2,172 matches
-
țintuit pe Doru cu ochi întrebători. Începuseră să se teamă. Acesta a zâmbit larg, acordându-și timp să-și găsească cele mai potrivite cuvinte. A tușit ușor, s-a ridicat de pe scaun cu ulcica în mână și, legănându-se ușor, mimând instabilitate exagerată pe picioare, s-a oprit în fața lui Mișu cu brațele ridicate a slavă. - Ciocnește oala cu mine, că-ți dau vestea cea mai bună omule! Interlopul sperietoare este după gratii. Nu ai de ce te teme, a strigat Doru
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 386 din 21 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366585_a_367914]
-
căușu-le natural, rictusul „în sus sau în jos” denotând seriozitate, derâdere, atenție sau plictiseală (potrivit „exaltării” presupuse de discurs, îndeosebi a celui prezidențial!), rotunjirea gurii pentru șuieratul însoțind „izbucnirea patetică” a uralelor (și ele pe mai multe tonalități) pentru a mima satisfacția deplină și entuziasmul debordant față de înțelegerea mesajului, de importanța istorică a orientărilor și hotărârilor adoptate etc. Era studiată și regizată până și poziția în scaun sau în picioare a participanților la eveniment, în sală, pe holuri, în pauze sau
DECORTICĂRI DE LIMBAJ ! (IV) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 195 din 14 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366707_a_368036]
-
trivial : - Să te f...... cu ei ! Sunt numai armăsari ! Președintele trântește receptorul în furcă însoțind gestul cu hohote de râs, râsul unui om matur ce are satisfacția continuării poznelor făcute în copilărie și adolescență. Albert, după ce rămâne cu gura căscată, mimează faptul că îi împărtășește veselia. De parcă chiar și-au dat întâlnire, nu întârzie să apară secretarul de partid care nici măcar nu-i ia în seamă veselia menită să escamoteze supurația unei răni vechi ; cei doi se cunosc de prea multă
XXXII ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2251 din 28 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365521_a_366850]
-
vor fi incluse acestei cărți, chiar de nu sunt prea specifice acum - http://confluente.ro/Minciuna se poate asocia cu mi valerian mihoc 1383251566.html ]. Apoi, chipurile mincinoșii se tot feresc, dar până nu mai reusesc, cum și uită rapid acestia... (un indiciu). Conștientul tot încearcă să tot mimeze, să caute motive noi, să inventeze... Inconștientul absoarbe, tot înmagazinează părând el atât de mare, nemărginit, însă nu se conformează cu atât mai puțin aci, pentru că mincinosul cu atât mai puțin are controlul asupra mecanismelor subconștiente, cu cât mai puțin
COMUNICAREA CE SUSCITĂ AUTENTICITATEA (III) de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365549_a_366878]
-
promovat examenele, fie că a fost un an sau trei, maximum cât era voie să poți susține. În alte condiții ar fi trebuit să înveți carte nu glumă, pe când în situația dată, trebuia doar să-ți faci prezența și să mimezi că ai susținut examenele. Un așa chilipir se întâmplă odată la o sută de ani dacă se poate întâmpla și atunci. Când sunt directive de partid... cu plăcere în cazuri de acest fel. Ce importanță avea că omul rămânea la fel de
BANCHETUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1256 din 09 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365466_a_366795]
-
speculând lipsa simfoniei se vor refugia în brațele Romei. Te asigur că vei găsi și peste mulți ani aceiași ortodocși romani năclăiți în sosul antioccidental pregătit cu atât sârg de preoțime. S-ar putea ca unii „cetățeni ai Europei“ să mimeze altă piesă... dar în suflet vor rămâne ortodocși autentici încă mulți ani. Amintește-ți cât timp ia trebuit Romei și barbarilor să renunțe la zeii lor, chiar după ce Împăratul a impus creștinismul. Inerția sufletului și a credinței se consuma în
STATUL ŞI BISERICA 2014 – UN DIALOG CU ION OLTEANU (2) de VIOREL ROMAN în ediţia nr. 1099 din 03 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361636_a_362965]
-
spital. Într-una din zile, am fost amândoi în vizită să-i ducem cele necesare; i-am făcut o poză. Ce rușine m-a cuprins! I-am făcut-o cu telefonul deși aveam aparatul la mine și chiar dânsul îmi mimase, să-i fac, semnul clikului pe aparat. Oriunde venea la evenimentele literare știa că am aparatul la mine și lua câte o poziție sobră să-l pozez. Omul acesta suferea, ochii lui de zimbru înfrunta durerea și singurătatea. Dar în
TIMPUL S-A OPRIT ÎN LOC PENTRU POET, AMINTIRILE DESPRE EL, NU! de TEO CABEL în ediţia nr. 780 din 18 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351932_a_353261]
-
prea avea metode de a depista în mod oportun superinteligența fiului său. De altfel, a și murit la timp doborât de ciroză, că prea îl enerva pe părintele paroh evaporarea subită a vinului de împărtășanie. Imediat după naștere, Spiridon a mimat cu o tehnică ireproșabilă tipul de copil plângăcios, bubos, pârâcios și foarte antipatic, apoi ca școlar tipul cretinoid care ia note mici, este rău și agresiv cu toți colegii, dar lingău cu profesorii. Iar asta, ultima, i-a reușit de
HOMO MIMETICUS de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1312 din 04 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352347_a_353676]
-
Titi trecea la punctul doi al programului. Țâșnea de pe salteaua care ținea loc de pat, dar și de cadru pentru portretele de interior, își trăgea pe șolduri un prosop de baie de culoare roșie, smulgea pânza neagră de pe șevalet și mima cu multă pricepere transa creației! Ce făceau în timpul acesta modelele pentru a da bine în tablou, nu e recomandat să știm decât la vârste mature, când experiența de viață ne învață că totul este posibil! Oricum, așa ca să rămânem în
UN ET ÎN MAHALA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1469 din 08 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352324_a_353653]
-
dragoste, străino, seara, Când ne-ntâlnim pe-ascuns, accidental, Când pentru tine vine primăvara, Când pentru mine toamna-i la final... Să facem dragoste, străino, înspre zori Ca după-un lung preludiu de delir carnal Când pentru tine-i vară, mimezi că mă adori, Și pentru mine-i iarnă - al morții ritual... Să facem dragoste, străino, ln amiaza Irepetabilelor noastre clipe de extaz, Când toamna ta ucide toamna mea cu raza Ce mi se-mplântă-n piept și în grumaz... Să
TREI ELEGII... de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1243 din 27 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350570_a_351899]
-
batjocorire a ideii de dreptate, o siluire a ei. Sentințele erau date la ordin și favorizau fără nici o jenă pe foștii lui colegi din partidul comunist și pe susținătorii acestora. De multe ori a încercat să-și convingă șefii măcar să mimeze mai mult respectul legilor și al dreptății, dar sâcâielile lui începeau să fie privite ca o îndepărtare de vechii aliați. - Te-a virusat și pe tine propaganda capitalistă anglo-americană! - îi spuneau vechii secretari de partid, iar el roșea rușinat. - E
PĂRINTELE VICHENTIE de BRUNO ŞTEFAN în ediţia nr. 1538 din 18 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350418_a_351747]
-
vieții! Unii îți caută privirea, întind mâinile cerșind cu îndrăzneală, dar ... mai poți vedea printre ei și câte unul cu capul plecat, să auzi un suspin sau să vezi câteva lacrimi prelingându-se pe obraji, fiindcă există printre cei care mimează neputința și oameni cu adevărat sărmani, ologi, bătrâni. Răsfoiesc ziarele din ultimele săptămâni: „Patru copii, suspectați că ar fi dați la cerșit de părinți, au dispărut”; „Copilul care a murit la cerșit făcea parte dintr-o familie de rromi nomazi
MAI SUNT CERŞETORI ÎN LUMEA ASTA! de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 404 din 08 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346708_a_348037]
-
pe Godot”, la un moment dat, un mic fragment din cel de-al II-lea său act ne așează în fața ochilor o banală, dar sugestivă schemă de gândire a unor personaje care își comunică mai mult decât simplist deznădejdea proprie, mimând însă un mod de a fi aparent încărcat de o certă speranță și încredere în cineva anume, de fapt, inexistent, pe nume Godot, țesut ca entitate vie, cu rol funciar în destinul lor tragic și singuratic peste care soarele asfinte
(PROF.UNIV.DR. ALEXE GHEORGHE) – JOCUL CU CIFRE ÎN AŞTEPTAREA UNUI GODOT DELOC ÎNCHIPUIT... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 794 din 04 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345545_a_346874]
-
desuete promisiuni, credințe în false vise con ipocrit din noroi erupe imagine- precoce falsă ejaculare de lumină între zorii calzi și apusul căutat mereu și negăsit fragile vorbe, zgomote de cristale lovite de vint se desprind în mii de fragmente mimînd iubirea dintr-un colt se aude scâncet devenit glas...mamă ! șterge din lacrimi, șterge gândul de alta lume apă revarsată peste mal revine în matcă liniștind tumultul oglindind zâmbetul trist așezată meditativ între două stânci pe un recif din vârf
CELULA DIN VISE de CAVALERUL RĂTĂCITOR în ediţia nr. 733 din 02 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345690_a_347019]
-
dar apreciate de alții, ca fiind de calitate: Acelorași calai din toată vremea/ Le suntem astăzi victime și noi/ Și ni se pare că mereu sunt alții/ Că ni se-ntoarce vremea înapoi./ Dar ei, orice ar fi rămân aceiași,/ Mimând frumos același fapt urât/ Și au apucătura curioasă/ De-a ne privi nu-n ochi, ci mai spre gât(...) Atâta a rămas, nu-i îndoială,/ S-au mai schimbat și munți, si bălti, si vai/ Dar ne putem păstra nealterata
IMPRESII DE PESTE OCEAN de DAN PETRESCU în ediţia nr. 796 din 06 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345606_a_346935]
-
Nichita Stănescu care în trecere, m-a atins puțin, cerându-și scuze (!) ca pentru nu știu ce faptă gravă. Era îmbrăcat în blugi, cu un pulover pe gât. Simula, sau poate chiar trăia o mare emoție. Ochii și-i ținea închiși și mima, din când în când, că și-i ștergea. A cuvântat cu un glas slab, tremurat. Vorbele-i erau prelungite, ca pentru efect, dar nu gratuit, fiindcă se știa, era un mare poet! Nu întâmplător, volumul 500 era Epica Magna, a
SIMPLE NOTE DESPRE UN COLOCVIU DAT UITARII de MIHAI ŞTIRBU în ediţia nr. 241 din 29 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/345712_a_347041]
-
Nichita Stănescu care în trecere, m-a atins puțin, cerându-și scuze (!) ca pentru nu știu ce faptă gravă. Era îmbrăcat în blugi, cu un pulover pe gât. Simula, sau poate chiar trăia o mare emoție. Ochii și-i ținea închiși și mima, din când în când, că și-i ștergea. A cuvântat cu un glas slab, tremurat. Vorbele-i erau prelungite, ca pentru efect, dar nu gratuit, fiindcă se știa, era un mare poet! Nu întâmplător, volumul 500 era Epica Magna, a
UN COLOCVIU DAT UITARII de MIHAI ŞTIRBU în ediţia nr. 241 din 29 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/345714_a_347043]
-
era un punct al personalității sale. Speram, ca măcar o infimă parte, să fie dedicată. Masa prea lungă punea mult spațiu intre noi. -Rigorile epocii, mi-a replicat glumeț. - E tortură! m-am bosumflat, intrând în joc. A deschis brațele mimând neputința...adică..asta e. „Tu ai vrut un lord!” L-am urmărit pe furiș, cu câtă eleganța mânuia tacâmurile. -Nu ți-e foame, dacă stai, să-mi urmărești toate mișcările. -Milord, ești periculos, mama m-a învățat să nu mă
AMINTIRILE BĂTRÂNEI DOAMNE (II) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 839 din 18 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345725_a_347054]
-
răspunsul fetei era deja pe drum: “târziu, prea târziu...” Nu a putut trece peste nehotărârea băiatului... nici peste faptul că a fost demascată de el în felul acesta deschis, dezinvolt... i-ar fi convenit mai degrabă un soi de joacă, mimăm că... Decizia fiind luată, simțea cum o biruie culoarea roșie, cum o năpădește, cum o sufocă imaginea imposibilă. L-a refuzat pe soldatul cu părul roșu, și în același timp și o șansă, care îi putea schimba viața. Suzana Deac
SOLDATUL CU PĂR ROŞU de SUZANA DEAC în ediţia nr. 318 din 14 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356307_a_357636]
-
Nu a uitat să-i șoptească Ancăi: Nu mă simt prea bine, crede-mă! Distrează-te, nu se pune problema". Anca, aparent modestă și grijulie, l-a privit în ochi, a dat din cap înțelegătoare și s-a ridicat încet, mimând o părere de rău exagerată. După câțiva pași în ritmul melodiei, era deja alta. Dansul era o activitate care-i crea o stare generală de bine. În orice împrejurare. S-a apropiat de partener mai mult decât îndrăznise să o
ISPITA (20) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 275 din 02 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355707_a_357036]
-
de Al.Florin ȚENE Intrebare Pe sub geană de apus Dorul caută ce-a pus, Joc vioi de anahoret Inventat de un poet. Ne-nsenină, ne-ntristează Vântul ce bate în fofează, A lovit și-n șatră, Câinele în versuri latră. Glas mimat în zi de post Imi irită verbul fără rost, Dreptul să ia o piatră Fără frică, lovească- vatră. Spune tu lună plină Cine dă cu piatra în lumină? Întrebare din cuvântul întrebare Mă întreb cât este de adânc lacul din
ÎNTREBARE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355784_a_357113]
-
ies dintr-un orologiu dăm bani aceluiași orb l-aș întreba de mirosul tău de toporași striviți el ar zâmbi și mi-ar da toate monedele să-ți caut căldura cel mai mult mi-e teamă că trăiești ca și cum ai mima un orgasm mă gândesc la tine și realitatea se schimbă am învățat să te iubesc așa cum învățăm să mergem acum nu mai pot uita trecutul este o reptilă în mațele lui se amestecă totul până într-o zi când regurgitează
CARTEA CU PRIETENI XIII- LAURENTIU BELIZAN de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355881_a_357210]
-
mângâierea nu știu să o facă, umerii puncte de sprijin mă inhiba. Noaptea în care am căzut pradă un fel de eliberare, dintr-un cerc cu un rezultat dintr-un contur de forță. Teamă de animalicul instinct, trupul meu fragil, mimat de carnea cuvântului. O toamnă care ma umple de rod cu tot ce culeg până la ultimul fruct, gutuia de poveste cu miros când intri pe ușă cu zâmbet. Recomand cu căldură iubitorilor de poezie un autor care merită atenția criticilor
RECENZIE DE BORIS MEHR de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 865 din 14 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354873_a_356202]
-
Se pliază pe suflete. Coborârea actorilor de pe scenă și jocul lor printre spectatori, în sala sau în spațiul destinat acestora, nu mai e demult, o noutate. Convenția e la ea acasă. Uneori nici nu se mai folosește recuzita, ci actorii mimează fumatul unui trabuc, ciocnitul paharelor și băutul șampaniei. Ce a rămas din vechiul spectacol de operă? Muzică. Vocile. Care țin loc de costume și de clasicele decoruri. E bine? E rău? E în pas cu vremurile. 24 august 2012 CEZARINĂ
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 602 din 24 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355264_a_356593]
-
Acasă > Orizont > Selecții > UN SIMPLU TRECĂTOR Autor: Banu Negruța Publicat în: Ediția nr. 263 din 20 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Un simplu trecător Trăim într-o lume răvășita, Cu oameni care mimează În fiecare zi dragostea.... Dar nu au curaj să și-o trăiască. Trăim într-o lume labila, Care vede, doar faima și parale Dar nu vede adevărata valoare, A omului ce-i stă-n față. Trăim într-o lume haină
UN SIMPLU TRECĂTOR de BANU NEGRUŢA în ediţia nr. 263 din 20 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355457_a_356786]