1,337 matches
-
alcătuiesc calitățile fizice, iar forma de manifestare - deprinderile și abilitățile motrice (J. K. Holodov, V. S. Cuznețov, 2003). Fiecare om se deosebește prin abilitățile motorii individuale. La baza unei astfel de dezvoltări a abilităților stă o ierarhie a diferitelor aptitudini moștenite (ereditare) anatomic-fiziologic: aptitudinile anatomic morfologic ale creierului și ale sistemului nervos: proprietățile proceselor nervoase - puterea de concentrare, mobilitatea, echilibrul, structura cortexului cerebral, gradul de maturitate funcțională a domeniilor sale individuale etc.; fiziologice: caracteristicile sistemului cardiovascular și respirator - consumul maxim de
Fitness. Teorie si metodica by Olga Aftimciuc,Marin Chirazi () [Corola-publishinghouse/Science/1170_a_1869]
-
deschis că acestea conțin și ceva adevăr. Scorul este destul de interesant și atunci când subiecții trebuie să-i catalogheze pe cei care practică ghicitul: jumătate dintre respondenți îi consideră șarlatani iar cealaltă jumătate cred că este vorba despre altceva (har, capacități moștenite, înnăscute, imaginație etc.)23. Rezultatele arată clar că la nivelul cunoașterii comune există o veritabilă nebuloasă în jurul divinației. În acest caleidoscop difuz de percepții, divinația rămâne o practică destul de populară. Aproximativ 28% dintre cei chestionați au declarat că au apelat
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
aripă mai modernistă a acestei tagme și sunt puternic preocupați de scientizarea și impunerea practicii divinatorii ca o preocupare "serioasă". Așadar, prezicătorii se înscriu în două tendințe: o latură tradițională sau, mai bine zis, tradiționalistă, care valorifică obiceiurile și tradițiile moștenite (mediul rural și țiganii), și o latură mai reformatoare, modernă a divinației, care dorește să acorde vechile practici cu exigențele lumii contemporane. În această ultimă categorie, bărbații au o pondere mai mare. Deși, după cum se vede, prezicătorii sunt extrem de diferiți
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
asociere. Un grup local a decis lansarea unei acțiuni de formare a unor animatori și facilitatori locali. Aceștia au jucat apoi un rol catalizator în creșterea încrederii în valoarea proiectelor colective. Sunt teritorii care suferă de pe urma moștenirii trecutului, a conflictelor moștenite, a rănilor morale nevindecate. În aceste cazuri sunt importante activitățile care duc la crearea unui mecanism de colaborare între cei aflați în conflict, sau fără antecedente de cooperare. În Garfagnana (Toscana, Italia), fermierii producători erau în permanent conflict cu prelucrătorii
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
reflecția teoretică le poartă cu aceasta. Pare că schimbarea comportă un ritm accelerat, începând, mai ales, cu a doua jumătate a secolului trecut, când modernitatea se retrage în spatele cortinei, lăsând loc avansului postmodernității. Liniile de forță ale acesteia sunt însă moștenite, întrucât procesele specifice postmodernității se circumscriu pe aceleași trei paliere: economic, politic și socio-cultural. Spațiul deschis, "universal" în care se desfășoară procesul schimbării sociale este, în perioada contemporană, unul global. Un nou concept se impune, așadar, începând mai ales cu
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
ὀ λαμπρός γνόφος) se leagă de o tradiție anterioară ce urcă la Filon din Alexandria, care interpretează întunericul de pe Sinai, afirmând incognoscibilitatea și transcendența absolută a ființei divine. Sfântul Grigorie rămâne primul care dezvoltă o teologie a γνόφος -ului divin, moștenită apoi de Sfântul Dionisie Areopagitul. El îi închină acest tratat special, De vita Moysis, în care urcușul pe Sinai către întunericul divin e preferabil primei întâlniri a lui Moise cu Dumnezeu în rugul nears, simbol al energiilor divine. Moise intră
Învăţătura Sfântului Grigorie de Nyssa despre întunericul luminos al prezenţei ascunse a lui Dumnezeu. Referire specială la cartea De vita Moysis. In: Din comorile Teologiei Părinților Capadocieni by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/151_a_441]
-
etimologice cu ipoteza sursei interne, dovedită principal și statistic drept cea mai probabilă. Deși acest principiu are la bază legea numărului mare (probabilitatea ridicată ca un element nou să aparțină majorității elementelor vechi, nu grupărilor minoritare statistic), în cazul elementelor moștenite justificarea este relevantă, dar nu decisivă, din moment ce numele transmise din Antichitate sunt foarte puțin numeroase, deci minoritare în ansamblul toponimiei, dar foarte importante, definitorii. Indiciul primordial cu privire la posibilitatea provenienței unui nume de loc din substrat sau din latină îl reprezintă
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
provenienței unui nume de loc din substrat sau din latină îl reprezintă atestările numelui, într-o formă apropiată de cea actuală, care sunt puțin numeroase, mai ales în ceea ce privește moștenirile de care a beneficiat romîna. Cea mai mare parte a toponimelor moștenite - sigur sau probabil Ampoi, Argeș, Bîrzava, Cerna, Dunăre, Olt, Mureș, Criș, Someș, Timiș, Turda, Buzău, Nistru, Prut, Siret etc. - au fost „reconstituite“ pornindu-se de la acest indiciu. O altă sursă a toponimelor cu ipotetică origine traco-dacică sau latinească o reprezintă
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
locuri în raport cu apelativele comune. Este vorba de faptul că toponimele îmbătrînesc și dispar mai repede decît cuvintele comune (să ne gîndim numai la cele cîteva zeci de toponime păstrate din dacă ori latină, față de zecile de mii de cuvinte comune moștenite, și la puținătatea generațiilor de toponime turcești, neogrecești, germane etc., față de multitudinea cuvintelor comune de aceleași origini) și se îmbolnăvesc mai grav și mai des decît acestea („vindecîndu-se“ destul de greu și prezentînd „răni“ și „cicatrice“ care le „mutilează“). Despre numele
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Defileul Oltului, Valea Oltețului, Cheile Oltețului, Dealul Oltețului, Baraolt. Baza acestei familii nu a fost toponimizată în limba romînă, dar a determinat, indirect, toponimizarea în interiorul limbii romîne a celorlalți membri ai familiei. Unii amatori de toponimie includ în categoria toponimelor moștenite numele de locuri formate de la apelative păstrate din substrat (Brazi, Viezuri), neglijînd faptul că toponimizarea acestor apelative a avut loc pe terenul limbii romîne. Algoritmul etimologic necesar pentru identificarea acestor nume de loc moștenite este specific și necesită o pregătire
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
de toponimie includ în categoria toponimelor moștenite numele de locuri formate de la apelative păstrate din substrat (Brazi, Viezuri), neglijînd faptul că toponimizarea acestor apelative a avut loc pe terenul limbii romîne. Algoritmul etimologic necesar pentru identificarea acestor nume de loc moștenite este specific și necesită o pregătire lingvistică specială. Preluarea/împrumutarea unor toponimizări care s-au realizat în limbile populațiilor străine cu care poporul romîn a conviețuit de-a lungul timpului (pecenegi, cumani, slavi, maghiari, turci, greci, germani etc.) și integrarea
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
are și straturi vechi și foarte vechi, nu numai straturi moderne, așa cum poate sugera, la o privire superficială, „transpa rența“ lor semantică în cele mai multe cazuri. O modalitate de identificare a toponimelor romînești vechi sau chiar a unor nume de locuri moștenite, chiar dacă ele nu au beneficiat de atestări foarte vechi, o constituie analiza multicri te rială, cu metodele gramaticii istorice și ale etimologiei topo nimice, a unor nume greu de raportat la apelative ori antropo nime romînești generale sau regionale. Astfel
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
aster, astera), inactiv în limba romînă de multă vreme (reluat tîrziu prin neologismele romanice tip criticastru). O altă grupă, evident restrînsă, de nume cu presupusă origine latinească sunt cele care pot evidenția un sens aparte, nepăstrat de către apelativele omonime romînești moștenite, și ele, din latină. În această situație pare a fi numele unui sat, Sărbătoarea, din județul Dolj, aflat în apropierea „valului“ de apărare construit în timpul lui Constantin cel Mare și numit astăzi Brazda lui Novac, pe care, din loc în loc
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
menționat că antroponimul Gyula se referă la un conducător cuman sau peceneg). Profunzimea și durata conviețuirii cu slavii este confirmată de traducerea unor toponime romînești (Valea Seacă-Sohodol, Repedea- Bistrița, Nucet-Cozia, Cîmpulung-Dălgopol) și de posibilul reflex fonetic slav al unor toponime moștenite (Pathisus-Tisa, Dierna-Cerna, Berzovis-Bîrzava, Marisius- Mureș, Alutus-Olt). Interesant este că numele unei localități din Transilvania care amintește de Ladislau cel Sfînt (Szent Làszló) este păstrat de romîni în traducere slavă (Sfeti Vladis lav), adaptată fonetic și morfologic limbii romîne (Sîn-Vlădis lau
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
cu sufix diferit, se regăsește în apelativele dialectale italiene kaltsaider, kaltseder, kaltsedar, kalčida, calcirel, calcidrel etc. Apelativul existent și în albaneză ar putea fi împrumutat de la aromînii conlocuitori cu albanezii. Călcadză, ca și Ascura, așadar, pot fi două dintre apelativele moștenite de romînă și de alte idiomuri est-europene din latina populară, care, la rîndul ei, le-a preluat din greacă (prin numeroșii medici greci imigrați în Imperiul Roman) și pe care în Dacia le-au putut aduce coloniștii romani din Magna
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
al Lotrului). Este atestat începînd cu secolul al XVI-lea sub formele: Lutrulov (genitivul slav), Lotrul, Lotra, Lodra. Originea hidronimului este foarte disputată: tracul Latron (trecea lui a > o, ca în Alutus > Olt; dispariția lui -n final, obișnuită în elementele moștenite; închiderea lui o > u, ca în Amoutrion > Motru); Ad Rutelam, Arutela, din Tabula Peutingeriană (trecut, cu o posibilă metateză, în *Alutera, de la care evoluția fonetică e ușor de justificat); un diminutiv *Alutela, de la Aluta, așadar un derivat străvechi al rîului-mamă
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
geografici adecvați toponimizării), mai ales că și alte populații care au trăit în zonă foloseau apelative asemănătoare fonetic și semantic. Reflexul fonetic este, evident, slavo-romîn, cel puțin pentru varianta Lotru și derivatele sale. Ar fi încă un caz de toponim moștenit „reconfigurat“ de romîno-slavi (alături de Dierna > Cerna, Berzovia > Bîrzava, Pathisu-Tisa). Lugoj Este numele unui municipiu din județul Timiș, de la care s-au format, prin polarizare, toponimele Lugojel (sat în județul Timiș), Cîmpia Lugojului și Dealurile Lugojului. Este atestat, începînd cu secolul
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
reprezentativă este Lexiconul de la Buda (1825), care are și multe exagerări latiniste inacceptabile (babă, cuvânt slav, este dat ca provenind din it. babbo). Primul dicționar etimologic complet este semnat de A. de Cihac (1870-1879). Poate fi consultat pentru cuvintele latine moștenite și pentru împrumuturile din turcă; celelalte cuvinte au etimologii depășite. B. P. Hasdeu a publicat primele trei volume dintr un proiect măreț intitulat Etymologicum Magnum Romaniae = EMR (1885-1893), cuprinzând termenii de la A și B (până la bărbat). Înregistrează cuvinte din limba
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
nu sunt perfect sinonimi cu cei vechi, latinești; întrebuințați pentru a desemna tipuri speciale de obiecte, ei sunt mai preciși, conțin o cantitate mai mare de informație. Apare, așadar, o opoziție, în cadrul căreia termenul nou este „marcat“ în raport cu vechiul termen moștenit, care nu este marcat. Pentru a se înțelege mai bine, dau și câteva exemple românești: termenilor generici de tipul lac, vale, arbore, ai „usturoi“, șarpe, a aprinde, lână, râu, moșteniți din latină, le corespund termeni, din substratul traco-dac, al căror
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
fost înlocuit de lat. picula, care a dat păcură în română, iar diminutivul petiolus „picioruș“ a devenit în română picior, luând locul lui pes „picior“, păstrat în celelalte limbi romanice. Foarte importante sunt și schimbările de înțeles suferite de cuvintele moștenite: lat. musculus, devenit în română mușchi, a preluat și sensul cuvântului nederivat lat. muscus „mușchi (plantă)“; exemplele ar putea continua. E. Coșeriu a atras atenția asupra relațiilor de sinonimie, mai exact asupra felului cum s-au păstrat anumite opoziții între
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
împrumutat rezultă atât din forma cuvântului, care îl păstrează pe e netrecut la â, cât și din faptul că are sens specializat. În terminologia medicală, se găsesc și alte cuvinte împrumutate din franceză și latină, ca bilă, sinonimul lui fiere, moștenit; cord, sinonimul lui inimă; sau abdomen, sinonim al lui pântece. rinichi, rărunchi De data aceasta, ambii termeni ai perechii de sinonime sunt moșteniți din latină; este vorba de două diminutive, reniculus și *renunculus, formate de la lat. ren „rinichi“, diminutive care
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
din lat. ren. Rinichi și rărunchi au arii diferite: rinichi este răspândit în Muntenia (și în arom. arnicl’u), iar rărunchi apare în restul României. Acesta din urmă s-a confundat, din cauza asemănării fonetice, cu rărunche „gălbenele“, numele unei plante moștenit din lat. ranunculus, derivat diminutival al lui rana „broască“! Rinichi câștigă teren, pentru că a fost adoptat de limba literară și de terminologia medicală; în schimb, rărunchi apare în mai multe expresii: a avea seu la rărunchi, a striga din rărunchi
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
sănătos“ s-a păstrat în toate limbile romanice, dar a dispărut de la noi, unde ar fi trebuit să aibă forma sân. Explicația dată pentru dispariția lui *sân „sănătos“ se bazează pe conflictul omonimic care s-ar fi creat cu termenul moștenit sân „mamelă, piept“ < lat. sinus (cf. o formulare de tipul *un sân sân „un sân sănătos“). Pentru a evita confuzia dintre cele două cuvinte omonime sân, în română s-a folosit sănătos < derivatul lat. *sanitosus. Lat. sanus s-a păstrat
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
au devenit rom. vezică și rom. (a) ausculta. Latina trăiește deci în vocabularul limbii noastre și prin împrumuturile făcute mai târziu din această limbă. Am făcut această introducere pentru a atrage atenția, de la început, asupra faptului că, pe lângă cuvintele latinești moștenite (verbe ca (a) săruta < lat. salutare, (a) închina < lat. inclinare), a căror formă s-a schimat prin acțiunea legilor fonetice care au guvernat evoluția de la latină la română, aceleași cuvinte latinești au putut fi împrumutate ulterior cu formele (a) saluta
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
foarte important, pentru că ne ajută să stabilim vechimea unui cuvânt, chiar dacă nu avem data certificatului său de naștere; putem spune, cu certitudine, că (a) săruta și (a) închina sunt vechi, dar (a) saluta și (a) înclina sunt recente. Seria cuvintelor moștenite și a celor împrumutate ulterior din latină (sau din alte limbi romanice surori) este foarte mare; ele se numesc dublete etimologice. Moștenirea latinească Moștenirea latinească se referă la toate cuvintele păstrate din latină în limbile romanice, inclusiv cele împrumutate de
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]