6,725 matches
-
în procesul privatizării combinatului Oltchim, premierul Victor Ponta a catalogat ultimele evenimente de la depunerea ofertelor, drept ”o privatizare românească”, comentând că "pe spinarea oamenilor de acolo, oricine își poate face campanie electorală”, relatează Mediafax. Totodată, prim-ministrul și-a exprimat mirarea că ”nu a venit și PDL să cumpere combinatul, că nu m-aș fi mirat, după ce l-au adus unde l-au adus”, Victor Ponta dând de înțeles că au existat și asemenea intenții din partea opoziției. De altfel, înțeleg că
Ponta: Poate cumpără PDL Oltchim-ul, că are mai mulți bani decât Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/42215_a_43540]
-
puțin 25.000 de membri fondatori, domiciliați in cel puțin 18 din județele țării și municipiul București, dar nu mai puțin de 700 de persoane pentru fiecare dintre aceste județe și municipiul București. Aflat în situația descrisă, nu este de mirare ca Mihai Răzvan Ungureanu să apeleze la o altă stratagemă, din cât se pare foarte plauzibilă, aceea de a prelua partidul Forța Civică, al cărui președinte este Adrian Iurașcu.
MRU nu reușește să strângă semnăturile pentru noul partid () [Corola-journal/Journalistic/42616_a_43941]
-
nu e un cavaler al apocalipsei că spectacol dramatic; e un virus al ființei, o insinuație malefica și concretă a descompunerii. El nu procesează o tragedie, ci doar o agonie. Una atât de detaliată în senzații încât nu-i de mirare că la capătul ei stă, cu necesitate, o rugăciune terifică, de o necruțătoare autenticitate.” Mai precis de atât nu putea fi nimeni. Exact acesta, si nu altul, este atelierul abisal în care Nimicitorul pare să fi fost conceput. Întrebarea mea
Note despre critica de poezie, rânduri despre o anume poezie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4286_a_5611]
-
lumina taie gîtul/ domnișoarei deală turi, domnul de la masa vecină e foarte preocupat să-și deschidă venele...” Probabil că domnul de-alături e chiar poetul, care a trăit, prin intermediul privirii, o voluptate vecină cu nebunia și moartea. Nu e de mirare, deci, că, în închipuirea lui, lumina se transformă într-o ghilotină, aneantizînd obiectul adorației. E vorba aici, desigur, de o lumină neagră, luciferică, izvorîtă din dorința posesiunii. În aceasta lumină formele se metamorfozează, trecînd din planul existenței, în cel al
Negru pe negru și negru pe alb by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/4299_a_5624]
-
aproape, a izbucnit când Sonia a dat cărțile pe față. Patru, patru ași, asta a avut muierea, Ghiță! Spune tu, se compară ea cu Lucica? Nu-i răspunse Gheorghe. Se uită doar la frate său, dădu evaziv din cap, a mirare, a respect, dezaprobator sau a mustrare, îl bătu pe umăr, apoi o chemă pe secretară. Sună-l tu pe Anghel. Cheamă-l încoace, nu o să pierd toată ziua așteptându-l, și să mai aduci un pahar. Tânăra zâmbi, turnă în
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
părinți moderni atunci când se pune în discuție soarta copilului lor. Într-o progresie firească a lucrurilor, pasul doi a fost să citim rubricile de decese din ziare. În lipsa oricărei alternative, am căutat și pe Internet: nu mică ne-a fost mirarea să aflăm că simptomele de care suferă Alexandru se regăsesc în rândul tinerilor destul de frecvent, cu o incidență de 25% până la 75%, în funcție de numele de familie și data nașterii. Statisticile ne-au mai liniștit un pic, dar eram deja foarte
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
de la alții. Să-i poarte sănătos pe toți cei de acest calibru. Stima simplului cetățean va crește proporțional cu numărul unor astfel de reprezentanți ai partidelor În parlament. De asta să fiți siguri! Acest „simplu cetățean” este numai mirat, dacă mirare se mai poate numi asta, de unde atâția bani cât știm că s-a plătit un fotoliu În parlament. Să nu ne spuneți că din muncă cinstită, pentru că nu se poate. Sunt oameni care se străduiesc de ani buni să-și
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
89 ) că În Irak a izbucnit holera din lipsă de apă : păi de ce nu studiarăți, fraților, așezare geografică, climă, necesități, etc. că doar vă duserăți acolo ca eliberatori, nu ? Ce faceți, Îi eliberați de viață pe bieții irakieni ? Nui de mirare, că la noi vă străduiți de mult, dar nu vă lasă Cineva și vă Întrebați Cine și tot nu aflarăți Încă. Păcat. Iar cu reprezentarea cetățenilor noștri peste hotare, trebuirăm să așteptăm vizita președintelui la ruși ca să afle cineva că
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
plutonierul. A intrat o doamnă. Greoi și neîndemânatici, jandarmii săriră de la mese și se îmbrânciră să-i ațină calea. Unul înalt, cu mustață de prepelicar, întinse brațele s-o prindă, dar ea se feri, zvâcnind umărul, cu-o expresie de mirare încremenită pe chip și, fără să se uite la nimeni ca și cum s-ar fi strecurat printre bușteni, printr-un teren mlăștinos, atentă să nu alunece și să se strivească de buturugile ieșite în cale -, se rezemă de tejghea să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
nu-l recunoaște, să-i dea lui posibilitatea să se lase prins de șocul întâlnirii cu el, și să-l verifice dacă n-a uitat-o. Îl simți cum îl simțea și atunci cuprins de freamăt, iradiind prin toată fața mirarea și bucuria regăsirii. Hotărî să-și arunce toate armele-n joc. Schiță un gest ușor ca de chemare o reminiscență care venea din acea depărtare ireversibilă și concentră toată căldura și toată frumusețea în zâmbetul acela trufaș și inaccesibil de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
stins și dramatic al răsuflării agonice care galopa în urmă. Când te-am văzut cum stai în poartă, rezemat de grilaj, mi-ai dat senzația că unele lucruri se mai pot întoarce. Nu te-nțeleg. Nici eu. Nu-i de mirare. Toți îmi spun că nu mă înțeleg, și adevăru-i ăsta: că nu mă înțeleg nici eu câteodată. Bunăoară acum stau și bat apa-n piuă, nici eu nu știu ce urmăresc și ar trebui să-ți vorbesc de ceea ce trebuie să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Opriți caruselul, altfel ne vom dezintegra iremediabil, în acest univers. Dumnezeule! Prinsă de iureșul acestor gânduri, n-am realizat că, de mai bine de zece minute, mă învârt ca un leu în cușcă prin birou, gesticulând haotic. Nu-i de mirare că Lidia, secretara mea, a rămas înmărmurită în prag, cu ceașca de cafea în mână și cu o privire... ce spune multe. Pasămite crede că am luat-o razna... cam devreme totuși, pentru asta. O expediez rapid, închid ușa și
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
de curate și de frumoasă ca a lor. Fericit că obținuse o medie foarte bună la examenul de maturitate, Feodor Îi anunțase pe părinții săi că, după ce scapă și de armată, se va căsători cu Letiția. Mare i-a fost mirarea când o văzuse pe mama sa Încremenită de uimire, iar tatăl se ridicase de pe scaun gata să-l ia de guler. Ce-i În capul tău copile? Ți-ai pierdut mințile? Noi suntem creștini ortodocși de rit vechi, iar ea
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
Îndreptau spre sala de mese. Mama cu ușoare urme de oboseală iar fiica dornică să vadă cât mai repede figuri noi, cu cine vor sta la masă, ce noi cunoștințe vor face. În holul de la parter, nu mică le fusese mirarea când la numai câțiva metrii În fața lor, zăriseră baiatul cu tricou alb, de la barieră, Însoțit de tatăl său. Uite, uite...tricoul alb! el este, n-am nici cea mai mică Îndoială...vezi? Spusese Andreea, gata să izbucnească În râs. Te
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
la o doamnă care avea mulți copii, iar după ce au crescut și ei, ea a dat rochița unei tinere mămici. Într-o zi, la acea mămică vine o rudă de-a ei și, văzând rochița dată, mare i-a fost mirarea și bucuria, când și-a recunoscut rochița ei, păstrată peste atâția ani. Așa trebuie să procedăm toți; să facem fericit pe cineva și, atunci, noi vom primi o mai mare fericire, căci acea persoană, căreia i-am făcut bine, ne
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
târziu. Iarăși intervine „atotștiutorul” autor! Dar nu văd nimic rău în asta, mai ales că nu a făcut vreun efort de a se sustrage total din această poveste, pentru a fi „cât mai obiectiv cu putință”.) Naratorul nu-și ascunde mirarea față de rapiditatea cu care Profesorul s-a prins în joc. „Parcă ar avea 20 de ani!” exclamă P.H.L. După care admite totuși că bărbatul este un „animal ciudat”: în fața unei femei care îi place se comportă ca un potențial cuceritor
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
dusă la capăt fără doar și poate. Nedescoperirea comorii ar fi însemnat o înfrîngere prea dureroasă pentru întreaga echipă și orice participant era perfect conștient de urmări. Săpa deci fiecare cum putea, icnind, gemînd, scuipînd în palme, scoțînd exclamații de mirare cînd săreau scîntei la loviturile cazmalelor, îndemnîndu-se unul pe altul, mă rog, se cunoștea că te afli printre niște adevărați căutători de comori și nu printre șoricari! Mai trist era însă altceva: comoara încă nu se lăsa descoperită. Nici măcar o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
aproape de oraș, adică la distanța de 17 km și 600 de metri, fără să mai punem la socoteală că pe două pietre e scris același număr, majoritatea sătenilor lucrează la cel mai mare combinat din oraș. Nu-i deci de mirare că și părinții Bărzăunului se numără printre ei. Din această cauză Bărzăunul are în grijă toate treburile mărunte ale casei. Dar asta nu înseamnă că e ocupat tot timpul. Nu. Ba, am putea chiar spune că e liber să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
I și ei încep să rîdă, și rîd, și rîd măi frate, pînă amețesc. Și mie nu-mi rămîne atunci decît să-i iau de coadă și să-i pun în borcan. Pe cuvînt! Virgil fluieră de două ori a mirare, apoi, strecurînd o privire molfăită spre Bărzăun, îi spuse la fel de serios: Mda... sînt sigur că-i așa. Numai află tu de la mine că ei nu rîd de ce le spui, ci de moaca ta de harbuz murat! Șopîrluțele alea se pricep
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
într-o anumită parte mai moale a corpului, apoi o luă la fugă pînă la alt tufiș. Văzînd că Vlad nu-l urmărește, se așeză liniștit acolo, cu ochii țintă la autobuzul care tocmai oprise în stație. Mare-i fu mirarea însă cînd văzu, chiar lîngă el, o mogîldeață neagră, cu fața acoperită de niște frunze. Bărzăunul îl recunoscu imediat și scoase un hohot înfundat de rîs. Era Virgil. Acesta se ridică nemaipomenit de iritat că fusese dat de gol și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
De aceea zic eu să nu tragem nici un clopot deocamdată, pînă nu aflăm exact despre ce-i vorba. Ține cont, intră iar doctorul în vorbă, ține cont, Matei, că-n Africa s-au făcut defrișări masive și nu-i de mirare să ne trezim pe la noi și cu crocodili! Nici așa să n-o luăm, ripostă politicos Matei. Eu zic să mai așteptăm totuși o vreme și pe urmă luăm poliția și cîțiva vînători cu armele și mergem iar acolo, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
toate aceste adevăruri prime, originare, au fost văzute cu un al treilea ochi de gânditori-poeți, căci presocraticii și-au scris operele în versuri, iar stilul, mai ales la Empedocle și Parmenide, are loc în entuziasm (în Dumnezeu) și uimire (căci mirarea este începutul filozofiei, va afirma Platon). Tratatul despre sublim al lui (pseudo)Cassius Longinus este o deschidere crucială privind suprema valoare estetică. Nici o concepție ulterioară nu a depășit acea viziune primă. Recent s-a afirmat că sublimul constituie o energie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
contracara criza existențială, conștiința transmundană a omului a trebuit să găsească o soluție care nu putea fi decât imaginară: crearea unei alte versiuni a realității, a condiției ontice impuse. Așa s-au născut miturile, s-au născut idealitățile, reflexe ale mirării și ale întrebărilor. Astfel, conștiința umană este conștiință creatoare, este conștiință poietică. Conștiința singurătății unită cu cea a imperfecțiunii lumii unde se află ostracizat, "aruncat", temperate de încântarea de a fi oaspete al luminii, o singură dată în istoria eternității
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
pe o învingere de către divinitate a neliniștii sale de a fi singur, iar pe Adam neliniștit că s-a născut, scria într-unul din sonete: "Când sufletul mi-e fără frâu și fără ghid, rațiunea oarbă și șchioapă, este de mirare că primul foc pe care-l întâlnesc mă face să ard ca un fulger ? Și dacă sunt mereu egal cu ceea ce mă mistuie și mă răpește mie însumi, astfel încât posed această artă a frumuseții smulsă cerului și care poate învinge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
fi făcut ascultat de alte animale, prea mult timp și prea complicate strategii i-ar fi fost necesare. Așa, cu lupii, măcar știa de la început la ce să se aștepte. Lupii atacau și abia apoi întrebau. Și mare le era mirarea cînd, în cele din urmă, descopereau că singura dorință a tînărului mascul care le încălcase teritoriul era de a afla dacă găzduiau în zona lor o arătare ciudată, un lup schilod și orb. Lupino era recunoscător pentru constituția robustă cu
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]