775 matches
-
apropiere, care, în executarea unui ordin categoric al „conducerii superioare”, primit nu cu mult timp înainte de Revoluție, a fost trimis în judecată și condamnat pentru aceeași infracțiune, actul de...diversiune constând în aceea că a dat dispoziție să se ardă miriștea de pe un teren agricol, pentru a putea fi efectuate arăturile!! De altfel, Nicolae Ceaușescu ajunsese aproape obsedat de ideea că, în spatele unor asemenea evenimente deosebite produse în importante sectoare ale economiei naționale, se ascund acțiuni intenționate urmărind subminarea orânduirii socialiste
ANCHETE ALE SECURIT??II by GHEORGHE COTOMAN () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84041_a_85366]
-
a venit vremea și ce bine, ce bine c-am venit În pădure, În refugiu, să le apăr pi fimeili-istea di tal’ari! Să le păzesc, cu furculița, de jefuitori! Așa, Înspre chindie, ajungem la cealaltă margine a Codrului. Dincolo de miriști Începe Camincea. Ne așezăm În iarbă să ne tragem răsuflarea. Mama se tot uită peste umăr, Îndărăt. - Nu te teme!, Îi zic. Nu se mai ține după noi - ai văzut ce frică i-a fost de mine? Păi, când Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
de ce: porcărie? Și de ce tot pe mine mă bate?, doar am apărat-o, azi-noap’, cu ciotul aprins și cu piatra de n-o găseam și cu furculița pe care Încă n-o căutam! Botos, merg În urma mamei, pe cărarea dintre miriști. Încep să Înțeleg: Gligor o jefuia pe Duda, În tufiș; Îi ridicase rochia și o dezghinase și o bătuse, ca să-i fure comoara acolo ascunsă. Dar nu-nțeleg: de ce Duda nu s-a apărat - ca mama? Și măcar de-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
tălpile prin colbul gros de-o palmă și plâng de mila mea - ce băiat eram și uite ce-am ajuns... Plâng, dar nu prea tare, nu mult: să nu mă vadă careva; să creadă că-s copil. O apuc peste miriști, așa ajung mai repede unde să mor. Mă aud strigat din urmă. Pe nume. Funda ei albastră-verdastră - ce mai vrea? Să-mi spună că și miriștea-i a ei? Oricum, nu a mea? Și pădurea cu tot al ei? Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
mult: să nu mă vadă careva; să creadă că-s copil. O apuc peste miriști, așa ajung mai repede unde să mor. Mă aud strigat din urmă. Pe nume. Funda ei albastră-verdastră - ce mai vrea? Să-mi spună că și miriștea-i a ei? Oricum, nu a mea? Și pădurea cu tot al ei? Îmi strigă să mă opresc. S-o aștept. Că ea nu mai poa-te, nu mai poa-te deloc, deloc; că ea a alergat foarte mult după mine, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Rușii, astă-iarnă - parcă numai pe tată-său, astă-iarnă. Și că să stau oleacă, are ea ceva să-mi spuie mie. Ceva important de tot. Nu-i răspund și mă opresc, deși am Încetinit pasul. Îmi văd de drumul meu, printre miriște, desculț. Fără să mă răsucesc, Îi spun că, dacă vrea și vrea să mă opresc, atunci să se descalțe și ea. Altfel, nu. În locul ei, n-aș fi ascultat. Uite-o cum merge ca un cocostârc - mă opresc, Îi explic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Îi spun că, dacă vrea și vrea să mă opresc, atunci să se descalțe și ea. Altfel, nu. În locul ei, n-aș fi ascultat. Uite-o cum merge ca un cocostârc - mă opresc, Îi explic bine-bine cum se merge pe miriște, desculț: nu calci de sus În jos, nu târăști talpa; o Împingi, târâș, de parcă te-ai Încălța cu papuci de casă, hșșș!, hșș, așa se face, dacă vrei să nu te-nțepi, eu cunosc metoda asta, he-he, de când! Am ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
trece mereu un pârâu, din piatră-n piatră; ori ar tot sări pârleazuri - tot se-nțeapă. Așa-i trebuie! O fi ea mai mare decât mine, o fi citind cărți mai groase, dar dacă nu știe să meargă printr-o miriște, nu știe ce-i viața. Ca să-i arăt că puțin Îmi pasă de cărțoaiele ei și de abricoase, pătrund În codru, fără să-ntorc capul - uite-așa, dintr-o dată! Ea mă strigă, mă caută. Nu mă ascund, nu mă opresc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
am fi de Anul Nou, la urat. Mă așez pe jos și-mi scot un spin din talpă. Se așează și ea, drept În fața mea. Să-mi vadă spinul. Nu mi-a intrat nici un spin, știu să merg și prin miriște și prin pădure, desculț - dar așa ziceam-că. Ling, sug talpa - după ce am pus În gură un spin adevărat - pe care-l scot și i-l arăt! Praf am făcut-o cu spinul! Nu se mai preface că citește (ziceam-că avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Doinei Popa trimite la o temă foarte actuală: în "Ca frunza-n vînt" e o lume care trăiește în și din poze (" Cînd am fost acolo la ea am avut impresia că totul nu-i decît o poză. EA traversînd miriștea cu pălăria albă pe cap, pe urmă EA în bucătăria largă, umbroasă, plină de coșuri de fructe ornate ca pentru expoziție, EA, cu mîna abandonată pe masa lungă, ca pentru douăzeci de oameni, EA așezată pe bancheta ovală îmbrăcată în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
rar lipit de creștet, învălătucit la spate într-un coc minuscul. Pe urmă își ridică bărbia, cercetă cu ochii deschiși tavanul, urmărind cine știe ce semn. Am fost deunăzi la ea, stă într-un cătun, de la gară către casa ei traversezi o miriște. Eram așa de nefericită, mă bătea soarele în cap al dracului, îmi închipuiam ce dezastru trebuie să fie toamna când tot câmpul mustește sub apă. Cum mergeam așa, ca orbul acela, am privit nu știu cum înainte și am văzut-o: apăruse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pânză albă, trăgând de mână un copil, odrasla ăluia, o fetiță de vreo trei anișori, cu rochia la fel ca a Fanei, cu bonețică albă pe cap, venea, uite așa, spre mine, pășind încet, fără nici o tragere de inimă, traversând miriștea aia lua-or dracii, care bătea spre galben, eu mă gândeam că scena e o reproducere după o pictură ce-o memorasem cândva, ea s-o fi gândit că, uite, mai vine baba să-mi ție o predică. E măritată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
prin decolteul rochiei largi i se vedeau sânii mici, atârnând. Numai de-ar fi, Dumnezeule, rosti într-un târziu, abia mișcând buzele. Când am fost acolo la ea am avut impresia că totul nu-i decât o poză. EA traversând miriștea cu pălăria albă pe cap, pe urmă EA în bucătăria largă, umbroasă, plină de coșuri de fructe ornate ca pentru expoziție, EA, cu mâna abandonată pe masa lungă, ca pentru douăzeci de oameni, EA așezată pe bancheta ovală îmbrăcată în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
umeri lăsându-se învinsă. Doamne, ce rău e să fii mamă și să nu poți vorbi aceeași limbă cu copilul tău! Mi-a zis atunci: Du-te, mamă, nu-mi mai purta de grijă. Și eu o văd acolo în mijlocul miriștii cu pălărioara albă, sub ploaia aia de lumină! Doar vântul ce-i clătina fusta dădea puțină viață clișeului. Sau poate nici nu bătea vântul, poate doar eu în dorința de a vitaliza imaginea am inventat mișcarea? Se auzi zgomotul unor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
acceptarea ei, a urcat repede scările să închidă ușa. Uitase de treburile pe care le avea de făcut. Avea chef de hoinăreală și prezența Elei îi era necesară. Curând, depășind mica stare nervoasă a început să alerge împreună cu Ela pe miriște. Țipau și râdeau când una o depășea pe cealaltă. S-au trântit într-o căpiță să-și tragă sufletul. Fânul mirosea adânc și răscolitor. Era greu să poți realiza un asemenea moment de beatitudine cu mijloace atât de terne. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
o tratau ca pe un om bolnav, cu multă condescendență, îi respectau tăcerile, era plăcut să-și regăsească liniștea alături de ei. Privea încântată la legănarea unui ciucure de la perdeaua croșetată, cu îngeri. Se gândea la silueta grațioasă a Fanei traversând miriștea, având culoarea aurului turcesc, la pălăria ei albă. Își amintea de cina încropită pe terasa hanului, de încântarea lui Ovidiu, de păduricea aflată în apropiere, în beznă, mai mult ghicită. Rememorări dispersate fără nici o legătură una cu alta, toate trecute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
este o oglindă. Mergi și uită-te. Deschise cutia albă a trusei și se privi În oglindă. Fu șocat de ce văzu. Nu pentru că s-ar fi așteptat să arate bine. Era familiarizat cu trăsăturile buhăite ale propriei fețe și cu miriștea sură a bărbii când nu se bărbierea În weekend-uri. Dar figura care se holba la el din oglindă era strâmbă, cu o barbă neagră ca smoala. Cearcăne Întunecate se profilau pe sub ochii mijiți și injectați. Părul lins și unsuros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
urma minciunirilor, dacă aș glisa ca la o balegă amărâtă de contribuabil, tre să mă crezi că-ți zugrăvesc cu bidineaua a mai abanoasă panarama care-o Înfățișază câmpu la un observator zbuciumat, la ora când amurgu să perde pân miriști, dă la miazma aproape fetidă care o puțeau porcii decedați fără număr. Împrofitându-mă dă frigu care-ți crăpa buricu, la care mai pune și costumu dă pânză de in fără laibăr, da și fără surtuc, care un Duroc-Jersey Îl luase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
unei astfel de practici. Aceste reguli nu au avut însă niciun rezultat; ca urmare, interacțiunile de la nivel operațional au avut câștig de cauză în fața regulilor de la nivel constituțional (Stahl, 1998, vol. I, pp. 276-277). Tehnica izlăjirii sau a păscutului în miriște: orice câmp agricol, după culegerea recoltei, devenea izlaz devălmaș, chiar dacă acel lot fusese în folosință individuală. Izlăjirea reprezintă o regulă de exploatare adoptată la nivel operațional și este delimitată clar în timp. „După vinerea mare, după 14 octombrie și primăvara
Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Şerban Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1820]
-
și fleștecăit sare din drobul de pe prispă, acum ne e bine, dormim și noi, caii, visăm cum am fost odată armăsari (căci dorințele rămîn) cândva, când nechezam după iepe și ele ne răspundeau din zarea câmpiei cine știe de pe ce miriște îndepărtată". Ne duceam la ei și întorceau capetele în întunericul grajdu- lui, întîmpinîndu-ne cu nechezaturi joase, de recunoaștere. Tata le vorbea, le punea mâna pe spinare, îi întreba ca pe niște oameni ce vor, ceva nu e în regulă, s-
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
și așteptam îngrozit să mă mai cheme o dată. Dar tăcerea casei și auzul meu treaz mă făceau să înțeleg că glasul strigase din mine și nu de la fereastră, mă linișteam și readormeam. Într-o seară am întîrziat prea mult pe miriște și n-am băgat de seamă că noaptea căzuse pe neașteptate și nu mai era nimeni pe câmpie, totul era pustiu în jur. O clipă n-am mai știut încotro e satul și nici care era drumul spre el, la
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
lui obscure, inferior, evident, purității unui cal. Cunoșteam caii. Eram trimis cu ei să-i pasc și ne confundam în intenții: "Voi pașteți, eu citesc. Nu intrați în porumb că vă bat." Și îi băteam când, atrași de știuleți, părăseau miriștea și jefuiau porumbul. Dar se supuneau, reveneau la iarba cuminți, iar eu îmi vedeam de citit. Seara îi despiedicam și îi legam cu căpestrele. Mă urcam pe spinarea celui din stânga, nu complet, nu-l încălecam, dădeam piciorul într-o parte
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
întîlnire... În copilărie eram prieten nedespărțit cu un tiz, mergeam împreună cu caii pe la loturi. Alteori ne înțelegeam ca dimineața să am eu grijă și de-ai lui iar el să aibă după masă. Și într-o zi când vin pe miriște să-l schimb îl găsesc plecat, nu mă așteptase, iar caii erau pe miriștea altuia. Până să-mi dau eu bine seama de ce se întîmplă (erau mai mulți băieți adunați) văd că se apropie de noi un individ negru la
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
Alteori ne înțelegeam ca dimineața să am eu grijă și de-ai lui iar el să aibă după masă. Și într-o zi când vin pe miriște să-l schimb îl găsesc plecat, nu mă așteptase, iar caii erau pe miriștea altuia. Până să-mi dau eu bine seama de ce se întîmplă (erau mai mulți băieți adunați) văd că se apropie de noi un individ negru la față și îmi zice: "Mă, ăsta al lui Călărașu, de ce paști, mă, caii pe
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
de jos. Totuși pe el l-am uitat imediat, gândul meu era la alde tizu-meu... Ce se întîmplase? Seara, în timp ce îi lăsam caii să intre în curte, l-am întrebat: "Marine, de ce p... mă-ti ai lăsat tu caii pe miriștea ăluia și ai plecat?" În loc să-mi spună ceva care să-l scoată din cauză (și putea să spună orice, de pildă că l-a chemat tat-său acasă sau cine știe ce altceva și că nu el îi dusese acolo, zău, să
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]