706 matches
-
Acesta e mare păcat, părinte, și cel care poruncește săvârșirea unui asemenea fapt se face vinovat de crimă în fața lui Dumnezeu... Am spus eu și nu m-am înșelat...Am spus că tu calci mai mult a călugăr decât a mirean, fiule. Nu am eu asemenea calități, părinte. Nu le ai dar le dovedești. Și asta-i bine. Mă uit la călugăr cu băgare de seamă, ca să văd dacă nu-și râde de mine. Nu. Chipul lui era foarte sobru. În
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
să acolisiia de această casă cu pivniță din Capul Uliții Rusești”. Bătrânul clătina din cap, ca și cum nu i-ar fi venit să creadă... Așa se întâmplă când cel pus să conducă o obște călugărească se comportă ca și cum ar fi un mirean liber de orice canoane... Asta e drept, părinte, dar, din păcate, nu-i singurul care gândește și se comportă ca pe propria-i moșie. Pe chipul bătrânului se citea amărăciunea și rușinea asumată pe nedrept. Nu a spus nimic însă
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
pat, În loc de femei, copii? Unii dintre slujitorii Domnului nu aveau voie să aibă nevastă; să le dea liber la Însurătoare Biserica, dacă așa ajunseseră lucrurile! Destui dintre aceștia, În lipsă de copii, se Împreunau Între ei ori cu alți barbați, mireni. Mai Încerca Papa să dreagă nițel lucrurile, dar mai mult le strica, ferindu-i de justiție, lăsîndu-i mai departe soldați ai Domnului, ascunzîndu-le, prin omisiune, numele; În Anglia fuseseră proteste de stradă cînd ajunsese Pontiful acolo; Antonia putea fi socotită
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
cîștigat, aflase În expedițiile sale, vroia doar liniște acum, Castor și Pollux erau morți de mult, nici o speranță dinspre Jesper, dinspre Papă nici atît, avea probleme cu o seamă de cardinali doritori de băieței, nu găsea vreme pentru nu știu ce păcătos mirean, mai ales că turma parcă Înnebunise de la o vreme, nu mai recunoștea păstorul, se iviseră tot felul de ciobănei neastîmpărați, drumul ducea doar spre prăpastie, scară spre cer mai exista doar În predici, singura speranță pentru cel Închis venea dinspre
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
de taină Un vis asemănător c-o doină În care Dumnezeu vorbea cu mine M-a lăsat gândindu-mă la tine... "Vezi!, spuse Dumnezeu, Va veni în sufletul tău O fată ce a fugit din cetele îngerești; Acum e printre mireni ca să o iubești!" Dar cum o voi găsi, Doamne?" L-am întrebat neștiind nimic de tine. "Vei vrea să cauți fata cu sufletul curat Inocentă, pură și cu aspectu-i minunat?" La întrebarea ce Dumnezeu mi-a adresat-o Aveam răspuns deoarece
by MIHAI TODERICĂ [Corola-publishinghouse/Imaginative/1008_a_2516]
-
gâjâite ale armonicii. Deasupra erau cerul azuriu și stelele, iar de jur împrejur deșertul Oceanului Pacific. Mi-a venit pe limbă un citat din Biblie, dar mi-am ținut gura, căci știu că clericilor li se pare aproape o blasfemie dacă mirenii le încalcă domeniul. Unchiul meu Henry - vreme de douăzeci și șapte de ani paroh la Whitstable - avea obiceiul să spună în asemenea împrejurări că diavolul e întotdeauna în stare să citeze Sfânta Scriptură în folosul lui. Își amintea încă zilele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Mitsuhide oftă prelung. — Nu aveam cum să evit ordinele lui Nobunaga și, în anul acela, am devenit și eu unul dintre incendiatorii demenți de pe Muntele Hiei. I-am înjunghiat de moarte atât pe călugării-războinici, cât și pe nenumărați călugări și mireni nenorociți, tineri și bătrâni. Când stau azi să mă gândesc, sunt torturat pe dinăuntru ca și cum ar fi însuși muntele în flăcări. — Dar ai spus întotdeauna că trebuie să avem vederi largi, iar acum se pare că n-o mai faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
la Viena se putea naște un mecanic În stare să pornească o fabrica de cherestea cu motoare nemțești ajutat doar de șase muncitori care nu știau nici ei o boabă românește, și cu care se mândrea toată lumea: de la călugări la mireni. Dichtungen und Briefe a fost cartea de căpătâi a Alidei care trăise printre oameni care nu auziseră decât de Creangă, Eminescu și știau pe de rost zilele tuturor sfinților din calendarul creștin ortodox. Alida a trebuit să crească foarte repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
mai proaspete ale scriitorilor bucureșteni. Compunerea trebuie să fi fost doldora de înțelesuri ascunse, după cât de tare rânjea Guzganul. Textul era intitulat: Yagdar nu știe ce e îndurarea... Autorul său se numea, cică-se, Adrian Serafim (pe numele său de mirean Adrian N. Ionescu). Și has-Satan nu ascunse că întrevedea în dânsul o mare speranță a literaturii tinere, un fel de Rege al tuturor titlurilor ce fuseseră vreodată date la București. Automobilul rula încă în buricul viitorului Centru politico-administrativ și, o dată cu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
spuneam Afinoghen, în amintirea unui unchi care fusese și el călugăr. A primit parohie la G. și pentru toți era acum popa Sobaru. Își luase numele după cel de fată al preotesei, ea însăși fiică de preot. Al lui, de mirean, Drăcuitu, i-a spus episcopul, nu era recomandat să-l mai țină după hirotonisire. M-am pornit de câteva ori spre G., am ajuns chiar până la autogară, la Obor, dar mai departe de ghișeul de bilete nu am putut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
După traducerea cărților de slujbă din slavonește în românește, acești termeni au fost "românizați", fiind menținuți în limba liturgică până azi. Iată lista lor: Duhul Sfânt (duh sviatâi), mucenic (muceniku), sfânt (sviati), Maica Precista (maika preacista), moaște (moști), duhovnic (duhoviniki), mirean (mireninu), stareț (stareti), sobor (săboru), țârcovnic (țrăkoviniku), vlădică (vladika-stăpân), cădelniță (kadilinița), dveră (dviri), jertfă (jrătva), odăjdii (odejda), prapur (praporu), prestol (prestoli), procovețe (pokrovu), strană (strana), troiță (trojka), maslu (maslo), molitvă (molitva), pogribanie (pogribaniie-înmormântare), prohod (prohodu), pomană (pomenu), post (postu), pravilă
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
martie. Încă din vara anului 1928, "Cuvântul" își manifestase îngrijorarea față de această decizie sinodală, luată din "considerente științifice", cum bine o ironiza Nae Ionescu 3. La 1 august 1928, "Cuvântul" publică un articol probabil al lui George Racoveanu semnat "Un mirean ortodox", urmat de o notă a lui Nae Ionescu 4. La 10 septembrie 1928, Sinodul formulează o pastorală cu privire la chestiunea calendarului, confundând problema acceptării noului calendar cu aceea a datei sărbătoririi pascale. După o scurtă pauză, campania pascală se reia
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
Nae Ionescu care își fixează ca motto trei versete sugestive din "Învățătura celor doisprezece Apostoli" (cap. IX, v. 1); "Așezămintele Apostolilor" (cartea II, cap. 19) și "Epistola Sfântului Pavel către galateni" (cap. 1, v. 8). Teza naeionesciană subliniază "neîndoielnic dreptul mireanului de a stărui în păstrarea neclintită a comorii bisericești ce a primit, chiar atunci când "îngerii din cer" i-ar cere să se lepede de dânsa"30. Urmează alte două intervenții ale episcopului Vartolomeu Stănescu care susțin ideea implicării Sinodului în
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
celelalte Biserici. Astfel, îndreptarea calendarului din 1924 a condus invariabil și la modificarea datei pascale. În schimb, Nae Ionescu consideră că problema Pascaliei și calendarul bisericesc reprezintă o chestiune strict bisericească și că elementele lor aparțin patrimoniului bisericesc pe care mirenii au dreptul și datoria să-l apere împotriva oricărei pofte de schimbare. Stabilind limitele cunoașterii științifice, care nu interferează cu chestiunea calendarului, bazat pe Tradiție și canoane, filosoful român relevă grava confuzie pe care o face înaltul ierarh între data
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
Noroc că mai există în Sfântul Sinod un autentic și vașnic apărător al "ȘTIINȚEI" în persoana P. S. Pimen, mitropolit al Moldovei. Căci, altfel, ne făceam de râs". 4 Notă semnată Redacția la începutul articolului Data prăznuirii Sf. Paști, semnat Un mirean ortodox, în "Cuvântul", an IV, nr. 1176, 1 august 1928, p. 1: "Observația făcută de redactorul nostru, d-l Nae Ionescu, în legătură cu anomaliile rezultate din calcularea Pascaliei în 1929, în conformitate cu noul calendar, au ridicat, cum era și natural, tot felul
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
în domeniul teologiei este de-a fi pus puțină ordine acolo unde domnea totala dezordine, de-a fi stabilit unele criterii ale adevărului pentru teologii noștri... Iată de ce nevoitorii spre reînvierea trecutului de mândrie al credinței românești drept-credincioase, clerici sau mireni, își îndreaptă, cu recunoștință și cu dragoste nefățarnică gândul spre pricinuitor, spre marele teolog al Bisericii Ortodoxe Române: Nae Ionescu". 1 Jean-Claude Eslin, Dieu et le pouvoir. Théologie et politique en Occident, Paris, Seuil, 1999, p. 100. 2 Carl Schmitt
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
dar se păstra. Astăzi, lucrurile s-au schimbat. A fost un iureș pe față, organizat din vreme, cu scopuri, mijloace și înfățișări strict politice, la care am asistat și surprinși, și îndurerați. Cine l-a organizat? cine l-a condus? Mirenii din congres. Va să zică, e clar. Dacă Biserica a intrat fățiș în luptele politice, este pentru că, în reprezentanța ei de astăzi, mirenii sunt precumpănitori. Pentru că, e adevărat, au fost unii dintre chiriarhi care au pus d-lui Goga material de informațiune
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
înfățișări strict politice, la care am asistat și surprinși, și îndurerați. Cine l-a organizat? cine l-a condus? Mirenii din congres. Va să zică, e clar. Dacă Biserica a intrat fățiș în luptele politice, este pentru că, în reprezentanța ei de astăzi, mirenii sunt precumpănitori. Pentru că, e adevărat, au fost unii dintre chiriarhi care au pus d-lui Goga material de informațiune la dispoziție. Dar, după vechea metodă infamă, ei au stat în spate; și au împins înainte pe mirean. Dacă nu ar
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
ei de astăzi, mirenii sunt precumpănitori. Pentru că, e adevărat, au fost unii dintre chiriarhi care au pus d-lui Goga material de informațiune la dispoziție. Dar, după vechea metodă infamă, ei au stat în spate; și au împins înainte pe mirean. Dacă nu ar fi existat mireanul, nu ar fi existat nici actul acesta politic deschis, cu viziera ridicată". 32 Nae Ionescu, Imixtiuni politice în Biserică, în "Cuvântul", an VI, nr. 1712, 27 ianuarie 1930, p. 1, în Nae Ionescu. Teologia
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
Pentru că, e adevărat, au fost unii dintre chiriarhi care au pus d-lui Goga material de informațiune la dispoziție. Dar, după vechea metodă infamă, ei au stat în spate; și au împins înainte pe mirean. Dacă nu ar fi existat mireanul, nu ar fi existat nici actul acesta politic deschis, cu viziera ridicată". 32 Nae Ionescu, Imixtiuni politice în Biserică, în "Cuvântul", an VI, nr. 1712, 27 ianuarie 1930, p. 1, în Nae Ionescu. Teologia. Integrala publicisticii religioase, p. 443: "Biserica
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
etniei române cel mai bine reprezentată. În lotul nostru, românii se împart sub aspect religios în două jumătăți: ortodocși și creștini adventiști, cu o pondere discret mai mare a celor din urmă. Ortodocșii se împart în două categorii sensibil egale: mireni și monahi. Ortodocșii sunt grupul de referință pentru România. Monahii au fost aleși ca grup dedicat în mod deosebit valorilor religiose, păstrând cu strictețe cele aproape 200 de zile de post anuale, trăind în comunități închise, relativ separați de marea
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
et protéger e titlul sub care Jean Delumeau a întreprins o nouă anchetă pe această temă, urmărind să definească "sentimentul de securitate în Occidentul de odinioară" 8. Un tablou de Miralheti (sec. XV) înfățișează o mulțime de oameni (clerici și mireni) sub mantia desfăcută, ca niște aripi imense, a Fecioarei. Reprodus fragmentar pe copertă, tabloul respectiv rezumă în fond tema cărții. Omul a dorit întotdeauna să se asigure contra riscurilor de orice fel. Strămoșii invocau câte un sfânt pentru fiece boală
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
mereu, dar abia în timpurile moderne, de la Vartolomeu Măzăreanu încoace, a ajuns să-l expliciteze în chip convingător. Amintirile trecutului s-au împletit acolo cu speranța redresării, iar la această țesătură de taină au contribuit slujitorii sfântului locaș, dar și mirenii veniți de pretutindeni ca să afle un cuvânt de îmbărbătare. De aceea, la Putna, totul a devenit oarecum amintire sacră, izvor de tărie. "Și un fior din toate nedeslușit pătrunde/ De cine știe când, de cine știe unde..." Dacă nu l-a definit
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
era, de asemenea, frecventat de D.F. Dintre preoți, nu ar fi străini de acțiunile celor arătați mai sus următorii: G. din Ploiești, B. din Buzău și B. din Craiova; ultimul vizita des cercul lui V.M. și M.D. din Pitești. Dintre mireni, generalul T. prieten intim al lui B.G., și ing. V., prietenul preotului V.B. [...] Nota Biroului Propunem ca un exemplar din prezenta notă să fie înaintată la Direcția VIII pentru adâncirea cercetărilor. [subl. autorului]” „Mache” - „Raport cu propuneri de recrutare în calitate de
[Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
prefață de Georges Dumézil, București, Ed. Humanitas, 1994, p. 142. 291 Amintim în acest sens o serie de lucrări care au în cuprinsul lor trimiteri clare la cărțile religioase, bisericești și la folosirea lor în acte divinatorii de către preoți sau mireni. August Treboniu Laurian, Ioan C. Massim, Dicționarul limbii române, București, vol. I, 1871; Ion Heliade Rădulescu, Pagini alese, București, Ed. Tineretului, 1961; Henri Stahl, Eseuri critice despre cultura populară românescă, București, Ed. Minerva, 1983; Adrian Fochi, Datini și eresuri populare
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]