5,217 matches
-
asupra vieții trebuie eradicat, pentru a preîntîmpina apariția unor ființe atinse de nostalgia sufletului. Cine își dorește trăiri sufletești vrea implicit ierarhii pe verticală, adică valori desprinse din matca unor întîmplări legendare, ceea ce ar însemna o periculoasă revenire la vederi mitice. Neajunsul opticii mitice e că sugerează existența unui al doilea plan față de cel al realității, dimensiune pe care rețeaua imanentă a mașinilor nu o poate asimila, adică tocmai acea dimensiune în numele căreia conservatorul Molnar își duce cruciada împotriva mecanizării moderne. Chiar dacă
Hegemonia mașinilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2964_a_4289]
-
eradicat, pentru a preîntîmpina apariția unor ființe atinse de nostalgia sufletului. Cine își dorește trăiri sufletești vrea implicit ierarhii pe verticală, adică valori desprinse din matca unor întîmplări legendare, ceea ce ar însemna o periculoasă revenire la vederi mitice. Neajunsul opticii mitice e că sugerează existența unui al doilea plan față de cel al realității, dimensiune pe care rețeaua imanentă a mașinilor nu o poate asimila, adică tocmai acea dimensiune în numele căreia conservatorul Molnar își duce cruciada împotriva mecanizării moderne. Chiar dacă nu e original
Hegemonia mașinilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2964_a_4289]
-
vreo lumină în tot acest mister care se încăpățânează să însoțească obiceiurile noastre de Crăciun. Inconsistența hermeneuticii face ca Dicționarul Academiei să se mulțumească cu o cuminte consemnare enumerativă, arătând sub voce la ler că lexemul este „Numele unui personaj mitic ce apare în colinde, basme, ghicitori, zicători, sub formele Ler, Lar, Lei, Ler-împărat (mai rar, în Transilvania), Lar-păcurar, ...Lerui-domn, Leroi, Lar-domnul sau Raliu-domn ș...ț Daleon”. Alte variante ar mai fi: lel- , lăr-, lir- , lin- , etc, toate întregite de: domn
Shakespeare și colindele românilor by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/2971_a_4296]
-
a fost un împărat de la care au și început colindele”. Coabitarea celților cu tracii nord și sud dunăreni este atestată de numeroase izvoare antice. Probus amintește chiar de un rege celt pe nume Boreas (Boream, regem Celtarum), domnind el prin miticul lanț muntos Rhipae, munți pe care Densușianu i-a echivalat cu Carpații. Așezarea celților în Transilvania (cca. 280 î.d.Ch) coincide cu migrația triburilor scordiscilor (tot de neam celtic) la sud de Dunăre, în regiunea orașului Belgrad (Singiduum), și
Shakespeare și colindele românilor by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/2971_a_4296]
-
evidentă, la fel ca viziunea maniheistă pe care o însuflețește, binele fiind totuna cu ordinea, în vreme ce răului îi revine chipul ingrat al haosului. Odată acceptată perechea celor două principii, din a căror competiție se nasc aberațiile lumii, autorul caută ilustrări mitice ale acestor symplegade: o stihie intră în coliziune cu cealaltă, iar în toiul coliziunii apar felurite ființe care iau parte la scenariul ciocnirii. Așa se ivesc personajele pozitive sau negative din cultura tradițională: cine e de partea haosului (anarhiei) e
A călări pe nori by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3009_a_4334]
-
suferă de dezordine lăuntrică poate fi liniștit: îndeplinește condiția viitoarei regenerări. Aceasta fiind dihotomia, nu-ți rămîne decît să urmărești exemplele menite a o ilustra, Ordine și haos. Mit și magie în cultura tradițională românească fiind o antologie de motive mitice în care Andrei Oișteanu regăsește despicătura dintre haos și cosmos. Răul, dînd dovadă de ingeniozitate polimorfică, se travestește meteorologic (potopul, furtuna, eclipsa, cutremurul sau molimele) sau psihologic (letargia, somnul, euforia narcotică), în vreme ce binele, fidel vocației simbolice pe care mentalitatea arhaică
A călări pe nori by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3009_a_4334]
-
în măsură să le răpună, are menirea de a comuta centrul de greutate al mitului de pe ființa fabuloasă pe erou. Înfruntatea dintre două entități invincibile este o reminiscență degradată prin vulgarizare/literaturizare a primei înfruntări - din momentul zero al istoriei mitice a Universului - dintre principiul Ordinii (zeul Demiurg și cel al Haosului (Monstrul primordial). Hermeneutic vorbind, răpunerea/îmblînzirea monstrului de către Demiurg este un act de ordonare a Haosului și, ca atare, de cosmogeneză. Haosul ordonat devine Cosmos.“ (p. 306) Iată trei
A călări pe nori by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3009_a_4334]
-
H., a pus soldații să biciuiască valurile și să arunce în apă lanțuri, pentru a încătușa demonii care sălășluiau în adîncuri. De aici pînă la Hristos potolind furtuna nu e decît un pas. În cadrul opticii maniheiste, care presupune o viziune mitică, magia are rolul de mijlocitor între symplegade (ciocnirea binelui cu răul). Răul nu poate fi neutralizat prin soluții raționale, ci prin vicleșuguri magice. Haosul nu se supune logicii, dar poate fi combătut cu mijloace a căror natură e identică cu
A călări pe nori by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3009_a_4334]
-
îndepărtare a răului). Cele mai reușite pagini conțin tocmai exemple de practici magice, de la bătutul toacăi și înconjuratul bisericilor pînă la noduri sacre (legări, fascinări, descîntece) și ghemuri magice. De aceea capitolele I („Colinda tip Furarea astrelor. Motive și semnificații mitice“), II („Legenda românească a potopului“) și V („Labirintul. Un monstru arhitectonic“) dau consistență tomului, în vreme ce capitolele VII („Narcotice și halucinogene în spațiul carpato-dunărean. Utilizarea cu caracter religios și magicoritualic a plantelor psihotrope“) și VIII („Graiul îngerilor. Reconstituiri, dispute, utopii“), scrise
A călări pe nori by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3009_a_4334]
-
Anatolidei, epopee verificînd propensiunea spre monumental și vizionar, respirația creatoare pe spații imense, ce-l determina pe G. Călinescu să-i asocieze numele cu acela al lui Dante. Imaginația debordantă a celor hărăziți poeziei construiește nestăvilit fie scenarii ale originilor mitice, ale metamorfozei eternității în temporalitate, fie ipoteze ale viitorului, în care variantele concordiei universale și apocalipsei sînt complementare. Arătam că limbajul poetic, depășit cu viteza luminii de performanțele eminesciene se constituie într-o limită implacabilă în calea unei receptări pozitive
I. Heliade-Rădulescu - 200: Viziuni poetice by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Imaginative/15245_a_16570]
-
în limba lui Voltaire, atunci în aceea care îl combină pe Huysmans cu Abellio. Mai direct spus, cartea ("romanul") pare începută într-un fel, cu o perspectivă și o intenție evidentă - de restituire aproape parnasiană a unei lumi istorice și mitice, a unei Indii din sec. XVI, în același timp loc istoric și proiecție onirică - pe care o pierde sau o transformă pe parcurs, făcând din acest consistent început istoric doar punctul de plecare al unui destin repetat, dar supus totuși
Povestea lui Prithvi by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Imaginative/15177_a_16502]
-
de a regăsi, într-o amibiguă reconstituire istorico-onirică, drumul unui trib din sudul Indiei pînă în pusta panonică sau în codrii Bihariei părea nu numai fertilă ca pretext epic, ci și substanțială sub raportul posibilităților de valorificare a unui fond mitic, prin legende etiologice, mituri fondatoare, credințe miraculoase și descîntece rituale. Totul a fost însă sacrificat, din proprie inițiativă sau la sfatul cuiva (nu e ușor să fii scriitor debutant la Paris!), pentru această mixtură în care, în definitiv, nu numai
Povestea lui Prithvi by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Imaginative/15177_a_16502]
-
care se poate revendica este, în chipul cel mai evident, a unui anume expresionism ce mai păstrează ceva din scenografia romantică, trecut prin angoasele imageriei de coșmar suprarealist, cu dislocările și recombinările-i insolite, dar conservînd un număr de repere mitice constante, cu precădere din teritoriul simbolic biblic"). Observații la fel de pătrunzătoare, demne de reținut, despre întreaga generație ca și despre cîteva din volumele ei reprezentative. În fine, este profesorul clujean într-o cu totul altă ipostază în studiul despre Gellu Naum
Ion Pop și spiritul Școlii ardelene by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Imaginative/15373_a_16698]
-
-l și omagiem la celebrările bianuale eminesciene. Perfectă logică internă a comentariului sau critic scoate la lumină valori, sensuri, deșchideri hermeneutice semnificative. Așadar, o carte reper în cercetarea eminescologică. Surprinde prin originalitate, acuratețe discursiva, profunzime. Sintagme că „spiritul hyperionic”, „timp mitic”, „eliberarea dincolo de dincolo” etc., dovedesc o extraordinară forță de tălmăcire și interpretare a capodoperei eminesciene, pe care George Popa o plasează, fără-ndoială, în nemurire. Ultima strofa a Luceafărului, cu un pronunțat caracter tezist, imaginarul dialog ceresc, reprezintă pentru poet
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
vitriolante (p. 161-180) dedesubturile unor tertipuri ideologice, cum e, de pildă, realismul socialist. Nu se pot uita nici alte portrete caricaturale. Despre Nicolae Titulescu nu are deloc cuvinte bune: "Titulescu a fost personaj de rang secund pe eșichierul european. Proporțiile mitice, exagerate, au fost create de jurnaliști stipendiați cu peste o sută de milioane de lei, fonduri reptiliene anuale, care i-au stat la dispoziție. N. Titulescu avea o conversație de om al anticamerelor și al camarilei, mica și eleganta odăiță
Anecdotica pamfletară by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10763_a_12088]
-
cu stagii vieneze, care la bătrânețe, ademenit să se întoarcă acasă, este disputat de rude pentru averea lui și se refugiază în Insula Cailor unde i se pierde urma. Astfel de biografii bizare au virtutea de a răspândi o ,ceață mitică" în universul bănulescian și de a favoriza incertitudinea pentru a instaura fantasticul. Cartea Milionarului își conține principiul de creație, deopotrivă cu un ghid de lectură. Milionarul este un substitut al autorului, numit astfel nu pentru averile pe care nu le
Crepusculul bizantin by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10986_a_12311]
-
DUMNEZEIESC) fapte și consecințe. Noi urmăm legea divină, însă, prin deprinderile și evoluția noastră, illo tempore și azi, suntem părtași acelor îngeri care „s-au împreunat cu femeile oamenilor“ și au provocat apariția unor monștri hibrizi, probabil „civilizația Masma“... Adică miticii uriași, giganți, Căpcăuni, etc., care sunt puzderie în protoistorie și în miturile lumii, dincolo de varietatea reprezentării lor, în post-diluvian. * Reținem crezul și dovezile cui se deschide spre a le primi, că Divinitatea Creatoare ne iubește, nu ne-a distrus ca
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
apoi, alte capitole sunt consacrate „interpretărilor tipologice și categoriale” (clasicismul, romantismul, barocul, simbolismul, clasicitate și modernitate), culturii sale (demonstrată prin personalități istorice, figuri culturale, autori citați sau traduși, eroi literari), mitului și mitologiei (personaje mitologice, păsări, plante, copaci și animale mitice în creația sa), concepției sale filosofice, istorice, sociologice, economice, religioase, pedagogice, lingvistice, consemnând expresiile celebre și proverbele din manus crisele sale. Urmează analiza eminescianismului („înțeles inițial ca manifestare a desăvârșirii estetice, apoi a deplinătății culturale, și - mai larg - a exponențialității
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
celestă, cea lumească și cea divină ( în grecește, spre deosebire de theios, care în seamnă «divin», entheos inseamnă «cel cu divinul în sine») coexistă strâns legate una de cealaltă, în universul său poetic. “La Ion Alexandru, realismul dur și primordial nu e mitic, ci de o autenticitate de-a dreptul fioroasă,” semnează undeva criticul Ion Negoițescu. O oarecare necontinuare, ambiguitate în unele din poemele lui sunt voite, deoarece cam astfel pricepe poetul realitetea. Stilul torențial, supraîncărcat, șerpuitor/serpentios și nu rareori obscur, constitue
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
Maxima anticilor “Sophon to saphes” (înțelept e ceea ce-i limpede, clar) e valabilă pentru poezia lui Ion Andreiță. Cezar Baltag - mânuiește cu o rară dexteritate versul rimat, clasic, precum și cel liber, alb, modern. Prin figuri biblice, mitologice ori legendare și mitice românești sugerează existența unei lumi poetice înzestrate cu o viață multidimensională și în perpetuă mișcare, care constituie universul adevărat a relațiilor umane. Abesalom, Orfeu, Euridice, Salomea sau Făt-Frumos sunt doar câteva din ipostazele poetului, sau ale existenței umane, și oricât
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
religie moare atunci cînd oamenii nu se mai simt legați prin ea. Pentru Dumitru Drăghicescu, creștinismul este o religie al cărei rost s-a încheiat. Cu alte cuvinte, nevoia de ideal a oamenilor nu mai poate fi satisfăcută de reprezentările mitice pe care creștinismul le-a oferit pînă acum. Nemaifiind în stare să dea oamenilor acea încordare lăuntrică de care este nevoie pentru a modifica realitatea din jur, creștinismul a făcut treptat loc unei noi religii. Noua religie este cu atît
A fi ateu din prea multă credință by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10850_a_12175]
-
în imaginație sau în structura unui text literar. Și astfel, cu cît recurența unei fantasme este mai deasă cu atît însemnătatea ei literară e mai mare. Iar ceea ce este surprinzător este că, luate în totalitatea lor, fantasmele acestea alcătuiesc substratul mitic al gîndirii unui om, ceea ce înseamnă că mitul nu este nimic altceva decît o secvență fantasmatică care îmbracă forma unei povești imaginare. Cu alte cuvinte, orice text literar ascunde în rîndurile sale niște mituri primordiale ale căror secvențe noi le
Laudă fantasmelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10201_a_11526]
-
căror secvențe noi le sesizăm sub forma estetică a retrăirii unor fantasme. Odată postulată structura mitică-fantasmatică a textelor literare, lui Culianu nu-i mai rămîne decît să treacă la analiza unor exemple concrete, depistînd în paginile operelor literare existența motivelor mitice. Acest efort de descoperire a miturilor din corpul unui text este totuna cu analiza lor, sau, folosind termenul lui Culianu, e totuna cu mitanaliza. Dar pentru ca un astfel de demers să aibă sorți de izbîndă e nevoie tocmai de condiția
Laudă fantasmelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10201_a_11526]
-
și instrumente de lucru potrivite, ignorare ce se traduce, în majoritatea cazurilor, nu prin contestarea ipotezelor de lucru, ci prin inaptitudinea de a recunoaște relevanța demersului ca atare și, în consecință, tendința de a nega, chiar violent, existența vreunei posturi mitice a textului ca principiu sau ipoteza generală a mitanalizei." (pp. 95-96) Să recunoaștem că asemenea rînduri descurajează orice încercare de formula întîmpinări malițioase pe marginea procedeului folosit de cercetătorul român. Ioan Petru Culianu mărturisește că a ajuns la acest tip
Laudă fantasmelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10201_a_11526]
-
Explicația ne este deja la îndemînă: prin ceea ce scrie, orice scriitor spune mai puțin decît ar fi vrut să spună și mult mai mult decît s-ar fi așteptat să spună cu adevărat. Acest "mai mult" ține tocmai de elementele mitice cărora le-a dat expresie fără ca măcar să fie conștient de acest lucru.
Laudă fantasmelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10201_a_11526]