911 matches
-
care au făcut aici rolurile vieții lor. O primă încercare de evadare din infern sfârșește grotesc: metamorfozată pentru o clipă în Pena Corcodușa, Mița, ajunsă la drojdiile nebuniei și beției, încearcă să zboare asemenea păsărilor cerului, dar se prăbușește în mocirlă. Mitică este adevăratul revoltat, un Farinata care înfruntă prăpădul general și îl îmblînzește prin râs. Cenzura eului îl întoarce însă înapoi cu brutalitate, căci în spațiul balcanic gluma se îngroașă și sfârșește în tragic. Râsul se întîlnește cu moartea, ca
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
replică Ray, modelând Încă o linie de bună calitate. — Face: Francmasoneria s-a schimbat. Io zic: Cum adică? — Bulangiu de rahat. — Iar iel se răsucește și știi ce ne spune? Rax clatină din cap. ⎯ Face: Dacă te bagi singur n mocirlă, nu te baza pe legăturile de la masoni să te tragafară dinia. Ce spune puțoiu ăsta? Întreabă Lennox, expirând lent de exasperare, cu ochii mari și ficși sub influența drogului. Mustața aia face și ea la fel. Lennox banditul. — Io fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
epitafe"199. Dimensiunea tragediei nu poate fi afirmată pur și simplu, ea apare într-o scenă filmată sau, cum ar spune Arghezi, "concretizată vizual", care bulversează senzorialitatea lectorului (imagine, sunet, sugestii tactile). E un spectacol al lumii muribunde și decrepite, "mocirlă de măruntaie", în care autorul nu e doar lupa sensibilă prin care poate fi privită lumea, ci și vocea publică acuzatoare, automandatată să invoce, în numele "binelui" universal, morala divină: Cine își poate recunoaște dreptul mental de a ucide, de oriunde
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
scr. Brlan, Brlek, Brlic) al lui Bernardus, neatestat însă în documentele romînești, ceea ce i-a făcut pe unii cercetători să considere că antroponimele Bîrlad, Bărlad au putut proveni de la toponimul Bîrlad, nu invers. În schimb, prin combinarea temei scr. brlaga, „mocirlă, mlăștinos“, cu sufixul colectiv scr. -ad, a rezultat *brlad, „loc mlăștinos“, care poate fi asociat toponimului Bîrlad, chiar dacă se află într-o zonă îndepărtată de slavii de sud, întrucît poate proveni din slava comună, care avea o răspîndire mai largă
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
formează nume de grup. Numele rîului, lung de 350 de kilometri, (dintre care 244 pe teritoriul Romîniei), este atestat în Antichi tate sub formele Tibiscum, Timisis, Tibisia, Tibis, Timisis. S-a dedus o bază traco-dacică *tibh-, înrudită cu gr. tiphós, „mocirlă“ cu sanscr. tim, „ud“ și cu celt. tam „a se răspîndi“ + -isc „apă“, din care s-ar fi putut forma numele originar, moștenit de actualul toponim (așa cum s-a întîmplat cu alte două hidronime bănă țene, Cerna și Bîrzava, continuatoare
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
florei. Într-un alt articol consacrat raporturilor dintre termenii latinești moșteniți și cei împrumutați din substrat și superstrat, Sanda Reinheimer Rîpeanu prezintă mai multe serii de acest tip. Pentru sfera semantică din care fac parte cuvintele românești „lac, mlaștină, baltă, mocirlă“, limbile romanice au păstrat din latină doar termenii lacus (transmis tuturor limbilor romanice actuale, cu excepția francezei), stagnum (moștenit în italiană, retoromană, franceză, occitană, catalană și spaniolă) și palus (prezent cu sensul din latina clasică doar în italiană, vechea franceză, vechea
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
cu evoluție semantică aparte, legată de natura mlăștinoasă a vechilor păduri din preajma Dunării). Celelalte cuvinte românești și romanice aparținând acestui câmp semantic sunt împrumuturi din limbile de substrat și superstrat: rom. baltă este explicat prin substrat sau superstrat vechi slav, mocirlă și mlaștină sunt amândouă din vechea slavă; fr. boue provine dintr-un termen latinesc, la origine cuvânt galic, fr. marais este un cuvânt de superstrat, latinizat sub forma mariscus în textele merovingiene și carolingiene, fr. mare a fost împrumutat din
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
Scraba consideră că a depășit materialitatea tuturor filozofiilor precedente, întrucât a pus în locul metafizicii idealiste, care menținea raportul cuvânt/sens - noțiune, o metafizică a noțiunilor pure, pe baza cărora a construit „Tezaurul limbii române”, reușind astfel să scoată cunoașterea din mocirla materiei. „Greșeala mare, fundamentală, a cercetărilor metafizice, afirmă el, a fost materializarea concepțiilor minții omenești, transfigurate în doctrine nereale. Un Platon, ce e drept, înzestrează ideile cu un caracter de eternitate, ca prototipuri ale existenței - dar prin aceasta el le
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
grotesc. Elocventă este și secvența care descrie instalarea familiei noului intendent în incinta cimitirului, coincidențele sinistre, cumulate cu penibilul situației (incredibila numire a unui doctor în filologie în postul de intendent), surprinzând un tragicomic moment catabazic: Zi plumburie, ceață, umezeală, mocirlă pe asfaltul intrării la cimitir, frământată de tălpi. Sosim odată cu cinci convoaie, și bagajele noastre amestecate cu dricurile, par destinate confortului subteran al noilor-veniți. Avem șapte saltele. Am așteptat între trăsuri, între carele funebre, între zăbranice, escortați de țipătul gâtuit
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Cruntu Racoviță, Pamfil. Același tip de manipulare este motivată însă complet diferit. Interesele financiare meschine sau impunerea bunului plac al magnatului omnipotent din Ultima oră, fac din ministrul Brănescu o marionetă dizgrațioasă, un "rinocer" afundat fără pic de demnitate în mocirla compromisurilor. În schimb, grăjdarul Brană, devenit domnul Brănescu "milostivul" și ajuns ministru prin șantajele manevrate din culise de "conașul Valentin", servește drept paravan pentru scopul altruist al lui Pamfil, de distrugere din temelii a întregii șandramale politicianiste. Pe acest considerent
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
aflat în fața clădirii o urmase și ea, dar se metamorfozase aici într-un heleșteu oval, cu o statuie de aramă înnegrită în mijloc și cu (aveam să-i privesc în fiecare seară) pești mari și grei, de culoarea verzuie a mocirlei de pe fundul apei. Conacul plin de gorgone și atlași de ipsos era însă, așa cum mă și așteptam, doar fațadă, butaforie, înăuntru, când am fost cazați, am găsit dormitoare banale de internat, cu câte zece paturi, totul împărțit "judicios" și funcționăresc
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
m-am poticnit, în infinita 106 107 mea transgresiune, de un idol barbar și mizer, de o icoană blasfematorie și stridentă, de un strigoi scălâmb numit Lulu. L-am văzut deodată în fața mea, pe vremea aceea, când nu distingeam între mocirlă și lumină, în locul acela numit Budila, budă împuțită și plină de viermi, dar și fantastic Buddha plutind pe un lotus de perlă deasupra apelor întunecate, i-am văzut buzele rujate, fățarnice, apropiindu-se de ale mele, am simțit în nări
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
silindu-mă să nu privesc înapoi... Curând, linoleumul începu să se zdrențuiască, podeaua se umplu de o apă mocirloasă, pe pereți începură să se arate insecte transparente, numai picioare. Treptele scării erau acum alunecoase de alge și răgălii, scufundate-n mocirlă. Am coborât alte secole, până când, la mii de paliere mai jos, pe neașteptate, se deschise-o cavernă de dimensiuni gigantești, cu un glob rotitor, aidoma soarelui, în centru. Flori cărnoase ca niște vulve, duhnind a hoit, atrăgeau insectele târâtoare care
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
uriaș și hidos. Adio, Bleichert cel din stația de autobuz, adio, căcatule, fostul care n-ai fost niciodată, ciripitorul, gaborul din mahalaua cioroilor! Ai dat o grădină de fată pentru o fofoloancă împuțită, ai transformat tot ce-ai atins în mocirlă, iar toate promisiunile tale nu fac nici cât opt runde la sala Academy, unde ai nimerit în croșeul de dreapta al lui Blanchard și te-ai prăbușit într-o altă grămadă de rahat, brânză bună în burduf de câine. Adio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
comisarul Logan McRae conducând investigațiile unui caz major de crimă și rugându-se să nu o dea În bară până reușea să Îl paseze altcuiva. Bun venit Înapoi la treabă! Polițistul tinerel ieși clătinându-se din cort și, lipăind prin mocirlă, i se alătură lui Logan sub stejarul răsucit. Părea să aibă aceeași stare de spirit ca Logan. Doar că mai rea. — Isuse, spuse polițistul tremurând și Își Înfipse o țigară În gură, ca și cum aceasta ar fi fost singurul lucru care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
doi agenți de poliție lăsați acolo să suprevegheze zona. Asta se va face de la adăpostul cald și sigur al unei mașini parcate undeva unde să nu Încurce, din care să se vadă bine toaleta doamnelor. Zăpada care cădea neîncetat acoperise mocirla de urme de pași din jurul toaletelor, albind și rotunjind totul, nelăsând nici o urmă că fusese cineva pe acolo. Cei trei puști care găsiseră cadavrul n-aveau să fie acuzați de intrare prin efracție, atâta vreme cât Își țineau gura. Nimeni nu trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
să se omoare! (miercuri) Dragă Martin, Când o să ai odată timp peste o zi, o săptămână, o lună, un an, o să te rog să stai și cu mine de vorbă, să-ți zic ceva. Oricum, Îmi vine să vomit de ce mocirlă e pe lume, câtă destrăbălare, egoism, răutate (E vorba despre Mircea!). Adu-mi, te rog, când ai timp și poți, Durrenmatt! Eu tot supărată, tot singură sunt... Azi nu-mi cere să stau de vorbă cu tine, că nu pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
un petec cald. În timp ce petecul cald se Încălzește, profesoara de limba română ține o lecție de istorie despre Mihai Viteazul și bătălia de la Călugăreni. Pana de cauciuc se Întâmplă În apropierea podului peste râul Neajlov unde s-au Înecat În mocirlă turcii. Ție Îți vine să râzi și tovarășa profesoară Îți spune să ieși afară din clasă. Adică te duci mai Încolo, stai pe iarbă și privești la natură. Natura este În plină schimbare. Înverzește. În timp ce o privești tragi cu urechea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
afară din clasă. Adică te duci mai Încolo, stai pe iarbă și privești la natură. Natura este În plină schimbare. Înverzește. În timp ce o privești tragi cu urechea la lecția de istorie și auzi că Soliman a căzut și el În mocirlă și și-a pierdut dinții. Îți vine din nou să râzi și râzi pentru că ești deja dat afară din clasă. E rușine pentru un pionier, dar, de râs, râzi. Rușine. Șoferul a pus petecul cald, a umflat cauciucul cu pompa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
până la primele gherete ale grănicerilor. De acolo nu se vede bine Dunărea, dar mai departe nu se poate Înainta din cauza frontierei de stat cu Republia Populară Bulgară. Te uiți la puștile grănicerilor și scuipi de la Înălțime, de pe pod, Într-o mocirlă. Când iese soarele te așezi la marginea șanțului să mănânci. Cureți de coajă ouăle fierte și când vrei să arunci cojile, ouăle și chiflele Îți cad În apa verde și bâhlită din canal printre broaște și gunoaie. Îți cad ție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
soarele te așezi la marginea șanțului să mănânci. Cureți de coajă ouăle fierte și când vrei să arunci cojile, ouăle și chiflele Îți cad În apa verde și bâhlită din canal printre broaște și gunoaie. Îți cad ție, ouăle, În mocirlă. Le vezi cum plutesc greu, două petice rotunde de un alb lustruit. Petice reci. Nu-ți vine să plângi. Totul pe mutește. Pleosc! Și gata. Mănânci biscuiți. Biscuiții sunt crocanți, pufoși. Ți se face sete. Bei apă În Giurgiu la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
admiși la Facultatea de cinematografie și te vezi acolo pe listă, unedva spre coada celor șase intrați În această școală a utopiei. Te-au salvat Caii de pe plaja de la Epsom, te-a salvat un impresionist, el te-a scos din mocirla așteptării, ajungi acasă ud leoarcă și fericit, mama ta cu lacrimi În ochi Îți pune În față un castron de căpșuni cu zahăr și tatăl tău nu pierde prilejul să desfacă o sticlă e mastică și să se Îmbete, perorând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Înapoiere, la pierderea independenței și a suveranității, afectând, astfel, Însuși viitorul țării, al poporului.” Tu, te uiți la rața pe varză (sosită de undeva de pe lângă Oradea, oricum din Ardeal, unde În urmă cu nici două zile măcănea, treierând În gură mocirla vreunui pârâu). Dacă iei o bucată, „Înapoierea” e garantată. Iar dacă o să Înfuleci și o bucată de plăcintă s-au dus dracului și independența și suveranitatea. Prăjiturile, fiecare pahar de vin În plus pun În discuție viitorul țării și al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
aripi, ne dădeau târcoale și obuze miorlăitoare se spărgeau astmatic, scormonind pământul, pârlindu-i iarba măruntă, cu scuipatul prelins din limbile flăcărilor roșii ca sângele, aprinse de explozie și stinse ca un scurtcircuit. Așa cum mă întindeam atunci pe burtă în mocirla de la marginea drumului, cu coatele proptite în noroi, cu obrajii sprijiniți în podurile palmelor murdărite de balega cojită de soare,chipul mamei, blând și adorat, mă ferea de nebunie. Fiindcă îmi venea să urlu, să răcnesc, să-mi arunc căciula
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
pledează contra nevoii de a se bălăci prin mlaștină. Are ochii calzi și negri, cu reflexe cărămizii, umeziți de umană bunătate. Când îi sărut pleoapa lăsată, un val de sânge îmi dă năvală în inima îmbătrânită. Îmi promit să uit mocirla în care se afundase și unde se simțea mai la largul ei. Mi-am pus în gând să uit. Vreau și trebuie! O doresc însă pe Gloria, mai bătrână cu treizeci de ani, cu flacăra ochilor pălită, ca s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]