1,595 matches
-
departe de cele despre care am povestit. „Îi drept că pe acele vremuri era deajuns un iaz, că îndata mare în coada lui se și agăța o moară. Era un pârâu? Hopa și moara...Așa erau vremurile. Acum despre ce moară mai este vorba?” De fapt, este vorba despre un loc de moară; dar când spui „loc de moară” poți fi sigur că va veni și moara. Apoi, în a treia sa domnie, Gheorghe Duca voievod a dăruit mănăstirii sale „den
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
o moară. Era un pârâu? Hopa și moara...Așa erau vremurile. Acum despre ce moară mai este vorba?” De fapt, este vorba despre un loc de moară; dar când spui „loc de moară” poți fi sigur că va veni și moara. Apoi, în a treia sa domnie, Gheorghe Duca voievod a dăruit mănăstirii sale „den nou zidită zvetaa mănăstire ce se chiiamă Cetățuia, lângă târgul Iașilor...loc de moară ce iaste în șes, lângă grădina cea domnească a răpausatului Vasilie (Lupu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
foarte suferitoare, se vedea că Lina era obosită de necazuri. Mini o privea cum suflă greu și își zicea că toată viața va sufla așa din ce în ce mai greu ... și atît! Renunțarea Linei o cuprindea și pe ea; faptul că Lina o să moară într-o zi de astmă n-o speria. Mai teamă i-ar fi fost acum să vorbească. - Nebuna asta de fată stă bufnoasă fiindcă Lică nu se poate ține de ea! îi e destul de bine aici. Rim o menajează chiar
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
apei, lângă o moară. Locurile erau frumoase, ca pe la noi, vara, când aerul s-a copt ; parcă eram acasă. Am înjghebat un culcuș între tufele de arini. Era senin. Dedesubt apa se încrețea la lumina stelelor. Între plopi, în întuneric, moara tăcea. S-auzeau cum trosnesc pașii gândacilor pe vreascuri ; iarba mă mângâia pe obraz. Către miezul nopții a ieșit luna luminând șesul pe deasupra pâclei. Din frunzișuri coborau paingăni care tremurau în lumină piciorușele de jar. Cracul de apă era iezit
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
cafeniu are precizia unei aquaforte în care cârâie stăncuțe. Doar seara pare mai însuflețită : în amurg soarele plimbă o lumină roșietică, liniștindu-se în cerul de pastel. Sub copaci stratul de frunziș devine sângeriu. O clipă livada se trezește ca să moară iar în nuanța roșcovei uscate. În cătină a poposit o păsăruică cu trupșor cărămiziu și spatele de cenușă. E tăcută, vioaie și întoarce capul roată împrejur. De-a curmezișul drumului trece în trap grăbit o mâță, desăvârșind tăcerea în care
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
sau stă pe un scaun din bucătărie cufundată În tăcerea ei, uneori reușește să-l zărească pe domnul și niciodată n-a judecat-o pe doamna, copiii sînt copii, Julius e cel mai bun și Într-o bună zi o să moară și ea și Dumnezeu, cu nesfîrșita lui bunătate, o s-o ajute. Carlos o vede apropiindu-se, o distinge din depărtare; el stă ceasuri Întregi În fața hotelului, Îmbrăcat cu impecabila uniformă de vară cu chipiu cu cozoroc lat și tot dichisul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Țanțoșa o să apară umflîndu-se În fața lui Juan, o să-l salute cu acea Încredere deplină În viață pe care i-o dădea pieptul ei uriaș și glasul puternic, nu s-ar mira dacă i-ar Întinde chiar mina și ei o să moară de rîs cînd ea o să plece, darling o să se distreze copios cînd o s-audă de Țanțoșa... Și cîte o să mai inventeze pe seama ei... Susan Îl și vedea, cu paharul În mînă, la clubul de golf, explicîndu-le prietenilor ce corp și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și Într-o viață plină de ritm nu poți vedea un negru trist. Abraham, În schimb, Îi primi cu un geamăt de fericire. Se așeză pe o banchetă, Între muzicanți și Își aprinse imediat o țigară de tutun blond ca să moară În regatul viciului așa, contemplîndu-i printre nori calzi de fum pe cei nouă tuciurii care-și scoteau sacourile, lăsînd să apară mătasea bluzoanelor roșii, cu buline albe, descheiate la gît și fără nasturi, pe piepturile lor nocturne, legate cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Julius... — Destul! — Dacă-mi dai pușculița... — Îți dau cheia de la pușculiță, cu condiția să nu-mi spui niciodată... — Iartă-mă, Julius, a fost o glumă... Eu n-am vrut... Destul! Nu putea continua așa. Mai mult ca sigur că o să moară de durere. Atunci Julius acceptă toate dialogurile pe care refuzase să le susțină, fiindcă le alesese numai pe cele care-i conveneau lui Bobby și lui. Ca și cum din nou depășise momentul acela dificil, dar acum pentru totdeauna. Dintr-o săritură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
un cuvânt ușor, scandaloase! Lăsând deoparte faptul că... (,,Oare, ce prostii se vor mai fi spus?! Chestiuni scandaloase! Ia te uită!”) ...dumneavoastră nu dovediți întotdeauna, uneori nu dovediți niciodată tactul pedagogic necesar... (,,Natural, urmează fierberea în suc propriu, așa, ca să moară omul de curiozitate, să se perpelească, să se întrebe: ce o fi? De ce m-o fi chemat iar?”) ... unui cadru didactic cu reale calități didactice ca ale dumneavoastră... (,,Deci, avem și părți bune, tovarăși, nu numai carențe”)..., lucru peste care
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
banii de buzunar ai celui mai mare cartel de fast-food-uri din lume. Casa Clovnilor, așa o porecliseră ea și Mark în urmă cu patru ani, când tatăl lor murea de insomnie letală. Omului i-a luat patruzeci de zile ca să moară, iar spre final, când a acceptat în sfârșit să se ducă la spital, mama lor mai rămânea uneori peste noapte la Casa Clovnilor, ca să fie lângă el. Karin nu putea înfrunta amintirea asta, nu acum. Preferă să meargă acasă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
timp să țipe. Dar exact când animalul ajunge lângă ei, Rupp intră într-un derapaj care-i trece de două ori peste linia continuă și înapoi. Cerbul se oprește năuc pe banda suplimentară îndepărtată. Era atât de convins c-o să moară, încât nu știe cum să procedeze cu schimbarea de plan. Abia când animalul se scutură și o ia la fugă spre copaci, își revin și ei trei. Doamne, căcat. Amândoi prietenii se uită la Mark. Rupp se prinde de genunchi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
asupra motivului pentru care lumea i se părea acum lui Mark schimbată nu era nici pe departe mulțumitoare. Mark se gândise la starea lui interioară mai mult și mai profund decât oricine altcineva. Weber își permitea să dea apă la moară teoriilor lui. Poate că a da apă la moară era un alt nume pentru empatie. Prăbușit pe canapeaua lui, cu umărul pe un braț și o pernă între picioare, Mark își lansă cea mai tare ipoteză. Bănuielile lui se îndreptau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
mai bune decizii, ia decizia perfectă ! După trei zile de stat la urgențe, am ieșit să-mi cumpăr un rând de haine de schimb. Îmi era frică să merg până la garsoniera noastră închiriată. Am auzit clopotele unei biserici. Dacă o să moară pentru că eu nu mai cred în Dumnezeu? Dacă o să moară singur, cât eu mă rog în biserică? Numai asta nu, să nu moară singur ! Am făcut totul exact cum trebuia și nu a murit. Dar de fapt, știe toată lumea că
Despre scris, dar cel mai mult despre iubire. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Viviana Mușa Augusto () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1776]
-
stat la urgențe, am ieșit să-mi cumpăr un rând de haine de schimb. Îmi era frică să merg până la garsoniera noastră închiriată. Am auzit clopotele unei biserici. Dacă o să moară pentru că eu nu mai cred în Dumnezeu? Dacă o să moară singur, cât eu mă rog în biserică? Numai asta nu, să nu moară singur ! Am făcut totul exact cum trebuia și nu a murit. Dar de fapt, știe toată lumea că nuținea doar de mine supraviețuirea asta a lui. Pentru că nu
Despre scris, dar cel mai mult despre iubire. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Viviana Mușa Augusto () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1776]
-
timpul... timpul. Nu ne vom mai Întoarce, nu ne vom mai Întoarce niciodată, nu vom mai păși niciodată de-a lungul acestui drum așa cum am pășit azi-dimineață... deci, fraților, să ne mai aruncăm o privire Înainte de-a pleca. Iată moara, iată tufișurile, iată albia rîului presărată cu pietre strălucitoare, iată răcoarea plăcută și bine cunoscută a copacilor... dar pe-aici am mai trecut cîndva! exclamă ei. — Bine-nțeles, fraților, am stat pe pod, În fața morii, și-am cîntat Împreună seara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
cu grămada, direct din scoică pe vremea cînd era copil. Tare le-a mai dus dorul“ - am zis - „și n-aș vrea să-l fac să sufere.“ „Bine, bine, fie“ - zice Wade Eliot rîzÎnd, Înțelegi - „dă-i stridii. N-o să moară din asta, dar bagă bine de seamă“ - a zis și m-a privit drept În ochi - „nu mă neliniștește prea tare ce mănîncă, ci mai ales ce bea. Bagă de seamă“ - zice - „să nu se-mbete. Nu vreau să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
și cîte patruzeci. Am exersat puterea statică, împingînd tocul ușii, în vreme ce mă înroșeam năprasnic. Puterea statică se potrivea cel mai bine casei noastre. Pereții camerei mele erau prea subțiri pentru sărituri, iar camera prea îngustă pentru a excuta mișcări precum moara de vînt, cu brațele. După-amiezile petreceam mult timp pe chei, privind sute de oameni alunecînd pe suprafața înghețată. Rîul devenise un cu totul altfel de loc, mai mult o sală a vreunui palat decît un peisaj. Dobîndise chiar sunetul unei
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
poem de Poe săptămîna trecută: Tu, iubire, ești singura după care sufletul meu a tînjit etc, am simțit un acut sentiment de frustrare și am vărsat șase lacrimi, patru cu ochiul stîng și două cu ochiul drept. Mami n-o să moară, bineînțeles, dar această răceală a mea este puțin neliniștitoare. Au intrat într-un salon imens al Infirmeriei Regale, inundat, prin toate ferestrele înalte, de lumina cenușie a cerului. Doamna Thaw stătea sprijinită de perne și arăta bolnavă, numai pielea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
speranță, răspunse el cu inima ușoară. — Duncan, nu mai e nici o speranță. Știi, operația a fost făcută prea tîrziu. își revine după operație, dar revenirea asta nu poate dura prea mult. Ficatul ei e mult prea afectat. — Atunci, cînd o să moară? întrebă Thaw. — într-o lună. Poate două. Depinde cît de tare-i e inima. Știi, ficatul nu mai curăță sîngele, iar corpul ei este din ce în ce mai prost hrănit. — Știe? — Nu. Nu încă. Apoi Thaw își întoarse fața și plînse puțin în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
mîncare și dulciuri, dar curînd doamna Thaw trebui hrănită doar cu lichide, și era prea slăbită să mai vorbească deslușit sau să-și deschidă ochii. Nici unul dintre cei din casă nu vorbea prea mult, dar o dată, Thaw remarcă: — Cînd o să moară mama... N-o să moară. — Dar, Ruth... N-o să moară. O să se facă bine, zise Ruth privindu-l cu ochii strălucitori. La școală se țineau examene orale, menite să completeze rezultatele acelora scrise. Profesorul de engleză le spuse studenților să învețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
curînd doamna Thaw trebui hrănită doar cu lichide, și era prea slăbită să mai vorbească deslușit sau să-și deschidă ochii. Nici unul dintre cei din casă nu vorbea prea mult, dar o dată, Thaw remarcă: — Cînd o să moară mama... N-o să moară. — Dar, Ruth... N-o să moară. O să se facă bine, zise Ruth privindu-l cu ochii strălucitori. La școală se țineau examene orale, menite să completeze rezultatele acelora scrise. Profesorul de engleză le spuse studenților să învețe pe de rost cîteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
doar cu lichide, și era prea slăbită să mai vorbească deslușit sau să-și deschidă ochii. Nici unul dintre cei din casă nu vorbea prea mult, dar o dată, Thaw remarcă: — Cînd o să moară mama... N-o să moară. — Dar, Ruth... N-o să moară. O să se facă bine, zise Ruth privindu-l cu ochii strălucitori. La școală se țineau examene orale, menite să completeze rezultatele acelora scrise. Profesorul de engleză le spuse studenților să învețe pe de rost cîteva pasaje de proză, de preferință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
efectele radiațiilor, dar oamenii obișnuiți or s-o facă și or să-nceapă urcușul abrupt încă o dată. — Mda, sînt sătul de capacitatea oamenilor obișnuiți de-a mînca rahat și de-a supraviețui. Animalele sînt mai nobile. Un animal feroce o să moară luptîndu-se împotriva celor care i-au insultat ființa, iar unul umil o să moară de foame. Doar omul are această versatilitate oribilă de a se adapta la lipsa de iubire și să tot trăiască exploatat și maltratat de semenii lui. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
urcușul abrupt încă o dată. — Mda, sînt sătul de capacitatea oamenilor obișnuiți de-a mînca rahat și de-a supraviețui. Animalele sînt mai nobile. Un animal feroce o să moară luptîndu-se împotriva celor care i-au insultat ființa, iar unul umil o să moară de foame. Doar omul are această versatilitate oribilă de a se adapta la lipsa de iubire și să tot trăiască exploatat și maltratat de semenii lui. Am citit un eseu scris de o fetiță într-o carte despre copiii din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]