1,977 matches
-
în toată vremea vieții”. Ce fac eu ca să intru acolo, căci acolo vreau să fiu, unde Dumnezeu mi-a pregătit loc? Sfinții erau foarte grijulii: permanent se gândeau la dobândirea împărăției veșnice, iar grija aceasta era uneori istovitoare, căci îi mistuia. Sfântul Pimen, fiind pe patul de moarte, era îngrijorat, iar ucenicii l-au întrebat: „Te mai îngrijorezi, părinte, după tot ceea ce ai făcut?”. „Am făcut ceea ce am putut, dar știu eu că voi ajunge la Dumnezeu?, se întreba avva Pimen
ÎMPLINIREA UNUI AN DE LA TRECEREA LA DOMNUL A PĂRINTELUI PETRONIU TĂNASE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 389 din 24 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360361_a_361690]
-
oricine Și mai mult ca pe oricare dintre iubitele mele. Nu trebuia să mai aprinzi un incendiu inutil, când De jur-împrejur erau numai incendii devastatoare, Și noi, oricum, ardeam mocnit și ar fi trebuit să Izbucnim în foc, să ne mistuim și, legați unul de Altul, să ajungem scrum, în vatra unei noi rodnicii. Dar eu te iubesc atât de prăpăstios, de curat, încât Îți iert și acest sacru act criminal, din care m-am Salvat fără ajutorul tău, împotriva dorinței
ANA -MARIA PAUNESCU : FESTIVALUL INTERNAŢIONAL ADRIAN PĂUNESCU – EDIŢIA I-CRAIOVA 2013 de MIHAI MARIN în ediţia nr. 931 din 19 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360427_a_361756]
-
la Ion, și iar să plângă Ca o nătângă, întruna l-a jelit... Parcă-a murit; nu se oprea, Și biata Floarea se usca... Ochii ei, lumini de stele-aprinse, Se-ntunecau, durerea o cuprinse, Fiindcă iubirea-i buruiană rea... O mistuia, la horă nu a mai ieșit, Și-a hotărât: „Mă duc la schit!” Dimineața când hainele și-a pus În căruța lui Drăgan, vecin ursuz, S-o ducă la mânăstirea dintre munți; Scoasă fiind din minți, nici n-a văzut
IUBIRE, BURUIANĂ REA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 999 din 25 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360703_a_362032]
-
de frig tremuram.Ne certăm între noi dar mereu ne-mpacamSi tot ce aveam cu toți imparteam.Pe doamna diriginta n-o s-o uităm... XV. DORUL, de Angheluță Lupu , publicat în Ediția nr. 503 din 17 mai 2012. Focul mă mistuie de al tau dor, Alături de tine, totu-i ușor Și orice e trist e trecător, Cu tine în brațe aș vrea să mor. Ca suflet pereche să ne pierdem în zbor Singuri prin lume că un călător. Sub cerul cu
ANGHELUŢĂ LUPU [Corola-blog/BlogPost/360606_a_361935]
-
de mână O rază de soare să ne fie cunună... Ecoul iubirii pe chip ne răsună, Praful de stele ne-aduce-mpreuna. Un cântec suav cheamă șoptit Chipul divin prea mult iubit. Imaginea ta e o lumină ... Citește mai mult Focul mă mistuie de al tau dor,Alături de tine, totu-i usorSi orice e trist e trecător,Cu tine în brațe aș vrea să mor.Ca suflet pereche să ne pierdem în zborSinguri prin lume că un calator.Sub cerul cu stele să
ANGHELUŢĂ LUPU [Corola-blog/BlogPost/360606_a_361935]
-
mărturie vie a timpului trecut ireversibil, amintirea îl adâncește în cuvântul scris, îi alină singurătatea. Eul care se zbate este ispitit de dorința de a reînvia trăiri latente. Armonia contopirii spirituale de altădată se deduce din dorul sfâșietor care îl mistuie obsesiv și care își caută ecoul: „Pun întrebări mereu insomniace/ Dorului tău să îi mai aflu pulsul ”(Pun întrebări mereu insomniace). Uneori se aude chemarea ce se stinge pustie, stingheră, înăbușită în imperiul tăcerii și oferită ca ofrandă zădărniciei (Poate
VOLUMUL ANTOLOGIC VADE MECUM (VINO CU MINE)! de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 589 din 11 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360044_a_361373]
-
audă glas și să se vadă chip în arătarea dragostei. O reîntâlnire, la București, cu Bonnie Tyler adeverește plăcerea unui eveniment rar și mirabil, fără să lase nicio pricină de îndoială că spectacolul de valoare nu răpește gândul ci îl mistuie și îl redă întrețesut de amintirea bucuriei, dragostei, fericirii muzicii. Bonnie Tyler nu este și nu va fi niciodată învârstată de ani, ea e o artistă internațională excepțională, fără ani, reprezentând doar un minunat veac al muzicii: veacul de aur
BONNIE TYLER, LA SALA PALATULUI DIN BUCUREŞTI, PE 13 OCTOMBRIE 2014 de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1362 din 23 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360086_a_361415]
-
Doar ști prea bine cât l-am iubit eu. Și ce a făcut lașul? A dat bir cu fugiții și eu nu-mi voi ierta niciodată că l-am ascultat avortând copilul care era rodul iubirii incendiare care m-a mistuit pur și simplu. Lacrimi de foc îi ardeau obrajii astfel că luând-o în brațe a liniștit-o. - Nimic nu arde, vei gândi și vei acționa după cu, îți va spune mintea sau sufletul draga mea prietenă. Soțul, nici pe
IMPREVIZIBIL (1) de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 2258 din 07 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359783_a_361112]
-
vedea-vom și-un cor de îngeri sfânt! Și mii de trâmbiți care, vor răsuna din cer Vor anunța sfârșitul, acestui veac mizer! Va fi Apocalipsă, cutremur colosal! Va arde tot pământul! Dezastru infernal!... Focul venit din cer, totul va mistui Păsări, copii și mame, cu toții vor pieri! Nu vă pierdeți cu firea, totul e selectiv, Va fi cum spune Domnul, cel bun și milostiv. Cei ce-au crezut în El, în Rai, cu toți vor fii, Cei răi și cu
VINE ZIUA JUDECĂŢII! de GEORGETA NEDELCU în ediţia nr. 389 din 24 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359950_a_361279]
-
Acasa > Cultural > Artistic > O LUME NEBUNĂ... Autor: Marian Malciu Publicat în: Ediția nr. 256 din 13 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Nu soarele inima-mi fierbe ca într-un crater, lava ce-o mistuie focul lăuntric să-ncerc ca să sting... Nu luna îmi tulbură mintea și nu între ziduri înalte doresc să-mi închid libertatea, să nu pot iubi ori să strig... Nici creste-nspumate de valuri și foșnet dulceag de pădure Ori luna
O LUME NEBUNĂ... de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 256 din 13 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359607_a_360936]
-
amintești de mine ca de-o poveste ștearsă”, „Azi cuvânul meu ucide ca o gheară de felină” sau „Eu voi alege Cerul”. Putem spune, fără teama de a greși, că ne aflăm în prezența unui talent robust, de netăgăduită originalitate, mistuit de frumusețea în care înflorește autenticitatea și profunzimea trăirii unor idei, a vieții și artei. „Am înflorit statuie” zice poetul, iar noi înșelegem că suntem în vecinătatea unui confrate care știe să se retragă din zarva lumii, pe care o
EU VOI ALEGE CERUL de SORIN OLARIU în ediţia nr. 711 din 11 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359770_a_361099]
-
ce s-a întîmplat, Scormonesc cu îndîrjire În munții de cenușă Poate găsi-voi un ochi încă viu, Un creier încă meditînd, o inimă încă bătînd. Caut cu disperare ultimele silabe rostite de Bunicul înainte ca flăcările să-l fi mistuit Scornonesc cu degetele sîngerînde, căutînd Un semn de viață din multele care au trecut pe aici. Răscolesc firele de cenușă În speranța de a găsi o amintire care să mă relege de cei iubiți Inutil! Totul e cenușă, mornane de
AUSCHWITZ (POEME) de HARRY ROSS în ediţia nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359096_a_360425]
-
glasuri, Ceasornicul vieții să bată lin în inimi. Privesc trupu-i rănit și vărs lacrimi amare, Mă reazem de-a Lui cruce unde stă răstignit, Cuprind în palme cerul și strig: Ai îndurare! Îndură-te, Părinte, de Fiul tău iubit! Mă mistuie tristețea, din zări înnegurate... Îmi zdrențuie ființa cu limbi roșii de foc, M-aruncă în abisul durerii necurmate, Mi-acoperă retina cu scrum din loc în loc. Pe răni lacrima curge din a ochilor ciuturi, Se-amestecă cu sânge și sapă
CLOPOTE NEGRE... de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 461 din 05 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359124_a_360453]
-
Creatie > DRUM RECE Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 486 din 30 aprilie 2012 Toate Articolele Autorului autor foto: Victoria Anghelache ești rugul aprins în inima globului. soarele- îl aștept în iarbă și tac. rubinul de foc se mistuie? pasăre sunt sau șopârlă? să stau nemișcată? să tac? soarele-mi spune că vine. aștept în iarbă. nu tac. sunt verde. pielea uscată. drum rece în târâre mi-ai dat. adorm uneori și mă doare, lumina din pielea de drac
DRUM RECE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 486 din 30 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359227_a_360556]
-
efectul de producție al păduri, se reduce rolul igienic și estetic al ei, se distruge microflora și microfauna solului, etc. Arborii vătămați sunt ușor atacați de insecte și ciuperci desăvârșindu-se astfel opera distructivă a focului, dacă acesta n-a mistuit complet pădurea. Pentru prevenirea incendiilor de pădure se recomanda următoarele: Executarea operațiunilor de igiena și igienizare prin extragerea arborilor uscați și a uscăturilor din pădure; Amenajarea locurilor speciale pentru fumat; Curățirea parchetelor exploatate; Păstrarea unei rețele de linii parcelare deschise
AMENAJAMENTUL SILVIC din 2 februarie 2024 () [Corola-llms4eu/Law/297127]
-
stă să mai respire. Pe trupul zilei frânte sub estivala ie, Măritul astru-și lasă suflarea rubinie. Pasc cerbii înserării din ierburi violete Și beau lumina caldă din margini de planete; În spicele-nnoptării se tânguie culoarea, Iar zarea gârbovită își mistuie savoarea. Se spulberă tăcerea peste uitate plângeri Și-n genele durerii e zbatere de îngeri. CURGE-N FIBRE RĂSĂRITUL De ce plângi când azuriul îți zâmbește pe-ndelete, Iar tentații nelipsite sunt topite-n zări discrete? Destrămând hlamida nopții de sub pleoape satinate
PREMIUL I LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1682 din 09 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/340223_a_341552]
-
în toată vremea vieții”. Ce fac eu ca să intru acolo, căci acolo vreau să fiu, unde Dumnezeu mi-a pregătit loc? Sfinții erau foarte grijulii: permanent se gândeau la dobândirea împărăției veșnice, iar grija aceasta era uneori istovitoare, căci îi mistuia. Sfântul Pimen, fiind pe patul de moarte, era îngrijorat, iar ucenicii l-au întrebat: „Te mai îngrijorezi, părinte, după tot ceea ce ai făcut?”. „Am făcut ceea ce am putut, dar știu eu că voi ajunge la Dumnezeu?, se întreba avva Pimen
IN MEMORIAM – ÎMPLINIREA UNUI CENTENAR DE LA NAŞTEREA SA VREMELNICĂ ŞI PĂMÂNTEASCĂ ŞI A CINCI ANI DE LA NAŞTEREA ÎN VIAŢA CEA CEREASCĂ ŞI VEŞNICĂ A PĂRINTELUI PETRONIU TĂNASE... de STELIAN GOMBOŞ în e [Corola-blog/BlogPost/340402_a_341731]
-
lumea se izbește sinucigașă-n mal ... Eu sunt un licăr doar, mijind domol din scrum De jar abia aprins la primul ceas de-amurg, Tu arzi de peste zi și zi de zi în vâlvătăi și fum, Și focul tău te mistuie în flăcări care curg ... Copil-stejar (R.N.B.) Eu vin din lumea ceea în care ai mai fost, Sunt doar copil de floare, de rază și poveste, Mă văd cum stau pe-o stea ce nu îmbătrânește Și vreau secunda lumii să
DIALOGURI LIRICE RALUCA NICOLETA BOCU ŞI ROMEO TARHON de ROMEO TARHON în ediţia nr. 569 din 22 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340454_a_341783]
-
sărut de flori diamantine. Și din crepusculul născut în curcubee Prelins în lacrimi, perdele diafane, Dac-ai putea să-mi faci noi Căi-Lactee Sărut de univers să-mi furi între icoane. Din flăcări, ca din rai, în prea-mărire Ce-mi mistuie în suflet azi norocul, Dac-ai putea să-mi treci în nemurire Sărutul tău de iad, să-mi fure Totul! Referință Bibliografică: Dialoguri lirice Raluca Nicoleta Bocu și Romeo Tarhon / Romeo Tarhon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 569, Anul
DIALOGURI LIRICE RALUCA NICOLETA BOCU ŞI ROMEO TARHON de ROMEO TARHON în ediţia nr. 569 din 22 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340454_a_341783]
-
teritoriul ostil al altor găști, apoi prin pădure, spre Villa Franka. Roiuri de țânțari îi însoțesc cu credință spre culmea dealului, unde în vremuri de spaimă se executau condamnații la moarte și unde, de la începutul secolului trecut, pașnici burghezi duminicali mistuie munți de mici și oceane de bere. Locul oferă o priveliște fără egal a Sighișoarei. În fine, după ce fiecare își va fi recunoscut casa din vale și după ce starostele se va fi coborât din releul de oțel pe care l-
Elogiul maidanelor () [Corola-blog/BlogPost/338233_a_339562]
-
Știa deja că era zadarnic să plângă. Jandarmii loveau în stânga și-n dreapta cu bastoanele.” În vechiul Testament, Țipora, fiică de preot, este soția lui Moise în Exod. În ebraică, Țipora înseamnă pasăre. Cu repeziciune, Țipora Wiesel părăsește lumea aceasta, mistuită de flăcările crematoriului de la Auschwitz. Călătoria de la Sighet la Auschwitz se încheie pe peronul lagărului: „Un ofițer SS-ist de grad inferior ne întâmpină, cu un baston în mână. Ordonă: - Bărbații la stânga, femeile la dreapta! Șase cuvinte rostite calm, indiferent
Prima noapte când Elie și Țipora sunt din nou împreună () [Corola-blog/BlogPost/338949_a_340278]
-
totdeauna de mama și Țipora.” Așa cum avea să declare, nu a uitat niciodată acea primă noapte din lagăr în care s-a simțit sfârșit. Nu a uitat nici mirosul de carne arsă. Avea să spună că flăcările lagărului i-au mistuit credința și sufletul. Imaginea cu mica Țipora în drum spre camera de gazare avea să-l însoțească toată viața. Astăzi, în Sighet nu mai există niciun evreu. Dacă mergeți aici, nu ratați casa memorială, un colț de lume evreiască și
Prima noapte când Elie și Țipora sunt din nou împreună () [Corola-blog/BlogPost/338949_a_340278]
-
prin cimitire, în timp ce toamna va plânge peste ei, ca în Să ne iubim. Jalea erotică este absolută și poetul nu găsește în sentimentul iubirii izvorul tămăduirii, al împăcării, așa cum se exprimă în Din liră. Asemenea celorlalți poeți simboliști, iubita e mistuită de suferința sărăciei, de boală, ca în poezia Amurg, are o istorie misterioasă. Titlul Lacustră este o metaforă simbol. În vechime, „lacustra“ era o casă înălțată pe stâlpi în mijlocul apelor sau aproape de mal. Cuvântul simbol „lacustră“ sugerează sentimentul însingurării totale
Variante Bacalaureat (rezolvate). Limba și literatura română () [Corola-blog/BlogPost/339511_a_340840]
-
în stare să depășească efemerul și să pătrundă în eternitate, o cale de împlinire a dorului de absolut al omului, un spirit însetat de infinit, o modalitate de cunoaștere și autocunoaștere, care generează o permanentă luptă interioară, trăiri contradictorii care mistuie omul, dar îl și purifică, înălțându-l. Poetul și poezia, acestea sunt cele două jumătăți care se caută până își găsește fiecare perechea, semn al întregului: „Acuză-mă! Sunt vinovatul care/ Își rupe-n Piața Mare legământul/ Ce mi-l
RADIOGRAFII LIRICE. Cronică, de Prof. Dr Nicoleta Milea () [Corola-blog/BlogPost/339489_a_340818]
-
prin cimitire, în timp ce toamna va plânge peste ei, ca în Să ne iubim. Jalea erotică este absolută și poetul nu găsește în sentimentul iubirii izvorul tămăduirii, al împăcării, așa cum se exprimă în Din liră. Asemenea celorlalți poeți simboliști, iubita e mistuită de suferința sărăciei, de boală, ca în poezia Amurg, are o istorie misterioasă. Titlul Lacustră este o metaforă simbol. În vechime, „lacustra“ era o casă înălțată pe stâlpi în mijlocul apelor sau aproape de mal. Cuvântul simbol „lacustră“ sugerează sentimentul însingurării totale
Prof. LIVIA PIGULEA: Varianta 2 (rezolvată). Bacalaureat. Limba și literatura română () [Corola-blog/BlogPost/339556_a_340885]