943 matches
-
caz de inundații pentru a prelua apă din Bega și a o conduce pe câmpuri, reducând astfel viiturile. Un alt scop pentru care au fost create stațiile de pompare, este acelaș al desecării. Se știe că terenurile din Banat sunt mlăștinoase, tocmai de aceea surplusul de apă este pompat în Canalul Bega.
Canalul Bega () [Corola-website/Science/301438_a_302767]
-
Țara Lăpușului. Etimologia numelui localității este discutată: din substantivul lăpuș (= *lopus) „brusture” (Telekia speciosa) sau din hidronimul Lăpuș, el însuși putând proveni, fie conform legendei nedemonstrabile protocroniste din latinescul "lapis" (piatră, lespede), fie mai probabil din cuvântul maghiar "lápos" (teren mlăștinos, neted, plat). Satul Lăpuș este situat pe râul Lăpuș, la 12 km distanță de orașul Târgu Lăpuș, în partea de centru-nord a zonei etno-culturale Țara Lăpușului. Se află la 55 km distanță de municipiul capitală de județ, Baia Mare, și tot
Lăpuș, Maramureș () [Corola-website/Science/301580_a_302909]
-
Sus sunt trei locuri unde, în flora spontană, cresc în câmpuri compacte, florile gingașe ale primăverii. Pe dealul “Rădăcinosu”, în partea de nord-est a localității crește ghiocelul, iar lușcuțele cresc în pădurea satului, din sud-estul localității, și într-o poiană mlăștinoasă de la poalele dealului “Hosodor”, în partea de nord-vest.
Tăuții de Sus, Maramureș () [Corola-website/Science/301595_a_302924]
-
metale grele. În cură externă apele pot fi folosite în reumatisme cronice, artrite sau artroze, în afecțiuni ginecologice și afecțiuni dermatologice, afecțiuni ale aparatului locomotor, afecțiuni oftalmologice, afecțiuni ale sistemului nervos periferic. În afara acestor izvoare aici există și o zonă mlăștinoasa acoperită de vegetație specifică, cu nămol terapeutic. Nămolul sapropelic este furnizat prin acțiunea apelor termominerale după modalitatea vulcanilor noroioși, fiind însoțit adesea și de emanații de gaze. În urma analizelor acestor ape minerale s-a constatat caracterul oligomineral sulfuros, hidrogenul sulfurat
Comuna Bala, Mehedinți () [Corola-website/Science/301598_a_302927]
-
chilii cu măicuțe/călugărițe; de aici s-ar trage și numele localității. Năvălirile tătarilor au distrus mânăstirea și chiliile, din relațiile (forțate) acestora cu călugărițele născându-se "chilienii". Ca urmare a acestui "păcat", mânăstirea originală s-a scufundat în zona mlăștinoasă numită "La Călugărițe" din "Chilia Bătrână" (imediat în partea stângă a drumului spre Satu Mare, lângă râul Lupului, pe partea stângă a acestuia). Pentru a uita evenimentul și a se proteja mai bine de năvălirile tătare, sătenii au mutat satul de la
Chilia, Satu Mare () [Corola-website/Science/301760_a_303089]
-
inundațiile din 1970 și 1975, între Sânger și Tăureni, satul Moara de Jos, pe albia Pârâului de Câmpie, s-a amenajat un lac piscicol în suprafață de circa 40 hectare; înainte acest loc era o întindere de stuf și trestie, mlăștinos, cunoscut ca un rai al păsărilor de baltă. Tot în această perioadă Valea Șarchii a fost supusă unor lucrări de regularizare. Clima este în general moderat-continentală. Pentru interpretarea climei s-au folosit datele de la Stația Meteo Sărmaș și Stația Câmpia Turzii
Sânger, Mureș () [Corola-website/Science/300594_a_301923]
-
Băhnășeni este un sat în comuna Pârjol din județul Bacău, Moldova, România. Așezarea geografică. Satul Băhnășeni ( bahnă , înseamnă -loc mlăștinos ), așezat pe apa Solonțului , cu axa principală orientată de la vest la est , între satul Sărata în amonte și satul Tărâța (Gura Solonțului) în aval , având pe axa secundară , la nord , Pârâul Barnei , iar spre sud Pârâul Coșarilor. Teritoriul localității este
Băhnășeni, Bacău () [Corola-website/Science/300655_a_301984]
-
km de mare. Aproape toate locurile din insule se află la protecția porturilor naturale din fiorduri și golfuri. Aceste fiorduri pecetluiesc soarta balenei pilot cu înotătoare lungi, ele fiind vânate aici. În văi și pe platouri terenul este de obicei mlăștinos, iar pământul este străbătut de mai multe pâraie, mai mici sau mai mari, care formează uneori cascade sau se varsă direct în mare. Insulele Feroe sunt divizate în 34 de municipalități. Acestea sunt împărțite pe șase regiuni geografice. Ele sunt identice
Insulele Feroe () [Corola-website/Science/300721_a_302050]
-
km; până la 7000 km dacă luăm în considerație și insulele. Pe cea mai mare parte a teritoriului, malurile Mării Caspice sunt joase și netede. În partea de nord, acestea sunt tăiate de deltele fluviilor Volga și Ural, sunt joase și mlăștinoase, iar apa este acoperită în multe locuri cu tufișuri și verdeață. Țărmul estic este dominat de maluri calcaroase, după care se întind pustiuri și semipustiuri. Malurile cele mai calcaroase sunt semnalate pe țărmul de vest în regiunea peninsulei Abșeron (în
Marea Caspică () [Corola-website/Science/300759_a_302088]
-
lavei fluide subcrustale - hornito - acumulări bulgăroase de lavă în jurul unor mici cratere formate de erupțiile violente ale gazelor conținute de curentul incandescent subcrustal - pustule sau blister - bule rezultate în urma degajării vaporilor de apă în timpul trecerii lavei incandescente peste o zonă mlăștinoasă sau peste cursurile de apă - tunele bazaltice - rezultate în urma evacuării lavei fluide de sub crusta superficială consolidată Suprafețele clastolitice ("aa" în Hawaii, "apalhraun" în Islanda), sunt acumulări haotice de blocuri de lavă, cu înălțimi care rareori ating câțiva metri. De cele mai multe
Relief vulcanic () [Corola-website/Science/300771_a_302100]
-
ocupate în general de lacuri, s-a generalizat denumirea de "maar", folosită în regiunea Eifel din Germania. În aceeași categorie intră și conurile fără rădăcină, formate în urma exploziilor freatice rezultate în timpul trecerii unei curgeri de lavă peste lacuri sau zone mlăștinoase, descrise în Islanda. O dată cu stingerea vulcanului procesele de eroziune devin predominante, ele fiind dirijate de sistemul pantelor caracteristice vulcanilor (convergente și divergente) și de structura lor. Structura, reprezentată în general prin strate monoclinale, dirijate în sensul curgerii lavei, poate fi
Relief vulcanic () [Corola-website/Science/300771_a_302100]
-
și o alta mai joasă, în vest, până aproape de Canalul Crișurilor. Cea de-a doua, având înălțimea de 100- 200 m, alcătuită din depozite loessoide, mai este numită și Câmpia Gepiului sau Câmpia Veljurilor. La Cefa acestă câmpie netedă, ușor mlăștinoasă uneori, dar totuși cu văiugi și vâlcele bine marcate, cu alibi foarte largi, se termină cedând locul câmpiei joase. Câmpia joasă, holocenă, este o câmpie tânără care prin caracterele sale se arată a fi încă la nivelul bazei din care
Cefa, Bihor () [Corola-website/Science/300850_a_302179]
-
Pădurii Rădvani se alimentează cu apă din canalele de drenaj și din stratul freatic și sub numele de râul Coharna, curge spre vest traversând frontiera de stat. Celălalt este pârâul de la marginea de nord a satului. Este un mic pârâu mlăștinos ce își are originea chiar în hotar, pe locul cunoscut sub numele de Futraș, după care urmează aceași direcție est-vest dată de înclinarea terenului. Apele sale seacă în verile lungi și secetoase, dar stratul de apa freatică este bogat și
Cefa, Bihor () [Corola-website/Science/300850_a_302179]
-
turnuri devansate. Întreaga incintă era acoperită cu un drum de strajă, ca la Prejmer sau Sânpetru, care comunica cu toate turnurile. Aici, mașiculiurile erau alternate cu metereze cu rame din lemn care se închideau. Pentru că în nord era o zonă mlăștinoasă, zidul cetății avea o înălțime mai mică și era dotat doar cu guri de turnare. În fața intrării se afla o barbacană prevăzută cu două herse, iar deasupra ei se afla turnul măcelarilor. La începutul secolului al XVII-lea a fost
Hărman, Brașov () [Corola-website/Science/300946_a_302275]
-
și la sud-vest cu satul Podul Olt, comuna Hărman. Relieful este o depresiune intercarpatică. Însăși denumirea de "Luncă" spune de la sine că este vorba de locul unde apa râului se revarsă din matca sa. Până în anul 1956 teritoriul satului era mlăștinos, însă, prin acțiunea de desecare a apelor, bălțile au dispărut. Terenul a fost mereu supus inundațiilor prin revărsarea Târlungului, combinat cu apele Râului Negru și ale Oltului. Climatul regiunii se caracterizează printr-o temperatură medie anuală de 7,8 °C
Lunca Câlnicului, Brașov () [Corola-website/Science/300950_a_302279]
-
de Jos" (în , în ) este un sat în comuna Părău din județul Brașov, Transilvania, România. Numele satului Veneția de Jos este legat de Râul Venecioara, în albia căruia se găsesc pietre vineții, sau ar avea origine slavă, desemnând un teren mlăștinos. Unii localnici sunt ferm convinși că numele satului l-a dat însă împărăteasa Maria Terezia, lucru care nu poate fi susținut, cunoscându-se vechimea primei atestări documentare. Fiind zonă de graniță, administrația imperială a decis ca locul să fie dens
Veneția de Jos, Brașov () [Corola-website/Science/300981_a_302310]
-
din cauza revărsărilor își schimbă cursul. Microrelieful luncii este în general de natură acumulativă reprezentat de forme pozitive și negative. Între formele pozitive întâlnim grădiști, popine, cursuri părăsite și grinduri fluvioeoliene, iar dintre formele negative se întâlnesc coșcovele, depresiunile lacustre sau mlăștinoase, care de fapt au fost desecate în majoritatea lor iar terenurile au fost luate în cultură.
Comuna Viișoara, Teleorman () [Corola-website/Science/301854_a_303183]
-
epops), dumbrăveanca (Coracias garrulus), privighetoarea (Luscina luscina), pițigoii (Parus sp.), ciocănitorile (Dendrocopos sp.), coțofana, cucul, prepelița, potârnichea. Mamiferele cele mai cunoscute sunt: lupul, vulpea, iepurele, veverița, ariciul și căprioara. În zone mai izolate există și mistreți. La marginea bălților, terenurilor mlăștinoase se observă o vegetație formată din stuf (Phragmites communis), papură (Typho sp.), rogoz (Caret sp.), pipirig (Scirpus lacustris), pătlagina (Alisma sp.), nufărul (Nymphaea sp.). Fauna cuprinde lăcustele (Tettigonia viridissima), greierii (Bradyporus montandoni). Reprezentantul de seamă al batracienilor este broasca râioasă
Comuna Dărmănești, Suceava () [Corola-website/Science/301946_a_303275]
-
România, formată din satele Boteni, Chesău, Crișeni, Falca, Ghirișu Român, Mociu (reședința), Roșieni, Turmași și Zorenii de Vale. Există mai multe teorii legate de provenianța denumirii "Mociu". Numele ar putea proveni de la faptul că în zonă există mai multe teritorii mlăștinoase. Denumirea ar putea proveni și de la moții, care de multe ori s-au stabilit aici în zonă, ipoteză întărită de asemănările dintre obiceiurile și îmbrăcămintea specific locale cu cele ale moților. O ultimă ipoteză, mai puțin plauzibilă, este ca denumirea
Comuna Mociu, Cluj () [Corola-website/Science/300341_a_301670]
-
în cea mai strictă intimitate căsătoria lui Petru cu Ecaterina Alekseevna. La 7 mai 1724, Ecaterina este încoronată împărăteasă a Rusiei. Ținutul unde construiește Sankt-Petersburgul este sărac, izolat, departe de capitală și așezat drept în bătaia tunurilor suedeze; pământul e mlăștinos. Înălțând orașul Sankt-Petersburg, sfidează natura și în același timp, trecutul Rusiei. Petru urăște vechea cetate a țarilor, Moscova, cu clima ei continentală, cu tradițiile ei de veacuri, cu superstițiile și intrigile de curte, cu spiritul oriental, înapoiat și răzvrătit totodată
Petru I al Rusiei () [Corola-website/Science/298530_a_299859]
-
de vânt din Europa au fost construite în sec al 12-lea în nordul Franței și în sudul Angliei, ele s-au răspândit apoi în Belgia, Germania și Danemarca. În Olanda ele au fost folosite pentru a drena (asana) zonele mlăștinoase pentru a le face locuibile de către Jan Leegwater și inginerii danezi care i-au urmat. Morile de vânt europene erau folosite atât la măcinarea grăunțelor cât și la tăierea buștenilor, mărunțirea tutunului, confecționarea hârtiei, presarea semințelor de in pentru ulei
Energie eoliană () [Corola-website/Science/298644_a_299973]
-
Și încă o enigmă: rețelele de drumuri făcute de cei care nu au cunoscut roata! 16.000 de km de drumuri pavate (a doua, ca lungime, după rețeaua romană de 90 de mii de km), inclusiv poduri suspendate în zonele mlăștinoase și nisipoase! De ce acest efort de tăiere de "autostrăzi" în coastele Anzilor, dacă incașii nu au avut vehicule, necunoscând roata? Nu lipseau borne indicatoare din 7 în 7 km și locuri de odihnă din 20 în 20 de km. Ideea
Machu Picchu () [Corola-website/Science/298689_a_300018]
-
afluențiii acestuia, Râul Anacostia și Rock Creek. Tiber Creek, un curs de apă care odată trecea prin National Mall, a fost închis complet în subteran în timpul anilor 70. Spre deosebire de legenda urbana, orașul Washington nu a fost construit pe un teren mlăștinos. Majoritatea teritoriului pe care se află Districtul este format din terenuri agricole și dealuri acoperite cu păduri de foioase. Cel mai înalt punct natural din Districtul Columbia este Punctul Reno, localizat în Parcul Fort Reno din cartierul Tenleytown, la 125
Washington, D.C. () [Corola-website/Science/298664_a_299993]
-
foc. Era de ajuns ca un vulcan din apropierea Mării Roșii să fi erupt, pentru ca lava să fi format un istm de cenușă doar pentru 1-2 ore. Unii consideră ca marea descrisă de Biblie ar fi fost, în realitate, un lac mlăștinos, astăzi secat. Roțile carelor egiptene s-ar fi împotmolit în el, iar evreii, profitând de ocazie, i-ar fi atacat pe egipteni, care s-ar fi înecat. După ce au părăsit teritoriul egiptean, evreii erau în drum spre Sinai. Cu hrana
Moise () [Corola-website/Science/298697_a_300026]
-
și de formarea terenului sub influența fluxului de apă din timpul glaciațiunii. În cursul inferior, aproape de Widuchowa, Oder se împarte în două brațe: de Vest și de Est, acestea aflându-se în legătură cu alte ramificații. Partea de jos a văii este mlăștinoasă. Odra de Est creează o mare întindere de apă în apropiere de Szczecin, cunoscută sub numele de Lacul Dąbie, cu o adâncime maximă de 4,2 metri. Odra de Vest transportă cantitatea cea mai semnificativă de apă, de care depinde
Oder () [Corola-website/Science/299540_a_300869]