eu, închinător al Treimii, smeritul monah Gavriil, fost mare vistiernic în Moldovlahia... pentru sufletul meu și al părinților mei,... am dat și am miluit (cu)... patru fălci de vie, în hotarele Iașilor, pe dealul Copoul, și cu grădini, și case și cu tot venitul lor,... sfintei mănăstiri numită Sfîntul Sava Sfințitul, din hotarele Ierusalimului... să mă pomenească”. Pentru ai lui, monahul ridică pretențiile: “Acestora
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
împreună cu soția sa Theodosia, au închinat această mănăstire ca metoh al Sfântului Sava de la Ierusalim. După 25 februarie 1635, vin marii boieri ai țării, care spun: “Noi cei de față chemați, adică din fiecare rang al nostru al boierilor, am miluit această sfîntă și nou zidită mănăstire”... Urmează o înșiruire de averi nemăsurate: moșii, sate, mori, pive, “200 de oi, douăzeci de iepe cu armăsari, și un cal pentru călărie, și douăzeci de vaci, și doisprezece boi și douăzeci de vieri
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
pot limpezi spusa lui vodă! Iată însă că ne iese în cale din nou mănăstirea Copoului, care “fiindu scăpată și lipsită” avea mereu nevoie de ajutor. La 2 martie 1713 (7221) Nicolae Alexandru Mavrocordat spune: “M-am milostivit și am miluit cu o bucată de locu din hotarul domnescu a tîrgului... cu pomeți, și cu paragini de vii, și cu loc de grădini, și cu pădure și cu tot venitul”. Cam subțirică dania, vere. Cred că or fi fost multe vânzări
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]