9,547 matches
-
știință nici despre scrisorile pe care le expediase Simona către părinții ei de atâta amar de vreme. Era la mijloc un mister. Plana o suspiciune nu foarte greu de dezlegat, dar putea fi socotită a fi asemenea unei lupte cu morile de vânt. Îngrijorată, Simona încercă să-i scrie Nanei Floarea să afle ce se mai întâmplă cu ai ei. Aceasta îi trimise o scrisoare în care îi relata faptul că mama sa era foarte bolnavă, că întreba mereu de ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
de peste douăzeci și cinci de ani, începe, de la un timp, să râdă intempestiv și să murmure istorii numai de ea știute, reflectând brusc asupra propriei condiții umane. Trezirea „conștiinței de sine” o face nefericită, ea comparându-se cu Don Quijote în luptă cu morile de vânt. Trăiește un simțământ de revoltă împotriva propriei vieți „greșite”, invocând introspectiv vechiul îndemn socratic: Cunoaște-te pe tine însuți! Autorul își exersează priceperea în tehnica monologului interior. Eroina este uimită că a pierdut o viață întreagă la infectul
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
meu, ce se pare că nu-l voi împlini decât cu gândul. Măcar atât, căci gândul întotdeauna va avea puteri depline peste toate. În aceste condiții, bravul acela naiv de Don Quijote este mai probabil să reușească-n misiunea lui cu morile de vânt, decât eu într-a mea cu nefericirea ce mă domină hain. O cortină neagră se lasă parcă peste mine și mă chinuie, mă sufocă la interior și mă-nfioară. Și, sincer, chiar deloc nu știu câtă vreme se va mai scurge
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
și vindecare la descântătoare sau vrăjitoare, dar eu nu credeam în aceste lucruri, și apoi, știam că este păcat să te legi cu astfel de persoane. Nu mă gândeam la aceasta și gata. Într-o iarnă, ni se termină făina, moara din satul nostru nu lucra și, pentru a face făină, taică-tu plecase cu alți oameni din sat tocmai la Cărbuna, numai acolo era moară și se putea măcina. După plecarea lor, spre seară, se schimbase brusc timpul. Venise un
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
persoane. Nu mă gândeam la aceasta și gata. Într-o iarnă, ni se termină făina, moara din satul nostru nu lucra și, pentru a face făină, taică-tu plecase cu alți oameni din sat tocmai la Cărbuna, numai acolo era moară și se putea măcina. După plecarea lor, spre seară, se schimbase brusc timpul. Venise un vânt puternic și ninsese toată noaptea. Se adunase atâta zăpadă, că nu puteai ieși din casă. Dimineața, frații tăi făcuseră cărări, ca să poată aduce cele
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
-ți spună dezlegarea, dar trebuie să vii la ea acasă, zice că doar ție îți poate spune. - Cum să vin eu la voi acasă, dacă nu pot merge nici până la ușă? Nici bărbatul nu este acasă, e la Cărbuna, la moară, și nu știu când va veni... Și apoi timpul acesta, pe așa frig înțepenesc imediat cum mă scoate cineva din casă. Du-i cuvânt de la mine, cum că eu am zis să-ți spună ție ce trebuie să fac, iar
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
cu foamea lui, nu știu de ce oamenii își mai bat capul cu astfel de chestii. Tu nu te uiți la tata cum merge la fabrică ca un prost, zice că muncește până moare, când colo acea fabrică e doar o moară de vânt, ei macină neantul, e bine că aduce acasă măcar de cheltuielile de bloc, ar fi trist să-și rupă pingelele pentru mai puțin. E un degeabist, tata e un mare degeabist. Chiar unul eroic aș spune. Critică cu
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
personaj". Mă uit în zare, întotdeauna mi-au plăcut depărtările, întotdeauna mi-a plăcut să fiu mai departe de locul de unde eram, mereu am bătut pasul pe loc, eram umblată în lume ca țiganul din poveștile tatălui meu, o dată la moară și de două ori în târg. Aide era în ultimul an la Facultatea de Agronomie. Era una dintre studentele eminente. Deși mică de statură, părea zveltă, își punea cu iscusință trupul în valoare, un trup de statuie, părul de culoarea
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
Sunt tot mai agitată. De ce nu abandonez dracului această povară, dacă nu sunt în stare de ea? Îl ascult pe tata cum povestește. De-aș avea a mia parte din harul lui! Era în 1927, ne întorceam cu tata de la moară de la Bischiri, începe să povestească tata în timp ce eu trebăluiesc prin casă. La o răscruce, ne întâlnim cu un țigan care locuia la marginea satului, undeva pe lângă șosea. Acesta ducea o sarcină de măturoaie în spate. Era destul de bătrân și de
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
umblă beat cam două săptămâni, după care se împacă, de nevoie, cu "toarșa nevastă". O nouă lună de miere, îi redescoperă acesteia virtuțile, încât biata femeie nu mai înțelege nimic. Aceasta este hrana spirituală a institutului, fiecare trece prin această moară, fiecare e carne de tun pentru o perioadă. Unii se poartă omenește, își rabdă aventurile și bârfele aferente cu înțelepciune, alții însă se lasă târâți de sentimente până intră în cocina de porci ori la balamuc. Cei care sfârșesc la
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
al nostru. Sunt convins că Vișinel va deprinde un spor de înțelesuri care îi vor purta pașii spre împlinirile care le așteptăm de la el în viitor. Trebuie să știți, adăugă bulibașa, eu îmi pun acum în spate o piatră de moară mai mare ca a voastră pe care am s-o duc, mai greu ca voi la anii mei, dar nu este altă cale. Voi ați înțeles, mo! După cum li se întipărise pe față întreaga suferință strânsă în câteva cuvinte de
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
mămoasă, draga mea! Pot spune chiar posesivă. Îți amintești? Nu noi le-am spus copiilor că de acum sunt maturi și că se pot conduce după capul lor? - Mă doare pentru Vișinel, e încă necopt pentru a se bate cu morile de vânt ale vieții! Tăcerea se așternu din nou în drumul lor, ca un covor din care timpul îi luase toate culorile de bine și le răspândise în cele patru vânturi. Soarele lumina cu putere strada. Însă, pe trotuarul ce
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
angajat politic, comentează actualitatea politică a țării. Nu că nu ar fi adevărat ce spune, dar în economia cărții aș fi preferat ca Sorin să-și mai înșire din năzbîtiile copilăriei, decît să se războiască fără sorți de izbîndă cu morile de vînt ale disputelor sterile. E doar o sugestie, în fond această necruțătoare radiografiere a absurdului ce domnește în România de aproape un veac poate căpăta nebănuite valențe prin abordarea mai subiectivă și mai pătimașă a unei realități care ne
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
doi băieți, Gică și Rică, talentați în practicarea sporturilor de iarnă și la fotbal. Amândoi au murit de infarct miocardic acut înainte de 50 de ani, în schimb vara Lenuța trăiește, fiind decana de vârstă a familiei. Mătușa Valeria a moștenit moara bunicii, dar nu s-a bucurat prea mult de ea, căci autoritățile locale au interzis funcționarea ei, motivând că era chiabură, astfel că a vândut-o bucată cu bucată, și a construit o vilă în orașul Câmpulung Moldovenesc, pentru Elena
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
geroasă, i-au tăiat cu joagărul și i-au crăpat cu toporul o căruță de lemne pentru foc, primind ca plată câte un blid cu sâmburi de dovleac. Nu-i vorbă, ei își recuperau prejudiciul imediat ce „le venea apa la moară”. Vara, Sile și Rică păzeau vacile neurcate la Bârlog, pe imașul Băii, lăsându-le câteodată de izbeliște cu riscul de a pătrunde în grădinile cu trifoi și lucernă de la poalele Buzăului, și a se bolohăni la stomac din cauza nutrețului prea
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
imașul Băii, lăsându-le câteodată de izbeliște cu riscul de a pătrunde în grădinile cu trifoi și lucernă de la poalele Buzăului, și a se bolohăni la stomac din cauza nutrețului prea crud. Acolo, pe câmp, Rică aducea făină de porumb de la moară pentru mămăligă, iar Sile mulgea pe rând vacile bunicii și fierbea laptele într-un nelipsit ceaun, de unde mâncau pe săturate și alți băietani de vârsta lor ce căscau gura pe imaș. Când una din vaci căpătă o boală infecțioasă gravă
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
de după război au afectat și viitorul tinerilor din sat, care, în ciuda lipsurilor de tot felul, au știut să-și facă viața cât mai plăcută, folosindu-se de obiceiurile strămoșești, care astăzi ne par naive și demodate. Pe câmpul din preajma Gârlei Morii, moara bunicii Ileana, duminica și în zilele cu cruce roșie din calendarul creștin ortodox, se adunau feciorii și fetele din parohie îmbrăcați cu straiele de sărbătoare, la horă. Pe ritmul muzicii unui cobzar, Vasile Ignatescu zis Puliganul și a unui
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
război au afectat și viitorul tinerilor din sat, care, în ciuda lipsurilor de tot felul, au știut să-și facă viața cât mai plăcută, folosindu-se de obiceiurile strămoșești, care astăzi ne par naive și demodate. Pe câmpul din preajma Gârlei Morii, moara bunicii Ileana, duminica și în zilele cu cruce roșie din calendarul creștin ortodox, se adunau feciorii și fetele din parohie îmbrăcați cu straiele de sărbătoare, la horă. Pe ritmul muzicii unui cobzar, Vasile Ignatescu zis Puliganul și a unui scripcar
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
mi păreau nemeritate și absurde, doar luasem premiul al III-lea la fiecare sfârșit de an școlar. Așa că, într-o după-amiază însorită de iulie, am sărit pe geam în spatele casei și în pas alergător m-am îndepărtat, nu spre scăldătoarea morii ce era mai aproape de casă, ci înspre confluența Moldovei cu Moldovița, la „Curu’ Buzăului”, unde am stat tot timpul ca pe ace, cu mâncărimi în fund, ce prevesteau o confruntare impardonabilă cu autoritatea părintească. Presimțirile sumbre mi-au fost adeverite
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
ce bun înotător și săritor de la înălțime sunt, căutând toate rosturile cuvintelor de-a o convinge să mă lase pe viitor la scăldat, însoțit de Ticuț Mândrilă, băiatul cantorului Mândrilă, mai mare cu trei ani ca mine. Cât a funcționat moara, până-n 1960, când a trebuit să fie „întovărășită”, ne-am scăldat în balta morii adâncă de vreo patru metri, în care săream în cap de pe acoperiș și tot nu atingeam fundul apei. După demolarea morii îmai bine deloc, decât să
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
o convinge să mă lase pe viitor la scăldat, însoțit de Ticuț Mândrilă, băiatul cantorului Mândrilă, mai mare cu trei ani ca mine. Cât a funcționat moara, până-n 1960, când a trebuit să fie „întovărășită”, ne-am scăldat în balta morii adâncă de vreo patru metri, în care săream în cap de pe acoperiș și tot nu atingeam fundul apei. După demolarea morii îmai bine deloc, decât să fie în proprietatea bunicii - cam asta a fost viziunea comunistă), și după dispariția bălții
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
ca mine. Cât a funcționat moara, până-n 1960, când a trebuit să fie „întovărășită”, ne-am scăldat în balta morii adâncă de vreo patru metri, în care săream în cap de pe acoperiș și tot nu atingeam fundul apei. După demolarea morii îmai bine deloc, decât să fie în proprietatea bunicii - cam asta a fost viziunea comunistă), și după dispariția bălții, s-a format în amonte cu 500 metri, în mod natural, un nou loc de baie, datorită căderii de-a curmezișul
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
de locomotivă ce făceau manevră în stația Vama, Eftimie îportar) Pavel îfundaș central), „Omul de gumă” îîi mai știu doar porecla, fundaș drept), impiegatul Ghiță Flutur îfundaș stâng), toți componenți ai echipei locale „Bradul” Vama. După-masa ne adunam pe câmpul Morii bunicii Ilinca, cu prietenii cei de dincolo de calea ferată: Ianu și Vasile Balmuș, Ilie Stanciuc, Luțu și Mircea Puiu, Ionel și Valerică Lucuțar, tripleta fraților Puiu - Niculai, Costan și Dragomir -, Ghiță Belei, Costică și Traian Lucan, Ghiță Roman, Costică Mândrilă
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
Ionel și Valerică Lucuțar, tripleta fraților Puiu - Niculai, Costan și Dragomir -, Ghiță Belei, Costică și Traian Lucan, Ghiță Roman, Costică Mândrilă, Costel Sutu, Vasilică Puiu, Costică Sandu și câteva fete băiețoase, Maria Balmuș, Suc Puiu, Dida Lucuțar, Lenuța Sutu. Câmpul Morii era locul de întânire în general, fiind neted, curat, bine îngrijit de vecinii gospodăroși și aparținea tuturor, în timp ce astăzi depozitează gunoaiele din sat, în mare parte fiind parcelat de noua generație cu simțul proprietății dezvoltat la extrem. Glagoria de oameni
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
o bunătate rară și-mi satisfăcea toate mofturile, în timp ce mama, mutată cu Dorina la părinții ei, era prea ocupată cu cariera sa didactică. A fost singura perioadă a vieții mele frământate de adevărat om liber. „O tempora!” Am amintit de moara bunicii, care a fost nevoită, în anul 1961, s-o închidă, autoritățile interzicând orice activitate de morărit, rămânând părăsită de mușteriii ce stăteau la rând cu căruțele cu cai sau cu carele cu boi, pline cu saci îndesați de boabe
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]