2,689 matches
-
baie pe care le cumpărasem la magazinul Bon Marché și am intrat cu el în mână. Încăperea strâmtă a băii era cufundată în lumina amurgului. Cutia de aramă a mașinii de chauffe-eau, cu dinții ei de gaz aprins, azvârlea bucățele minuscule de metal verde în interior, din văpaia cu o mie de lumânări. Trupul ei, ce mirosea cald și feminin, era acoperit cu o apă ce îi pornea într-o linie calmă peste sâni. Gemulețul dulăpiorului cu medicamente strălucea asemeni unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
Sinaloa O legendă din Sinaloa spune că Dumnezeu a creat pentru fiecare țară locuitorii potriviți cu pământul de-acolo, dar ajungând la Mexic a refuzat să-l populeze cu oameni. A cedat totuși insistențelor îngerilor și a modelat o figură minusculă de charro. Când Creatorul a suflat asupra ei să-i dea viață, micul charro a sărit în picioare, și-a împins frumosul sombrero spre ceafa și scoțând revolverul a strigat furios: "Pentru ce-mi sufli în nas, bătrân bețiv?" umbra
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
a presupune", cum ar zice Burckhardt. Și poate că e mai bine așa decât un popas sumar și superficial. Păsările zboară jos, cu aripile îngreunate de ploaie, soarele frige când apare dintre norii turbulenți, din loc în loc se văd sate minuscule... câți s-ar putea lăuda că știu ceva precis despre viața celor ce le locuiesc? Se zice că în ele se practică încă trocul și banii sunt rari; că porumbul, lâna sau fructele care se schimbă sunt puse direct în
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
capitala Yucatanului, sunt străzi care au păstrat vechiul lor nume de animal sau de pasăre și au pe placa indicatoare o efigie care poate fi înțeleasă și de cei care nu cunosc decât limba maya. B. ne dă câte o minusculă statuetă neagră. E sculptată în acel stil arhaic pe care secolele anterioare I-au disprețuit. Azi e greu să-l repete cineva pe Buffon care socotea gustul pentru figurine "barbare" ultimul grad de stupiditate*. Ceea ce nu înseamnă neapărat că gustul
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
totuși încăperea avea o strălucire aparte, amintind de o peșteră în care zăcea o comoară abia întrezărită. În fața lumânărilor, ca într-un altar, se afla unul dintre cadourile mele pentru ea, un suport pentru bețișoare de tămâie: doi războinici chinezi minusculi din bronz, care țineau pe post de săbii bețișoarele parfumate. Fumul ce se înălța din ele plutea mai întâi ca o ceață încolo și încoace până ce căldura lumânărilor îl trimitea spre întunericul de deasupra cu mișcările de dans ale unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
cerc. Apăsând mai tare i-am înfrânt rezistența și sabia a ieșit din teacă șuierând, iar noi continuam să stăm față în față, depărtându-ne acum unul de altul. Peste umărul ei vedeam cum se apropie din depărtare o siluetă minusculă. Pe măsură ce aceasta se apropia, silueta ei se îndepărta până ce amândouă ajunseră la aceeași dimensiune, două imagini gemene, țepene și estompate, nu prea îndepărtate. Apoi, în timp ce silueta ei se micșora și dispărea, a lui plutea spre mine cu o viteză tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
concluzie am ajuns pentru a suta oară, eram complet neputincios. Și totuși, reluând lucrurile pentru a o suta și una oară, nu puteam să nu mă gândesc la Honor și, având toate motivele să fiu disperat, undeva, printr-o fisură minusculă, se strecura o rază de speranță care transforma labirintul întunecat al gândurilor mele haotice într-un crepuscul palid. Firește că mintea mea se întorcea neîncetat, fascinată, la aspectul incestului. Chiar m-am dus la bibliotecă și am citit tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
am spus. Ia paharul meu, și i-am făcut semn spre tavă. Ea îmi susținu privirea o clipă, apoi își turnă puțin vin. În timp ce făcea asta am simțit cum adânc în conștiința mea prinde viață sămânța unei bucurii imense, deocamdată minusculă ca imaginea balenei la mare adâncime sub vas. Dar n-am renunțat la expresia acră, m-am ridicat și am pus un picior pe scaun. M-am aplecat în față, sprijinindu-mă pe genunchi și am privit în jos spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
distanță care ne despărțea, anume lățimea mesei din plastic laminat. Am avut o viziune, ca o halucinație provocată de droguri, În care masa se Întindea brusc până la peretele cel mai Îndepărtat al Încăperii, iar vocea lui Rachel, acum o siluetă minusculă la orizont, Încă mai ajungea la mine cu o stranie claritate. — Ai venit ca să Încerci să scapi de sentimentul de vinovăție, Sam, spuse ea. Ei bine, ai reușit? Nu, pe moment nu, am răspuns. Dar nu pot să nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
de starea sufletească a fetei în momentul prezent. Dar sufletul lu Hattie intra acum într-o zonă primejdioasă, vulnerabilă la influențele lumii exterioare; în curând, Hattie va deveni proprietate publică. Inima ei, care în prezent se cuibărea în lumea ei minusculă și într-un spațiu minuscul, închircită ca un făt în matrice, avea în curând să se dilate, să primească multe, poate chiar foarte multe iubiri noi. Dorințe noi, atracții noi, cunoașteri noi. Hattie se găsea acum la marginea, la ultima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
în momentul prezent. Dar sufletul lu Hattie intra acum într-o zonă primejdioasă, vulnerabilă la influențele lumii exterioare; în curând, Hattie va deveni proprietate publică. Inima ei, care în prezent se cuibărea în lumea ei minusculă și într-un spațiu minuscul, închircită ca un făt în matrice, avea în curând să se dilate, să primească multe, poate chiar foarte multe iubiri noi. Dorințe noi, atracții noi, cunoașteri noi. Hattie se găsea acum la marginea, la ultima răsuflare audibilă a copilăriei. Sosise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
dor. Dumnezeule, ninge! O tăcere grea, plumburie, se înstăpânise din zori peste oraș. Cerul, ca o cupolă joasă, solidă, opacă, boltită peste acoperișuri, se colorase întâi în cenușiu, apoi într-un gălbui, care se decolorase aproape în alb. Acum, fulgi minusculi de zăpadă, abia perceptibili, dansau în sus și-n jos, ca niște musculițe. Brian și Gabriel priveau fulgii (la ora prânzului), care păreau nu să cadă, ci să zburde în văzduh, deasupra giulgiului de abur care plutea din nou peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
nu va mai putea fi niciodată recuperat. Acest gând contribuise și el la lacrimile care-i veniseră în ochi când Brian îi vorbise despre thé dansants. Părintele Bernard stătea la fereastra lungă a promenadei, privind la dansul fantastic al fulgilor minusculi care, în aerul rece, lipsit de vânt, păreau incapabili să se decidă dacă să cadă sau să se avânte în sus. Probabil, însă, că unii fulgi cădeau totuși pe jos, pentru că marginea bazinului se albise, iar pe dalele de piatră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
-ți pot spune cu câtă strălucire se răsfrânge asupră-mi lumina unui neîntinat Bine. Pâinea mea e curată ca pietrele și beau apa cristalină a unui izvor din preajmă. Biserica anglicană a avut uimitoarea bunăvoință de a-mi aloca o minusculă pensie, dar nu am nevoie de ea pentru că sătenii din vecinătate m-au adoptat (cu toții cred despre mine că sunt nebun), și în fiecare zi îmi aduc daruri de pește și pâine. Fără îndoială că, atunci când va veni vremea rece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
neică? Te-ai stâlpit?! Torna, torna, fratre! În traducere liberală: toarnă, toarnă, Frate! Mai luăm un rând? Atât! Doar unul! Hai...! Aleluia? O boare persistentă, mixaj constant și subtil, de urină și de rahat, adia înțepător, din spate, dinspre buda minusculă a cârciumii (fusese cât pe ce, ca Sanepidul să nu-și dea avizul obligatoriu de funcționare), trăgându-te de mânecă și ademenindu-te inconturnabil, în direcția cea bună și eliberatoare pentru sfinctere, direcție marcată de altminteri și fizic, pentru neofiți
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
de te plimbă! Ba, sigur că există! Nu fii mistreț, te rog! Și poate că tocmai noi, ăștia, din cloacă, din mocirlă, untermenșii, paparudele, cum suntem eu, tu și cu Fratele avem, totuși, un avantaj, o șansă providențială, una mică, minusculă chiar, de a-l pricepe. Că de participat, participăm în mod obligatoriu la Plan! Dansăm sporadic, pe muzicuțele lui Sf. Petru sau ale cui o mai fi fost avansat capelmaistru: Di-di-dong, di-di-dong, di-di-dong, pong! Chit că vrem, chit că nu
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
o pereche de ochelari cu rama neagră, groasă, de bagà. Cum neagră în întregime este și costumația ineditului amfitrion, care poartă cu distincție aristocratică un smoching rasat, doar plastronul alb, orbitor de alb, al cămășii sale de mătase (cu bumbi minusculi de agată și cu manșete scrobite, răsfrânte, butonate în aur) proiectând o oază de lumină, ce accentua până la nefiresc, oximoronic, aureola de întunecime profundă și stranie a personajului. Geamănul constipat al lui Dracula! Parol! îl categorisește mental Avocatul. Cu un
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
de sticlă s-au deschis înainte să-mi pot vedea reflexia în ele. Mulțimea dinăuntru, toți oamenii cu picioare rupte și copii gata să se sufoce, s-au dat la o parte când m-au văzut. După aia, morfină intravenos. Minuscula foarfecă chirurgicală mi-a tăiat rochia. Chiloțeii de culoarea pielii. Fotografiile polițiștilor. Detectivul, cel care mi-a cercetat mașina în căutarea fragmentelor de os, tipul care văzuse atâția oameni cu capetele retezate de geamurile pe jumătate deschise ale mașinilor, el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
scris: osul piciorului legat de osul capului? Doctorii n-au priceput. Acum să ascultăm cuvântul Domnului. — Ești un produs al limbii noastre, zice Brandy, și-a felului cum sunt legile noastre și cum credem că ne vrea Dumnezeul nostru. Orice minusculă moleculă din tine a fost deja gândită de câteva milioane de oameni înaintea ta, zice ea. Orice faci tu e plictisitor și învechit și absolut OK. Mergi la sigur pentru că ești blocată înăuntrul culturii tale. Orice ai concepe tu este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
depărteze labiile. Orificiul uretral moale și roz. În unele, părul pubian tuns periuță. Adâncimea vaginală oferită pe-o distanță de cincisprezece, douăzeci, cinci centimetri. În unele, corpus spongiosum nerezectat ce crește în jurul deschiderii uretrale. Clitorisul cu scufie, frenul clitorisului, pliurile minuscule de piele de sub scufia care unește clitorisul de labii. Vagine scârboase și ieftine, cu piele scrotală păroasă folosită pentru interior, cu alte fire de păr în creștere, sufocate de păr. Vagine avangardiste, fotogenice la maximum, alungite folosind bucăți de colon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
portiera și să iau pistolul de unde-l scăpasem. Faptul că eram în stare de șoc m-a ajutat. Pistolul și mănușa sunt într-un burlan din parcarea spitalului, acolo unde le-am aruncat, în caz că vreți dovezi. Apoi morfina administrată intravenos, minusculele foarfece chirurgicale mi-au tăiat fusta, chiloțeii, pozele poliției. Păsările mi-au mâncat fața. Nimeni n-a bănuit vreodată adevărul. Adevărul e că am intrat puțin în panică după aia. I-am lăsat pe toți să creadă ce nu trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
palpitant cum ai crede, dar poate fi o oportunitate pentru ceva mai bun decât mi-aș fi putut imagina vreodată. Adevărul e că-mi pare rău. Capitolul 32 Sari înapoi la sala de urgențe de la La Paloma. Morfina administrată intravenos. Minusculele foarfece chirurgicale taie taiorul lui Brandy. Penisul nefericit al fratelui meu e acolo, albastru și rece, în văzul tuturor. Pozele poliției, și sora Katherine strigând: — Faceți pozele! Faceți pozele acum! Încă pierde sânge! Sari la operație. Sari la după operație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
plafon. Alături ar mai fi avut loc încă un transportor de aceleași dimensiuni, în cazul în care cei 1500 de metri de lățime a tranșeei ar fi fost integral utilizat. Deși distanța estompa detaliile, Gosseyn reuși totuși să zărească siluete minuscule forfotind pe solul metalic, sub pântecele enorm al navei. Acestea se părea că vin de undeva din interior, din subsolul tranșeei, căci din două în două minute, grupuri compacte ieșeau dintr-un lung șir de gherete amplasate chiar sub vas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
încărcătura de la nivelele inferioare. Din unghiul oblic de unde privea și de la distanța de cel puțin un kilometru, nu-i păreau decât ca niște puncte negre care se târie pe metal. Goseyn tresări constatând că vasul se pregătea de plecare. Siluetele minuscule de sub navă urcau înăuntru pe escalatoare. Mai erau o sută... apoi zece... apoi nici una. Zgomotul vag, ecou al agitației de acolo, se stinse treptat și imensa tranșee scăldată în lumina atomică se cufundă în tăcere. Gosseyn era în așteptare. Probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
miliardele sale de locuitori, nu puteau fi transpuse în cuvinte. Tocmai începuse să se întrebe ce rost avea prezentarea acestui spectacol ciudat, când deodată băgă de seamă că se petrece ceva cu unul, apoi cu un altul din arborii gigantici. Minuscule siluete omenești ― minuscule în raport cu decorul ― se revărsau în masă din tunelurile, din găurile și din scorburile enorme ale scoarței. Gosseyn privea încordat. Ajunse pe sol, siluetele se năpustiră la atac urlând. Era o priveliște insolită: se lăsau să cadă de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]