909 matches
-
a valma căruțe și automobile, înaintînd ca melcul printr-o mare de lume. Case negustorești și mizerabile chilii de chirpici erau mai toate transformate-n crâșme. Printre nenumăratele cârciumi pline de țărani se zăreau și firmele unor magazine și ateliere mizere, în care, în grămezi informe, zăceau coase, cozi de lopată, lanțuri și funii... Un ungurean cu străchini smălțuite ocupa vreo zece metri de-a lungul unei locante, iar dincolo de el niște babe vindeau linguri de lemn. Un țigan stătea-n
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
su-flîndu-i Ivonei replicile, schimbase numele iubitului ei. Mai târziu, în alte filme, reușise să schimbe scene întregi, să modifice intrigile, să elimine personajele antipatice, să-i căsătorească pe favoriții ei în ciuda oricărei logici, în văzul întregului public, consternat, din sălișoarele mizere pe care le frecventa, prin care-și delimita teritoriul: "Volga", "Floreasca" și "Melodia". Stând serile la televizor și holbîndu-se din plictiseală la cine știe ce melodramă, Mircea avea s-o vadă pe mama lui, ghemuită în fotoliu, cu o pătură decolorată peste
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
între dușmani înrăiți, prin convertirea ateilor blasfematori. Atunci lacrimile Mariei se uscau și pe fața ei se reîntorcea expresia de hipnoză și încîntare pe care-o dau visele fericite. După ce pe ecran a apărut cuvântul FIN și luminile, galbene și mizere, s-au aprins, Maria și Costel s-au ridicat fără să se privească, ea zâmbind, el încruntat de lumină și s-au îndreptat, pășind încet și mecanic, ca niște sclavi în lanțuri, în urma zecilor de puștani cu figuri grosolane și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
acum - s-a sculat, înroșindu-se de furie, să mă atingă ("Ia vezi, că eu nu știu multe și acum le iei! Pune oasele-alea la loc!"), dar chiar atunci a ieșit mama. Abia dac-am mai recunoscut-o în mizerul halat subțire, de finet, albastru cu buline ce fuseseră odată albe, dar în care ieșise culoarea fondului, și cu o basma din același material pe cap. M-a luat în brațe și, spre disperarea mea și enervarea lui tata, a
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
urlă iar ofițerul, încercînd s-ajungă la scenă și lovindu-se de trupuri în cojoace de blană. Știa acum: contactul avusese loc! Fluturele era mesajul! "Bandă de tîlhari!", zbieră ca scos din minți când ajun-se-n sfârșit în culisele mizere, o baracă de fapt, plină cu recuzită roasă de molii. Îl apucă de guler pe crainicul care-anunțase spectacolul, și care, în lumina de zi cenușie ce venea de pe geam, era un biet omuleț cu figură de funcționar. Femeia-păianjen, nimic altceva
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
unde mai stătuserăm până să ne mutăm aici, în Ștefan cel Mare. Îmi povestea despre Groapa lui Ouatu, un iaz din marginea satului unde copiii mergeau să se scalde, ieșind câteodată cu picioarele sfâșiate de știuci. Casele deveneau tot mai mizere pe măsură ce coborai dinspre mijlocul satului către margine, totul putrezea și se ruina, mirosea tot mai tare a dude, a fructe fermentate-n butoaie uriașe, a garduri de tulpini îngălbenite de porumb, a țărână și balegi. Știam, fusesem pe-acolo, totul
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
geam. Am amintiri de pe Silistra, pur vizuale, imposibil de fixat fără să le distrug cu totul, cum nu poți apuca fluturii de aripi fără să le schilodești pentru totdeauna zborul. Nu țin minte-n ansamblu casa în formă de U, mizeră și pitorească și vuitoare casă de raport, și-abia dacă-am recunoscut-o când am ajuns acum câțiva ani, după o lungă rătăcire, în fața ei. Am știut totuși că era casa aceea, prima mea casă, pentru că mirosea ca pielea mea
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ar fi trebuit să aflați de-acum că singura cale adevărată de a pleca din Sat e ca Domnul Dumnezeul nostru să se milostivească de noi toți. Nu e ciudat cum v-ați repezit toți să scormoniți în cele mai mizere cotloane ale minților voastre? Nu e uluitor cum nici unul dintre voi nu s-a gândit, fie și măcar pentru o clipă, că băiatul care s-a născut astăzi ar fi putea fi fiul lui Dumnezeu? Maria le lăsă fetelor timp
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
făcând semn cu bărbia înainte: — Priviți! Spuse. E acolo, vedeți? Să numești colibă construcția mică ce țâșnea de pe o mică stâncă aflată la cincizeci de pași de ei însemna de-a dreptul să te hazardezi: era, în realitate, o înjghebare mizeră, desfăcută toată din încheieturi, ce fusese alcătuită din trestii și ramuri mici, legate laolaltă cu noroi uscat. Oprindu-și calul, Metronius întrebă: — Și vrei să spui că în noaptea asta dormim aici? Divicone încuviință: — E destul de comodă, nu chiar atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
fi, cu siguranță, potrivit, dat fiindcă de o bucată de vreme urmașii galileeanului, după ce cuceriseră cetățile, reușiseră să întindă peste credințele romane și chiar peste cele celtice - mult mai vechi, ale oamenilor de la țară, împărtășite de mulți, de la cei mai mizeri coloni până la stăpânii villae-lor - ceea ce pentru ea nu era decât un giulgiu putrezit, alcătuit din credințe revoltătoare. Disprețul ei cel mai adânc se îndrepta mai ales către acești stăpâni ai villae-lor: de o vreme bună - în multe situații, chiar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ziduri fără ferestre și acoperit de mărăcinișuri, în capătul unei ulițe ce pornea de la una din străzile care se întâlneau în piață, șerpuind cam o sută de pași printre cocioabe pe jumătate prăbușite și barăci din lemn, locuite de oameni mizeri și cu privire alunecoasă. Acolo, în mijlocul unor mormane de gunoaie urât mirositoare, zăcea, cu fața în sus și cu brațele desfăcute, trupul sărmanului Etbinus. — L-am întors eu, explică Maliban. Când l-am găsit, era cu fața în jos. Aplecându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
galbenul mormânt, Pe drumul care duce din leagăn la sicriu, Moartea să te cuprindă în brațele-i de viu! În suflet să-ți domnească un seraf surd și mut Și-o secete cumplită în capul tău tăcut! De viața ta mizeră moartea să nu se-atingă, Dar mintea ta senină s-o-ntunece, s-o stingă, Să intre-o noapte vană cu aer amorțit În inima stârpită, în capul pustiit. (De sub manta-i neagră scoate un cran de mort cu ochi
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
capitolul „Tangoul“ din Radiografia Pampei de Martínez Estrada. Cînd crezi că armonia e perfectă, îți pătrunde ca un narcotic în suflet. De la brîu în sus te imobilizează, lăsîndu-ți doar picioarele libere. Te reduce la jumătate. Ne aduce aminte cît de mizeră e viața și că trăim ca niște animale de turmă. E cam exagerat, zice Părințelul puțin speriat de faptul că ringul de dans a rămas gol într-o clipită. Dacă vă mai întindeți mult la vorbă, le atrage Curistul atenția
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Hindenburg și Bismarck, avea aerul unui club exclusivist pentru gentlemeni. Am trecut prin niște uși batante din lemn, de Înălțimea unui tramvai, și apoi Într-un birou spațios și luminos unde lucrau mai mulți stenografi, care nu acordară persoanei mele mizere nici o atenție. Din spatele unui fel de birou ornat veni un tânăr Hauptsturmführer SS ca să se uite la mine fără interes: — Cine e ăsta? Lovind din călcâie, unul dintre gardieni luă poziție regulamentară și Îi spuse ofițerului cine sunt. — Așteptați aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
de marfă care transportau lemn, ciment, benzină. În colivia sa de cărți și cancanuri memoria păstrase peisajul șoselelor de altădată, nu văzuse noii dinozauri pe roți. Ajunși la Țăndărei, am căutat ceva de mâncare și băut. De la mașină la restaurantul mizer, câțiva metri, drumul Însemnase, pentru infirm, o expediție apocaliptică. Abia Își trăgea sufletul, efortul părea să-i rupă, În orice clipă, arterele și pneuma. „Dom’ Paul”... Se apropiase, umil, un bătrânel al locului. Discuția a pornit instantaneu, privirea bulbucată a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
n-ar mai exista, mulțumit cu o mie de lei, indiferent ce s-o mai Întâmpla. Mulțumit că scrie... Mi-amintesc, când era cu Nadia, dormea cu ea și cu băiatul ei de vreo zece ani În același pat. Trăiau mizer, În promiscuitate. Nu-i păsa, nu-l interesa decât scrisul... Acum câțiva ani a fost chemat la Șef, să-l facă președinte al Uniunii. De emoție, a Început să bea de dimineață. S-a făcut turtă, până la Întâlnire. Nu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
și astfel, cum s-a și Întâmplat, să ajung la dialogul cu mine Însumi. Intenția evident terapeutică era subminată Însă, din start, de tematică. Greu de găsit o mai nepotrivită temă de liniștire ca „problema evreiască”, cu inevitabilul ei laitmotiv, mizerul și morbidul antisemitism. O temă redundantă și insolubilă. Biografia nu mă prea ajuta nici ea să glumesc cât aș fi vrut cu vechiul și mereu reiteratul „ghinion...”. Apăsătoare lecție de zădărnicie, s-ar spune, reciclată și fără rost. Am răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
de biografia sa și a lumii din care venise. Reală era, mai cu seamă, ploaia furioasă care din prima până În ultima clipă a scurtei vizite nu Încetase a ne pedepsi. „Sunteți polonezi?”, ne Întrebase pe mine și pe Cella proprietara mizerei pensiuni În care ne aciuasem. Evident, nu se gândea la aristocratica familie a lui Tadzio, ci văzuse gențile noastre pline de conserve socialiste. Nu venisem să-i revăd pe Pietro, Alta și Cellino, eroii Actului venețian al lui Camil, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
pricepe. Îi vor trebui patruzeci de ani să înțeleagă adevărata semnificație a poveștii. Iar atunci, ea va deveni calul său de bătălie. Ea crede că el poate să o înveselească. Așa că ascultă. Condițiile mele de trai la Beijing erau foarte mizere, în contrast cu frumusețea vechii capitale. Stăteam într-un loc numit Fântâna cu Trei Ochi. Împărțeam cu șapte oameni o cameră micuță. Noaptea, ne îngrămădeam toți într-un pat făcut din pământ, încălzit dedesubt. Nu aveai loc să te întorci de pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
ce te holbezi așa la mine? Așa scrie. Cum ai citit! Pierdut autobiografie, o declar nulă!” Și iese pe bulevard...” Între timp, dincolo de oglindă apar și alte, multe, puzderie de imagini ale lumii, indicînd indirect tema operei: viața fermecătoare și mizeră sub povara dictaturii staliniste, „socialiste” și „comuniste” a(le) lui Gheorghiu Dej și Ceaușescu. Eroii romanului, aparent, nu sunt personaje, ci entități ca Autobiografia, Memoria-Trăirea, Existența-Destin, Timpul istoric și timpul subiectiv, „Epoca de aur”. Și totul, În biplanul realității și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
desfășoară Însă pe terenul imaginarului, care este În același timp natural, obiectual, psihologic și mitic sau magic. Și imprevizibil. Și absurd. Aici, În structurile de adîncime, apar, cu o mare forță expresivă, eroul, celelalte personaje, lumea-realitatea istorică, viața fermecătoare și mizeră, perisabilă, sub vremi, și totuși Încărcată cu valorile sale eterne. Instanța narativă este dublă. În stratul superficial se vorbește despre eroul la persoana a treia; dacă În autobiografia „pierdută” stă scris: „Am urmat clasele primare...”, În stratul imagistic se spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
în Bronx, la ceea ce noi, cei din comisia C.U., am numit „Seara șanselor egale“. — Toți portoricanii aceia amărâți înșelați la preț în supermagazin! Vorbeai în spaniolă și, vai, am fost atât de impresionată! Vorbiți-mi despre condițiile voastre sanitare mizere, vorbiți-mi despre șobolanii și gândacii voștri, vorbiți-mi despre taxa de protecție pe care o plătiți polițiștilor! Fiindcă discriminarea e împotriva legii! Un an de închisoare sau o amendă de cinci sute de dolari! Iar amărâtul ăla de portorican
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
ales la case mari vezi sinucideri, crime pasionale, copii din flori, incesturi și tot așa. Se vede, de altfel, și pe noi că suntem de familie bună, chiar dacă am crescut în orfelinate și în școli speciale. Cât de ostil și mizer, mediul n-a reușit să șteargă cu totul... Îi plăcea să vadă la soră-sa un fel de aură aristocratică pe care să și-o însușească, deși nu i se potrivea întru totul, și nu dădea curs tentației până la capăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Acum, are în față omul ucis de el. Dacă acestui ins undeva i-ar fi fost scris să trăiască 90 sau 100 de ani, să aibă copii, nepoți, iată că acum toate acestea sfârșesc într-un mod brutal pe podeaua mizeră a unei case anonime, cu nimeni altcineva lângă el decât tocmai acela care fusese silit să-l omoare. Darie aruncă arma și în patru labe se apropie de cel căzut. Mâinile lui întâlnesc o umezeală vâscoasă. Din rana deschisă, sângele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
situația și această făină se macină în viața noastră cotidiană. Am cunoscut un bărbat sărac, care toată viața lui a tras barca pe uscat, de multe ori nu avea ce băga în gură, era îmbrăcat prost, care ducea un trai mizer. Îi mai plăcea și alcoolul. Fuma numai țigări răsucite cu hârtie de ziar tutun prost, negru, care scotea un fum puturos, și omul acela îl fuma cu plăcerea cu care eu aș bea un pahar de vin vechi de zece
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]