1,265 matches
-
soția mea nu s-a mai dat jos din pat decât ca să respire aburii granulelor. În josul spinării, după ce i-a apărut o pată albăstruie, s-a formă o rană care într-o săptămână a devenit un fel de gaură urât mirositoare. La a douăzeci și șaptea granulă a avut a doua hemoragie. Părea că pântecele ei umflat, singurul lucru rotund într-un corp slab scândură și veștejit, era un izvor de sânge. Rachti a sosit cu vipera, dar eu n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
În oglindă lingându-și buzele și aranjându-și bretonul. — Ce anume? Îi replică Maja absentă, Întrebându-se neliniștită dacă noua sa coafură pe care i-o făcuse Michael o făcea, Într-adevăr, să pară mai tânără. Un june amenințător și urât mirositor, cu părul violet și cu inel În nas, le ieși alergând În Întâmpinare când se deschise ușa ascensorului, iar doamna Fioravanti, În loc să țipe speriată de această teribilă apariție, se aruncă În brațele lui. Și rămase acolo, pe jumătate leșinată - și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
de la curățenia În veceuri, spălatul farfuriilor până la curățatul cartofilor, astăzi primise permisie. Împreună cu alți militari În termen, rătăciți și singuri al fel ca el, urcaseră În trenulețul de Ostia. Trenulețul intră sub pământ, străbătând galerii pline de funingine, negre, Întunecate, mirositoare, aproape sufocante - apoi ieși iar la suprafață. Se umplu. Alerga printre cartiere strălucitoare de marmură și zgârie-nori și apoi prin periferii din ce În ce mai Împrăștiate, apoi printre pini, oleandri și palmieri, trecând dincolo de enigmaticele ruine milenare, și În cele din urmă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
cealaltă parte a luminii, unde spiritele strămoșilor aveau să-i primească cu drag sufletul, care acum se putea odihni în pulbere, scăpat de suferință. Au învelit-o într-o velință de lână nealbită și au pus în jurul ei ierburi frumos mirositoare, apoi au îngropat-o la poalele copacului celui mare unde femeile se adunau să vadă răsăritul lunii. Iacob a săpat mormântul în timp ce Laban a stat și s-a uitat și și-a pus cenușă în cap de jalea primei sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
soră - murise la naștere, că Nakht-re era la fel de plin de succes pe cât fusese tatăl lor. Am stat în ușă, uitată de toți, din fericire, până când am căzut din picioare. M-am trezit mai târziu în întuneric, într-un așternut bine mirositor lângă un pat în care Re-nefer dormea ușor. Restul celor din casă păreau de asemenea adormiți. Liniștea era așa de adâncă, încât dacă n-aș fi umblat pe străzile zgomotoase chiar în acea după-amiază, m-aș fi putut crede într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
cu o nevastă pe care o chema Zilla. A doua nevastă, Attar, îi dăruise două fete, Bina și Efrat. Simon avusese cinci fii de la îngrozitoarea Ialutu, pe care Gera și-o amintea ca pe o femeie certăreață cu respirația urât mirositoare. Mai avusese un fiu cu o femeie din Salem, dar acela nimerise într-o viitură și murise înecat. - Mama zice că s-a sinucis de fapt, a zis Gera în șoaptă. Bărbatul de acolo e Merari, a mai zis. Minunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
să cred că fac sos. Fac sos. Și - ca toate celelate lucruri din bucătăria asta - funcționează. Ingredientele mă ascultă. Amestecul de zeamă lăsată de pui, ciorbă de legume cu carne și făină se transformă într-un lichid fin și frumos mirositor. — Foarte bine ! spune Iris. Acum toarnă-l în sosiera asta drăguță încălzită... strecoară bucățelele rămase... vezi ce ușor a fost ? — E o vrăjitorie, spun bulversată. De-asta te ascultă toate în bucătăria asta. Ești o bucătăreasă vrăjitoare. — O bucătăreasă vrăjitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
să-l accept. Mă gândesc intens până la ora șase. Masa s-a terminat și am spălat vasele. Invitatele lui Trish s-au plimbat prin grădină, au băut ceai și s-au evaporat. Când ies afară în seara blândă și frumos mirositoare, Nathaniel și Trish stau în picioare lângă heleșteu, iar el are lângă el un container de plastic. Pe măsură ce mă apropii de el, mi se strânge tot mai tare stomacul. — E un Kumonryu, tocmai spune Nathaniel scoțând ceva din container cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
ce e ăla vin? Nu știam, lucru care l-a mirat din cale afară. Era un cuvânt din cele simple, meșteșugit pentru un fel de apă precum sângele vânatului după ce l-ai scurs bine de tot. Apa aceea era frumos mirositoare și avea un gust pișcător. Pe urmă, am văzut că te Înveselea așa că, În scurtă vreme, ne-am apucat cu toții să râdem În luminiș. Apoi, unii s-au luat la harță, dar nu i-a despărțit nimeni ba chiar, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
la loc. - Tu și Tatăl l-ați scăpat pe Enkim din brațele Umbrei! O și vedeam, blestemata, cum rânjește, măi Krog, măi! se bucura el ca un copil. M-am răsucit pe o parte. Stăteam pe o blană moale, frumos mirositoare. M-am răsucit pe partea cealaltă și am dat blana la o parte. Dedesubt era un morman de mușchi și ierburi puse Împreună astfel Încât alcătuiau ceva ce nu știam că ar fi putut să fie. Cred că am simțit că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
de lung pe stânca umedă. - Pfuuh, ce mai ucigaș, hohoti ea. Hai, că aici așteptăm. O să vină el, și Enkim! Aici nu lăsăm urme, Îmi arătă ea stânca spălată de ape. Ne-am ghemuit sub o tufă de salvie frumos mirositoare și ne-am pus pe așteptat. - Enkim te-a adus Încoace? Runa dădu din cap că da. - Și celelalte femei? - Cum să vină? Doar una l-a cunoscut pe Enkim, zise ea, râzând. Și niciuna pe Krog, nici măcar Vinas, meștera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
nu e bine. Hai să-ți arăt ceva, Îmi zise Minos. L-am urmat. Am coborât printr-o pădurice deasă până la o apă care curgea mereu, șerpuind vijelios printre copaci și smârcuri. Minos mă duse până În apropierea unor tufe frumos mirositoare, Încărcate cu flori de culoarea soarelui ce apune la sfârșitul verii. Lângă flori: o lespede de mâl uscat, o cărămidă cum i-ar fi spus Dilc. Era cam cât mormântul unui prunc născut mort. În cărămidă erau Înfipte trei pietre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
piatră de mână cu care tăia funia de viață a pruncului. Îi Înnodă capetele, după care se puse pe așteptat. Runa era leoarcă de sudoare și-și pusese deja puiul pe burtă, acoperindu-l cu o blăniță moale și frumos mirositoare pe care o căra Încă de când plecase din satul ei. Apoi se Încordă din nou și se uită la mine Îndelung. Am Întors privirea, căci astea erau lucruri de femei. - E om, măi Krog, măi! răcni Enkim din nou. Tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
o casă și alta, chiar dacă văzduhul de afară era fierbinte și nemișcat. La capătul unei astfel de peșteri Îi găsii pe Unu și pe Runa, care zăceau Întinși pe blănuri, În timp ce Gula Îi stropea de zor cu o apă urât mirositoare. La căpătâiul lor, un pumn de tăciuni ardea mocnit, iar fumul se ridica printr-un fel de lujeri, goi pe dinăuntru, ce ieșeau afară din casă. Enkim se afla și el acolo și-și frângea mâinile, dar supărarea lui nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
această scârbă, după acest vierme, după acest păianjen. Nu vi se pare că are un ochi de vierme? Un ochi bulbucat și speriat? Un ochi roșu și vânăt, un ochi ca o gaură neagră, prin care curge o zeamă urât mirositoare? ARTUR: Tot ce-ați spus este perfect exact. GUFI: Asta e! Trebuie să facem odată și odată curat... Dar de slăbănog ce părere aveți? (Grubi) ARTUR: O fiară! GUFI: Așa! ARTUR: Am avut onoarea să-l cunosc personal. E găunos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Se plimba ca un șarpe de la o crăpătură la cealaltă. Ca să fiu sigur că nu-l pierd, cum dispărea îndărătul unei bucăți de lemn, îmi schimbam poziția capului și-l vedeam prin altă crăpătură, prevestind un trup gros și urât mirositor. N-am apucat să mă uit mai bine. Sonia, care de la o vreme murmura terminată, a urlat scurt și între picioare i-a răsărit o bilă grețoasă cu urechi. Am dus mâna la gură. Mâna mi-era plină de sânge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
dorește s-o aibă. De bună seamă că și ea se ura, căci, pe lângă motivele evidente, mai avea destule motive intime să fie nemulțumită. Nimeni nu știa că poseda două degete suplimentare la piciorul drept și o aluniță verzuie, urât mirositoare, la axila stângă. Toate acestea i se vărsau în cap de fiecare dată când făcea duș și se privea în oglinda ușor aburită, care nu-i arăta clar întregul trup, dar i-l descria destul de bine. Ridica brațul drept; pielea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
ton ferm. Nu se putea ca aia să fi fost Violet. Crede-mă. —Ești sigură? fixându-mă cu ochii săi cei mari, de cățeluș, care cer milă. — Apropo, era umflat, stătea de mult acolo jos. Foarte mort și foarte urât mirositor, îl informai eu. Asta se presupunea că avea să-l liniștească pe Sal, dar nu făcu decât să-și țină respirația, să-și fluture genele și să se cutremure asemenea unui Volkswagen Beettle care are probleme cu pornirea. Ar trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
spre locul de vărsare a râușorului, pe unde veniseră. Papagalii și stârcii se ridicară în zbor. Familiile de maimuțe care se întorseseră se îndepărtară din nou, zbierând furioase. Aerul curat al lagunei se umplu de un fum gros și urât mirositor. Îi văzu îndepărtându-se și privirea lui se opri, cu neplăcere, pe pata de ulei ce rămăsese pe suprafața apei, lângă mal. — Duceți-vă dracului! mormăi el. Se întoarse încet la hamac, se tolăni în el și deschise cartea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
de lehamite și vine realitatea unei fete obosite să mai pozeze, înfometate și doritoare să-și primească banii pentru munca ei, să se vâre în niște pantaloni murdari și să o șteargă cu logodnicul ei la un obscur și rău mirositor club de marijuana. Dar, Dumnezeule! Clipa aceea era perfectă... Își lăsă privirea în jos, căutând fotografia, și dădu de chipul încruntat al indiencei stând pe vine și privind revista, așa cum nu mai privise niciodată ceva care nu era o banană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
definit și coborî prost dispus pe terasa ce servea drept sală de mese în zilele fără ploaie. Părintele Carlos îl aștepta și amândoi blestemară ouăle prăjite în ceva ce părea ulei de motor, orezul nedecorticat și aproape nefiert, carnea urât mirositoare, făcută scrum, și o cafea în care trebuie că se spălaseră pe picioare toți metișii din Santa Marta. Ce loc de căcat! Jurasem să nu mai pun piciorul vreodată în locul ăsta. — Liniștește-te, fiule. Liniștește-te. Mâine o să aranjez ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
dar, deși marea îl atrăgea, aceasta nu avea misterul selvei, nici cântatul păsărilor, nici țipetele papagalilor sau mirosul profund al frunzișului umed. Iar pe mare circulau deja prea multe vapoare și la mare se iveau o mulțime de porturi urât mirositoare. În mare ajungeau sute de fluvii împuțite și canale de scurgere infecte, și în mare se aruncau în fiecare an cincizeci de mii de tone de DDT și milioane de tone de gunoaie. Marea era pe moarte și nu voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
peretele gol din biroul lui și de suportat un șef înăcrit. Paisprezece zile de trezit la șase dimineața, de luat în grabă un mic dejun prost, de îndurat frigul în stradă, de așteptat o oră un autobuz, ticsit și rău mirositor, și de îngrijorare la posibilitatea de a ajunge cu întârziere. Paisprezece nopți de întors cu același autobuz, de îndurat același frig, de mâncat prost și fără poftă și de căzut istovit în patul dintr-o cameră înghețată și tristă. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
mari începură să se deschidă una după alta, și bărbați și femei cu chipuri nedeslușite păreau că se lasă antrenați într-o ciudată întrecere în care fiecare părea că rivalizează cu vecinul pentru momentul în care să aducă resturile rău mirositoare. Orașul deveni într-o clipă o imensă cloacă în aer liber și, fără să se știe de unde, începură să-și facă apariția umbre întunecate, vârâte în pânză de sac sau în preistorice haine puturoase, care se aruncară asupra lăzilor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Dumnezeu s-a mărginit, aproape în exclusivitate, la făptura omenească. Ce vă gândiți să-i răspundeți, când vă va cere socoteală de lumea pe care v-a lăsat-o în păstrare? Îi veți putea înapoia un pământ distrus și rău mirositor, spunându-i: „Asta este, Doamne, tot ce a mai rămas din acea minunăție pe care Tu ai făcut-o în șapte zile de inspirație și în o mie de milioane de ani de evoluție.“? O însoțitoare de bord trecu oferind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]