1,480 matches
-
superficialitate, nu cunosc când, unde și cum se vor întâlni terminal cu propria moarte. Se spune că misterul morții poate fi străpuns prin revelație spiritul unui mistic între-zărind și decriptând adâncurile acestui mister. Dar și în situația acestui caz excepțional, misticul nu descoperă ci i se descoperă, nu cunoaște propriu-zis adevărurile ultime ci îi sunt dăruite simboluri și străfulgerări ale acestora, o cunoaștere totală a misterului fiind accesibilă doar misterului însuși, o înțelegere deplină a zeului aparținând numai zeului. Daca în
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
Teologia lui e o continuare a teologiei dizidente din Evul Mediu; străbunii lui au fost marii eretici ai secolului al XIV-lea; el a rămas absolut neatins de spiritul Renașterii. Doctrina lui asupra justificării prin credință se leagă de doctrinele misticilor și, cu toate că, asemenea umaniștilor, dar din rațiuni cu totul diferite, a condamnat celibatul și viața ascetică, a intrat totuși în contradicție cu umaniștii prin principiile lui de sacrificare a liberului arbitru și a raționalității credinței. Oricum, umaniștii s-au grăbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și anumite vorbe. Și de ce să numești toate astea religie? — În mod cert, nu pot fi numite morală. — Adevărat. Dar acestui Hristos mitic al dumitale, îi vorbești, îi pui întrebări? — Vin la el. Îl trăiesc și îl respir. — Ești un mistic? — Nu atât încât să-mi fac un merit din asta. — Lasă meritul, ești un mistic? — Cred în lumea spirituală, ca și cum ar fi foarte apropiată de lumea noastră, ca și cum ar fi... mă rog, cred că și e... lumea noastră... exact aceeași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
fi numite morală. — Adevărat. Dar acestui Hristos mitic al dumitale, îi vorbești, îi pui întrebări? — Vin la el. Îl trăiesc și îl respir. — Ești un mistic? — Nu atât încât să-mi fac un merit din asta. — Lasă meritul, ești un mistic? — Cred în lumea spirituală, ca și cum ar fi foarte apropiată de lumea noastră, ca și cum ar fi... mă rog, cred că și e... lumea noastră... exact aceeași și, totuși, absolut diferită. — Ai trăit vreo experiență? — Nu propriu-zis ca o viziune. Mai curând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
modernitatea, se poate considera că viața socială se sprijină pe instincte comune, pe forțele invizibile ale memoriei colective. Pe scurt, pe un pre-individual ca substrat al oricărei societăți. Elaborând ale sale Legi ale imitației, Gabriel Tarde se inspira din lectura misticilor (Thomas Kempis, Tereza de Ávila)95. Or specificul misticii este chiar de a aminti că putem fi solitari fiind în același timp solidari. Că solitarul nu este izolat, ci în comuniune constantă cu celălalt (grup, zeitate, natură). Mimetismul tribal contemporan
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
pe cont propriu. Iar acest lucru poate fi dus la extreme. Se naște astfel un tip de morală „a situației”, care conduce spre însușirea unei atitudini relative față de orice întâmplare, faptă sau trăire din existența omului. b) Tendința trăirii unei „mistici a păcatului”. Constă în faptul că omul, atunci când se află în momente dificile sau grele, când cade frecvent în păcat sau săvârșește fapte imorale, începe să creadă că, chiar dacă știe teoretic că Dumnezeu este milostiv și iartă, totuși omul oricum
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
uneori dând naștere unor portrete originale, diferite, dar extrem de elocvente, ale modului în care el se poate raporta la Dumnezeu. Există, spre exemplu, două forme de religiozitate matură, care se remarcă printr-un accent inedit, fie asupra ascezei, fie asupra misticii, astfel: a) religiozitate ascetică (de angajare). Este trăită de către penitent ca o modalitate de a-și îndeplini misiunea personală. El dorește să se implice prin mărturie și angajare în viața de credință, din iubire față de Dumnezeu. Viața sa are un
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
cu Dumnezeu, fie reprezentând deja un moment de aprofundare a comuniunii omului cu Dumnezeu, care îl conduce către sacramente. Dacă reconcilierea sacramentală conduce penitentul către un moment de mistică, acest lucru nu trebuie înțeles ca o fiind o trăire asemănătoare „misticii medievale” și nici ca o stare de extaz sau viziune pe care unii sfinți privilegiați au avut-o. Ea trebuie înțeleasă mai degrabă ca o „irumpere” a lui Dumnezeu în existența umană a penitentului, făcându-l pe acesta să trăiască
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
sa în cadrul celebrării reconcilierii sacramentale, prin care îi răspunde total misterului lui Cristos. Dacă sacramentul reconcilierii conduce penitentul spre această stare de mistică sacramentală, atunci aceasta implică un nou mod de a înțelege reconcilierea. Pentru a conștientiza această experiență a misticii sacramentale, este necesar ca el să reușească să citească sacramentul reconcilierii în „cheie mistică”, acordând dialogului cu preotul-confesor un rol particular. Intervenția confesorului îl poate ilumina și îl poate ajuta să interpreteze întreaga celebrare ca un moment de întâlnire cu
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
el nu o mai poate înțelege în mod natural. Prin astfel de trăiri, penitentul recunoaște experiența misticii sacramentale, care apoi se reflectă în mod concret și în alte dimensiuni ale vieții sale de credință. 1.3 Dimensiuni de trăire a misticii sacramentale Trăirea pe care reconcilierea sacramentală o trezește în ființa penitentului și transformarea pe care o produce în intimitatea sufletului său au permis analizei teologice posibilitatea de a evidenția anumite dimensiuni, pe care asemenea experiențe mistice le manifestă în viața
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
penitent. Ele subliniază atât efectul primar al reconcilierii sacramentale, cât și efectul secundar al acesteia, efect ce se naște din dispoziția și implicarea penitentului și a confesorului în cadrul celebrării sacramentale. Așa cum propun unii autori, există: a) o dimensiune trinitară a misticii sacramentale. Ea constă în faptul că, primind iertarea, penitentul se reinserează într-un raport de comuniune intimă cu Sfânta Treime. Dacă păcatul a fost opțiunea omului de a se îndepărta de această legătură strânsă, iertarea este darul care îl readuce
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
i-a dorit-o dintotdeauna. Penitentul este iertat „În numele Tatălui și al Fiului și al Duhului Sfânt”, fapt ce revelează că „protagonista a acestui proces este Sfânta Treime, care prin intermediul harului vine în întâmpinarea omului”; b) o dimensiune pascală a misticii. Este mereu legată de dimensiunea pneumatologică pentru că rodul jertfei lui Isus Cristos este iertarea de păcate și viața nouă însoțită de darurile Duhului Sfânt. Acestea sunt primite în mod sacramental de către penitent, nu datorită meritelor sale, ci datorită jertfei eficace
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
cu Cristos și se transformă progresiv, prin puterea Duhului Sfânt. În acest stadiu, el are posibilitatea de a spune, împreună cu Sf. Paul: „nu mai trăiesc eu, ci Cristos trăiește în mine” (Gal 2,20); c) o dimensiune eclezială a trăirii misticii. Aceasta este evidentă datorită ambientului prielnic în care are loc celebrarea reconcilierii, anume, în spațiul determinat de comunitatea și comuniunea creștină. Întreaga economie a mântuirii are un caracter eclezial și, de aceea, misticul, oricât de intensă, intimă și particulară ar
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
20); c) o dimensiune eclezială a trăirii misticii. Aceasta este evidentă datorită ambientului prielnic în care are loc celebrarea reconcilierii, anume, în spațiul determinat de comunitatea și comuniunea creștină. Întreaga economie a mântuirii are un caracter eclezial și, de aceea, misticul, oricât de intensă, intimă și particulară ar fi experiența sa, nu poate trăi în afara Bisericii. Prin reconciliere, penitentul este încorporat în Biserică și este ajutat să se dezvolte și să crească, datorită acestei comuniuni ecleziale. Din acest motiv, este valabilă
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
și este ajutat să se dezvolte și să crească, datorită acestei comuniuni ecleziale. Din acest motiv, este valabilă și considerația că „misticul creștin se naște în Biserică, se dezvoltă într-însa și trăiește pentru dânsa”; d) o dimensiune antropologică a misticii. Aceasta reiese din însăși întâlnirea penitentului cu Dumnezeu în spațiul sacramental, în mod intim și personal. În acest moment de referință, el primește o „conștiință a harului” care îl ajută în realizarea și în îndeplinirea propriei misiuni pe acest pământ
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
roadelor sacramentale, se angajează într-un itinerariu misionar către cel de lângă el. Trăind această stare interioară, se va simți determinat să afirme asemeni Sf. Paul: „vai mie dacă nu vestesc Evanghelia” (1Cor 9,16); f) o dimensiune liturgico-escatologică a trăirii misticii. Ea se manifestă printr-o mișcare de „ascensiune” spirituală pe care penitentul o trăiește, participând la viața sacramentală, ascensiune care îl conduce către „realitățile ascunse”. Penitentul iertat este transfigurat, încadrându-se într-o altă acțiune, mult mai amplă de data
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
penitentul o trăiește, participând la viața sacramentală, ascensiune care îl conduce către „realitățile ascunse”. Penitentul iertat este transfigurat, încadrându-se într-o altă acțiune, mult mai amplă de data aceasta, aceea de a „recapitula toate în Cristos” (Ef 1,10). Misticul nu are alt deziderat decât de a se asemăna din ce în ce mai mult cu cel cu care se întâlnește, cu Cristos, și de a mărturisi mărirea lui Dumnezeu în viața oamenilor. Aceste dimensiuni mistice, care îmbogățesc viața penitentului reconciliat cu Dumnezeu, indică
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
dimpotrivă, constituie însăși umanizarea sa. Îndumnezeirea și umanizarea cresc împreună, Isus Cristos fiind un exemplu eminent. Întâlnindu-l pe Cristos în sacramentul reconcilierii, penitentul va contempla chipul acestuia și va dori cât mai mult să se conformeze vieții sale. Valoarea misticii nu se măsoară prin intensitatea experienței trăite, ci prin adevărul obiectiv la care această experiență se raportează; nu interiorizarea în sine însăși salvează, ci însuși Cristos. Dacă mistica creștină „izvorăște, crește și se consumă în ambientul vital al sacramentelor, unde
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
de vreme ce acesta este visul omenirii dintotdeauna, iar iubirea îi facilitează accesul la el: Zburam? / eram aproape de marginea Infinitului, fiindcă zburând ne zidim ca într-o cathedrală de aer. În felul acesta, eul creator își asumă statutul de posesor al unei mistici: mistica mea / slujește Iubirii, iar sentimentul, scris cu inițială majusculă, e esențializare, sublimare a tot ce e viața, chiar o nouă naștere, poate cea deplină. Și, totuși, mereu în așteptare, procesul de făurire e necontenit, tinzând spre o lume-ntreagă
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
evidentă a poeziei lui Eugen Evu este prezența livrescului, atât la nivelul lexicului, cât și prin conexiuni culturale și prin apelul la intertextualitate: Compozit și sinoptic/Arheii îți vor îmbia și otrava/ Și vindecătorul amar/Hermes Trismegistos/„Sturm und Drang” / Mistic sceptic luminis / Însă ciclic tânăr./ Vertical algoritm... Iubitor de vocabule prețioase, rare, plasate în titluri îndeosebi, dar și în conținuturi (Asompțiune, Ontopoema, Mitopem, Onir, Euristica, Teogonie, Psalmodie, Ontogeneză, Athanor etc.), poetul își dezvăluie, și în felul acesta, predilecția pentru rafinamentul
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
dar care nu pare deloc devastator: e doar o formă de disconfort, firească, e, mai exact, o trecere în revistă sau o conștientizare a situației existentului și, îndeosebi, a perspectivei lui implacabile, adică a metamorfozării în nonexistent. Fără a fi mistic, poetul definește moartea prin raportare la divin: atunci/ se înțelege / când Domnul / în mare mila Lui / mă va chema spre bolgii / sau ambrozia cerească. O metamorfoză pe care o privește, tot meditativ, poetul este a sinelui, în poezie: toți mor
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
în meditații religioase, relevarea preceptelor biblice, considerate scut împotriva răului. Stăpânit de o conformație spirituală profund umanistă, caritabilă, pacifistă și religioasă, iubitor de neam și dreptate, scrie o poezie situată ideatic în spațiul acestor sentimente ce-l caracterizează: sacrul ceremonios, misticul, protestul, eposul unui popor cu o istorie dramatică: „Suspină scumpa glie românească/ Și asta nu de azi, de ieri - de ani,/ De când rămas-a fără de țărani/ Și n-are biata cine s-o muncească... Ar fi doar o succintă ilustrare
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93039]
-
din trup. Poate tocmai de aceea, pentru că mă simțeam atât de vulnerabil am început să vorbesc atât de mult despre speranță. Și, cum să vă spun, nu vorbeam pur și simplu despre speranță. O sacralizam. Aveam în fața vieții atitudinea unui mistic de fapt. Mă emoționa lumina și-mi spuneam că nu e chiar o vorbă goală religia simțurilor. Îmi plăcea să visez chiar că e posibilă un fel de atitudine vegetală în fața lumii. Visam să ajung să stau ca o plantă
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
cabrat ca al unui model pe catwalk. Dar imediat cum întorcea fața spre tine, în chipul ei se oglindea Sefer-na-Bahir, Cartea Strălucirii: față rotundă, cu ochi verzi și gură moale și senzuală, dar atât de intens senzuală încât trecea în mistic, golin du-se de sexualitate. Ester de venea atunci omonima ei din Biblie, cea către care marele rege asirian întinsese sceptrul de aur, dăruin du-i astfel viața. Iată scriitorul care-a avut puține femei: gata me reu să miti
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
tot ce sunt, este un (continuare în pagina 194) Două feluri de fericire Ceea ce pentru corpul fizic este orgasmul este feri cirea pentru corpul nostru spiritual. E o sen zație scurtă și copleșitoare, este acea iluminare pe care-o caută misticii și poeții. Nu poți fi fericit ani întregi sau zile-ntregi. Nici măcar câteva ore-n șir. Dosto ievski o descrie ca pe un preludiu al epilep siei. Rilke vorbește despre „cumplitul“ ei: ea este frumusețea la limita suportabilului, dincolo de care
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]