994 matches
-
era, la o adică? Nu erau și Brățările cu Talismane la fel de etnice În cele mai mici detalii? Nu erau la fel de pline de ritualuri și mâncăruri ciudate? De frazeologie tribală? Spuneau „hidos“ În loc de respingător și „aiurea“ În loc de ciudat. Mâncau niște sandvișuri mititele, fără crustă, din pâine albă - sandvișuri cu castraveți, cu maioneză și ceva pe nume „măcriș“. Până să mergem la Baker & Inglis, eu și prietenele mele ne simțiserăm Întotdeauna complet americance. Dar acum nasurile pe sus ale Brățărilor sugerau că mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
era În dezvoltare. Toaleta din subsol de la Baker & Inglis era decorată ca o lojă de la operă. Lustre edwardiene străluceau deasupra capului. Chiuvetele erau cuve albe, adânci, Încastrate În plăci albastre. Când te aplecai să te speli pe față, vedeai crăpături mititele În porțelan, ca Într-un vas Ming. Dopurile de la chiuvete atârnau de lanțuri aurii. Sub robinete picuratul lăsase dâre și porțelanul se subțiase și se Înverzise. Deasupra fiecărei chiuvete atârna o oglindă ovală. Eu nu voiam să am de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
citesc pereții. Ăsta era Încă un punct de atracție al toaletei de la subsol. Era acoperită cu graffiti. Deasupra, fotografiile din clasă Înfățișau șiruri-șiruri de chipuri de eleve. Aici jos erau mai ales corpuri. Schițați cu cerneală albastră, se vedeau bărbați mititei cu organe sexuale enorme. Și femei cu sâni imenși. În plus, diverse permutări: bărbați cu penisuri sfrijite și, de asemenea, femei cu penis. Era o lecție și despre ce era, și despre ce putea să fie. Peste marmura gri - aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
multele momente de liniște, mătușa Zo se Întoarse spre mama și Îndrăzni să glumească: ― Eu trebuie să fiu aici, Tessie. Tu ce scuză ai? ― Eu și Callie am simțit nevoia să venim la biserică, răspunse mama. Platon, care era la fel de mititel ca și tatăl său, Întrebă, cântând și mimând dojana: ― Rușine să-ți fie, Callie. Ce ai făcut? Își frecă În mod repetat arătătorul drept de cel stâng. ― Nimic, am spus. ― Hei, Soc, Îi șopti Platon fratelui său. Verișoara Callie roșește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
și cu Calliope. Drogată pentru prima oară, beată pentru prima oară, simțeam cum mă dizolv, cum mă evapor. Precum tămâia din biserică, sufletul mi se ridica Înspre cupola craniului - și apoi evada. Pluteam peste podeaua de scândură. Pluteam peste aragazul mititel de campanie. Trecând peste sticlele de bourbon, stăteam suspendată peste celălalt pat, uitându-mă În jos la Obiect. Și apoi pentru că dintr-o dată, știam că pot, m-am strecurat În corpul lui Rex Reese. Am intrat În el ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
a desfăcut cureaua. Îmi desfăcu nasturele de la pantaloni. L-am lăsat. Jos cu pantalonii. Urmăream scena ca din depărtare. Mă gândeam la altceva. Îmi aminteam cum Își ridica Obiectul șoldurile ca să mă ajute să-i dau jos chiloții. Acel semnal mititel de supunere, de dorință. Mă gândeam cât de mult Îmi plăcea când făcea asta. Acum asistenta strecură mâinile sub mine. Așa că mi-am ridicat și eu șoldurile. Mi-au apucat chiloții. Au tras de ei În jos. Elasticul se prinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
nostru. Era ca și cum ne-am fi uitat În pământ, și am fi remarcat brusc că mișună de furnici. Biroul liniștit al doctorului clocotea de activitate. Prespapierul de pe biroul său, de exemplu, nu era un bolovan simplu, inert, ci un Priap mititel, cioplit În piatră. La o examinare mai atentă, miniaturile de pe pereți și-au dezvăluit și ele subiectul. Sub corturi galbene de mătase, pe perne din lână scoțiană, moguli copulau acrobatic cu mai multe partenere, ținându-și turbanele neclintite. Tessie a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
la cele mai multe dintre ele, ziceam e Dudu, e Dudu Georgescu, pentru că eram convins că lovește cu capul. După aceea, mai exact după ce el a ieșit din burta uriașă în care se foise atâta vreme și a sosit pe aleea Băiuț, mititel, înfășețel, în scutec de bumbăcel și învelit într-o plapumă groasă de lână, doar eram în ianuarie, eu am încetat să dorm cu mama și am trecut în patul meu, acolo unde mai ajunsesem și până atunci, rar, când eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
de iută, la care am folosit un teanc de ziare, două cărți cu povești urâte și un sul de hârtie igienică. Din fericire, n-am intenționat nici o clipă să fie un foc de tabără, cu vâlvătăi, scăpărător, ci, tocmai, unul mititel, ca-n preerie, să nu mă încolțească fețele palide ori triburile dușmane după dâra de fum. Resturile covorașului le-am înghesuit la sfârșit în coșul cu rufe murdare, iar cenușa și scrumul le-am împins cu mătura sub patul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
de pe șesurile covorului, în retragerile precipitate sub pătură (unde cutele și pliurile formau peșteri și tuneluri) ori în regrupările din înălțimile bibliotecii. Rolul principal îl jucau soldățeii. Și nu pentru că așa e-n bătălii, ci pentru că Matei le împărțea suflete mititele, câte unul pentru fiecare, iar apoi îi trata ca pe camarazii lui, omuleți cu firi, cu reacții, cu sentimente diferite. În privința revistelor cu Rahan, cum n-avea habar de orientarea socialistă a editorului, frati-miu era căzut în cap după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
dușmani și-o luam de la capăt. Într-un asediu prelungit, căruia i-am rezistat cu chiu cu vai, capul lui Guță Bogdan s-a spart, adică i-a apărut o găurică în frunte, din care sângele țâșnea ca un izvor mititel. Guță, cu supranumele Puță, a căzut în genunchi, a căscat ochii mari și a leșinat. Găurica din frunte s-a făcut imediat cât o prună, cineva (nu eu) și-a sfâșiat tricoul și l-a bandajat, altcineva (nu eu) a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
camera în care erau strânși cu toții, uluit și îngrozit, convins că am înghițit flăcări, bălmăjind printre hohote de plâns „apița Mița“. A fost nevoie de răbdare și de perspicacitate (aici i-a ajutat și degetul meu arătător, care indica paharul mititel) până când au priceput ce se întâmplase. Apița era o țuică tare, iar Mița era Mircea. Mai târziu, după ce învățasem literele, nu doar sunetele, am urcat împreună pante abrupte, sufocante și am coborât văi amețitoare, am fost pe brâne, pe țancuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
atâtea ori izbind sacul de box, dar nu m-a văzut niciodată boxând, suferea tare. Mai ales că prietenii lui, Migu și Pipiță, erau chiar frații lui Giani și-i împuiau capul cu definiții ale bărbăției și cu trucuri pugilistice. Mititel, pierdut în mulțimea înfierbântată din extremitatea sudică a lui D 13, se uita la Șobi, la Țăcănitu’, la Gigi Maimuță, la Giani, la Dan Apostol, la Popou, la Nicu Pantof și la Luigi ca la camarazii lui Rahan. Ei își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
au răbdare să facă un comerț perfmormant În timp, dumnealor forțând o Îmbogățire rapidă dau faliment În câteva luni de zile.Dece...? Dacă comanzi o friptură la grătar, vei primi o invizibilă porție Împăunată cu morcovi și alte buruieni În timp ce mititeii sunt vizibil rahitici iar garnitura de cartofi umple farfuria Însă, aceștia fiind prăjiți În uleiul ce datează de multă vreme fără a fi schimbat, Îi consumi gândindu-te la nota de plată care oricum va fi astronomică. Însfârșit, după plata
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
mai înalți ori pe blocuri. Seara căzu repede, urmele soarelui și așa slab, se sterse pe data... Odată cu înserarea se auziră și primii colindători... Copii cu inimi curate de heruvimi, vesteau Nașterea Pruncușorului Iisus, Mântuitorul Lumii... Erau colindătorii cei mai mititei, care deschideau marea sărbătoare, înălțând cu glasuri suave de heruvimi Colinda Crăciunului. Doi copii mărunței, o fetiță și un băiețel, îngânau la ușa lui Iorgu Colinda Crăciunului. ”Sculați, sculați boieri mari; Florile dalbe... Sculați voi, români plugari; Florile dalbe... ” - Colindați
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
de lungă conviețuire, era cel de-al doilea Crăciun pe care îl sărbătorea singur, în casă, fără Vasilica. Era de o tristețe fără margini. C-astăzi s-a născut Cel făr de-nceput... Că v-aduc pe Dumnezeu, un Dumnezeu mititel Mititel înfăsățel... ” În seara asta, Dumnezeu s-a născut pentru toți de-o potrivă, bogați și săraci... Căci, Crăciunul este bucuria care se răspândește în lumea întreagă... este iertarea și iubirea pe care Iisus ne-o dăruiește și ne luminează
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
lungă conviețuire, era cel de-al doilea Crăciun pe care îl sărbătorea singur, în casă, fără Vasilica. Era de o tristețe fără margini. C-astăzi s-a născut Cel făr de-nceput... Că v-aduc pe Dumnezeu, un Dumnezeu mititel Mititel înfăsățel... ” În seara asta, Dumnezeu s-a născut pentru toți de-o potrivă, bogați și săraci... Căci, Crăciunul este bucuria care se răspândește în lumea întreagă... este iertarea și iubirea pe care Iisus ne-o dăruiește și ne luminează inimile
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
greu, dar n-ar fi putut îndura să stea, cu acest prilej, departe de dânsa. Odată cu înserarea ajunse acasă... Aștepta noaptea... tot noaptea era singurul său bun sfetnic. Nu mult după aceea se auziră primii urători... Erau urătorii cei mai mititei, care deschideau marea sărbătoare. Seara cădea repede, urmele soarelui și așa slab, se șterse îndată. Stoluri de ciori venite de la marginea orașului, făceau a ninsoare. La ușa lui Iorgu, doi copii mărunței urau cu clopoțelul... ” Aho, aho, copii și frați
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Fata... lasă-mă să vin..!”, zise el plângând. Iorgu vru să intre în clasă, s-o vadă, să-i vorbească, dar, n-avea voie. Totuși reuși să se uite pe o fereastră. In clasa goală și întunecată, zări o femeie mititică, cu fața slabă, zbârcită și negricioasă, care stătea cu mâinile în poale și se uita în pământ. ”-Dar, asta nu-i Vasilica... nu-i ea!” murmură el, pomenindu-se strigând... ” Vasilica... Vasilica! ”. Și, se trezi murmurând... Vasilica!.. Vasilica!.. Ceasul arăta
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
începe viața hiper-și-para-text, la intersecția 3rd Avenue cu strada 38, desigur, în partea de est. Aici e sediul ICR New York, unde s-a născut proiectul The Missing Arm of Venus. Street, Art & Poetry Ca și în basmul cu zece negri mititei (Nina Cassian și Saviana Stănescu ne așteptau deja în New York), din noi au rămas doar nouă. T.S. Khasis nu a mai ajuns, dar asta nu înseamnă că nu a fost acolo. Ambele seri de lectură (3 mai, la KGB Bar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
în verde pal și miroase a gunoi. Câte un asparagus complet ofilit într-un ghiveci, pe un suport de fier forjat, câte o poză scorojită, înfățișînd mânăstirea Voroneț, câte un leandru într-o cutie de lemn de sub care ies gândaci mititei de bucătărie, cam asta vezi pe coridoare, la capătul șirurilor lungi de uși numerotate, pe care ți le închipui neobișnuit de subțiri. Bloc de garsoniere confort trei. Camera ei este însă îngrijită și frumoasă. Sub rafturile nesfârșite (acum văd niște
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
multe stele pe cer decât poți vedea acum. De asemenea, erau mai multe eclipse, în fiecare săptămână aproape era câte o eclipsă de soare, pe care-o priveam prin cioburile afumate pregătite din timp. Îți amintești? Dar tu erai foarte mititel pe-atunci... Atunci erau și zăpezi mai mari, iar în acel an, în vară, se arătase deodată pe cer o cometă cu șase cozi răsfirate care păleau în eter. O priveam din balcon cu nesaț cum stătea încremenită, o pată
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de autorii de romane franțuzești preferați (Rachilde, Radiguet) fie de preferința ei (Verdi, Pucinni). Uneori sentimentul naratorului se transformă în obiect: Sentimentul de acum e o jucărie de copil ce vrea să imite un lucru mare - e un tren delicat, mititel, având aparențele trenurilor veritabile, e o păpușă grațioasă, cu zâmbet pervers”. Fetița e personajul cel mai potrivit pentru o nuvelă, o reducere la scară a feminității, după cum nuvelele din acest volum încearcă să reducă la scară romanul. Fetița contrazice preferințele
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
m-am bleojdit la el, tare l-am scrutat neîncrezător când mi-a transpus în narațiune, în diegesis și mimesis, cum anume a fost să fie el în America de peste ocean. Cu mână tremurătoare i-am turnat în păhăruțul cel mititel țuică de prună ca să-mi povestească despre valurile de prin ocean, și cum anume erau ele cât dealurile care sfârșesc în pusta Aradului dinspre podgorie, pe centura Radna, Miniș, Ghioroc, Șiria sau Ineu. Pe ele le-a înfruntat unchiul Tonăs
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
înfățișarea lui părăginită, nădragii cei soioși de nonagenar, mâinile cele uscate, cu vene încordate, vinete la culoare din cauza trecerii timpului, bastonul său și pantofii dumisale cei legați cu sfoară altfel mi s-au arătat. Moșulică soarbe încetișor din paharul cel mititel puținea răchie și eu mult mă uit la el pe când îmi spune cum a călătorit printre valurile cele lungi, o săptămână, sau poate mai mult, și mie îmi trece prin cap mirarea brâncovenească: "N-aș fi gândit, Staico, să văz
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]