978 matches
-
culcare mai devreme, dar somnul e încă departe de noi. Așa că se așază lângă gura sobei și ne cheamă împrejurul ei. Haideți să vă povestesc ceva ce mi s-a întâmplat când eram de vârsta voastră, spuse bunica cu glas molcom. O poveste! O poveste! strigarăm toți cu bucurie. Nu e chiar o poveste, e un vis, parcă, dar și o întâmplare adevărată, nu știu chiar nici eu... Dar ascultați... Niciodată vocea bunicii nu a fost așa de frumoasă ca în
Poveste la gura sobei. In: ANTOLOGIE:poezie by Sabina Turcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_696]
-
a reginei Cassiopeea...” Da ? Să continuăm ? Întreabă el. ”- Da, da... îmi place! ” dădu ea din cap, nerăbdătoare ca un copil. În clipa aceea ochii ei erau neasemuit de frumoși, cu străluciri și licăriri asemeni stelelor... Și, asa, Iorgu povestea rar, molcom, captivant, iar ea asculta cu răsuflarea tăiată. Dar, Andromeda este salvată de la moarte, zice legenda, de Perseu, un fel de Făt-Frumos, care cucerit de frumusețea fetei, ucide monstrul trimis de Hefaistos, zeul mărilor. ”- Și, Perseu nu-i tot o stea
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
cu rău. Iartă-mă! Dă-mi un semn, Fată, în vis!... Te rog, Fată!... se ruga Iorgu în genunchi cu privirea spre cer. Deodată, într-o clipă de răgaz, în tăcerea aceea de cimitir, în care se auzea doar foșnetul molcom al frunzelor, se auzi un glas limpede, abia șoptit: Goguu!... Ai venit la mine?!” El tresări, recunoscând vocea Vasilicăi, și-și îndrepta privirea dincotro venea chemarea. Vru să răspundă... Da, da, Fată!”, dar, nu putu; limba nu-l asculta, parcă
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
suflete... O închise și continuă cu ochii închiși: Ce ți-am făcut... O! Păstor de suflete... Ce ți-am făcut... ce ți-am făcut... ” Pe holuri, o lume pestriță, bărbați și femei bătrâni cu chipuri blajine, resemnate... într-o foială molcomă, unii în scaune cu rotile, alții târând un picior sprijiniți în baston, umblă tăcuți, tăcuți ca pământul. Ochii lor blânzi te privesc în tăcere, și prin ei te primesc în universul sufletului lor. Era o chestiune de timp, pentru ei
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
prea greu! Murmură el, continuând să urmărească jocurile de lumini și umbră de pe tavan. Ori crezi, ori nu crezi... nu le poți curpinde pe amândouă!... Se pomeni el gândind cu glas tare. Pe afară, în liniștea nopții, se auziră murmur molcom de oameni. Șiruri, șiruri, bărbați și femei, copii și bătrâni, se îndreptau tăcuți spre Biserică. Iorgu sări din pat, și se pregăti să meargă și el la Biserică. Luna palida, plutea printre scame de neguri, ca un talger de argint
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
carele ești în Ceruri. Sfinteascăse numele Tău...!” ... Odihneste- o, Doamne, în pace pe Vasilica si iartă-i păcatele...!”... ”Iartă-mă, Fata, pentru tot ce ți- am gresit... Te rog iartă-mă!” În liniștea aceea de mormânt, se auzea doar foșnetul molcom, ca un susur de izvor, al frunzelor din copaci. Iorgu simțea cum îl pătrunde întunecata liniște a cimitirului... cum totul fusese spulberat de sufletul de gheață al mormântului. În genunchi lângă mormânt, își înălța ochii spre Cer, așteptând, parcă, de
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
strâns-o Dumnezeu, din pricina mea, părinte!... Am greșit față de dânsa, ce să fac preacuvioase, ce să fac?!... se spovedi bătrânului călugăr, aproape plângând. - Nu te învinui, fiule, nu te invinui... lasă-L pe Dumnezeu să hotărască! Dintr-un glas adânc, molcom și blând, veni sfatul bătrânului schivnic. - Sunt vinovat părinte de suferința ei, până când a strâns-o Dumnezeu, merit cea mai grea pedeapsă... I-am făcut rău ființei pe care am iubit-o, mai mult decât orice pe pământ!... - Spune, fiule
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
de pildă, îi tulbura profund sufletul. -Este prea greu pentru fărâma de minte omenească, pentru a pricepe. e prea greu!.. Crezi, ori nu crezi. nu le poți cuprinde pe amândouă! Își zise el. Afară, pe stradă, se auzi un murmur molcom de oameni. Șiruri, șiruri mergeau tăcuți la Biserică. Clopotele se aud cu dangăt prelung, rar, grav chemând credincioșii la Sfânta înviere. Bărbați, femei, copii și bătrâni au venit la Sf. Sărbătoare. mulți, mulți, ca niciodată de mulți oameni, ocupând toată
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
urcat cu ea dealul Golgotei Intre doi tâlhari l-au răstignit Gleznele picioarelor l-au sfărmat..! Cât a pătimit Iisus, iubiți credincioși, pentru mântuirea noastră... Cât!.. Și, a înviat cu moartea pre moarte călcând!... așa, predica preotul Paroh, cu glas molcom, rar și cu mult har. Iubiți creștini, Puterea Lui a început din clipa în care a venit, și va ține în veci. Nimeni în afară de El, n-a avut darul Dumnezeirii de a se putea, pân’ întratât substitui în sufletul omenirii
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
murmura toată mulțimea de credincioși. Adevărat a înviat!, părea să repete dangătul clopotelor, care se înălța... întâlnindu-se pe acoperișul lumii, glăsuind ca niște voci omenești. Glasul lor de bronz cânta cântec de biruință. Pe strada largă, se auzea murmur molcom de oameni, împrăștiindu-se spre casă... Șirurile de lumânări pâlpâiau în întuneric ca niște licurici. Drumul cel mare și larg, din fața Bisericii, era neîncăpător pentru mulțimea fără număr, care a venit la sfânta slujbă a învierii Domnului. Văzduhul răsuna de
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Noroc că astăzi am lăsat ușa descuiată fiindcă am avut treabă prin casa mare. S-au strecurat ușor și au stat vreo jumătate de oră, făcând dragoste „pe furate”. Erau fericiți și împliniți când erau împreună. De sărbători a nins molcom, cu fulgi mari, astfel că s-a așternut un strat considerabil de zăpadă. Nu a fost nici ger iar stratul de nea a rămas pufos. Frusina și George s-au copilărit, jucându-se cu bulgări și au făcut chiar un
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
și trăsnete, care ni s-au descărcat pe șira spinării, scurgându-ni-se În cap. De undeva de sus păream un animal ciudat, cu pielea distri- buită inegal pe două suprafețe incongruente, contorsionate. Apoi a Început să ningă din nou, molcom, cu fulgi mari și din ce În ce mai rari, până când s-a oprit. Înăuntru era alb de zăpadă, În timp ce afară ultimele petice albe se scurgeau de zor În gurile Însetate ale canalizărilor. inima nu poate sta prea mult timp Împietrită. Nici o dictatură, nici o
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
fulgere și trăsnete, care ni s-au descărcat pe șira spinării, scurgându-ni-se în cap. De undeva de sus păream un animal ciudat, cu pielea distribuită inegal pe două suprafețe incongruente, contorsionate. Apoi a început să ningă din nou, molcom, cu fulgi mari și din ce în ce mai rari, până când s-a oprit. Înăuntru era alb de zăpadă, în timp ce afară ultimele petice albe se scurgeau de zor în gurile însetate ale canalizărilor. Inima nu poate sta prea mult timp împietrită. Nici o dictatură, nici o
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
aceeași Întâmplare. În același context. În ambianța aceleiași Împrejurări. Cu puțin Înainte de a se Însera, Aristotel se Întorcea, ca și ieri, ca și alaltăieri, ca și-n toate celelalte zile, spre propriu-i așternut. Încet. Cu pas rar. Cu mers molcom. Cu privirea În pământ. Cu creerul și cu sufletul Înfipte adânc În idei, În plăsmuirea altor și altor povestiri pentru legănat, pentru calmat lumea. Idei, În care el pătrundea, liber, penetrându-le miezul, cu o ușurință de nedescris, iar, de
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
dovezi. În arestul Prefecturii, captivul se sfârșea și se topea pe picioare, și, deși în România nu fusese încă omologată greva foamei, fiorosul spintecător o inova și și-o desăvârșea pe propriul său intestin. În contra cui întreprindea el sinuciderea sa molcomă și grandilocventă? Se simțea oare neîndreptățit? Pretindea alt tratament de la Guvern sau de la Destin? Împotriva cui protesta? Aproape toți cei ce-l anchetau, ca bărbați, fuseseră, uneori, mușcați de impulsul de a cafti, ori chiar brutalizaseră în pat, amoros, muieri
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
se zvârcoli ziua întreagă. Una după alta, fiecare filă pocnea, sub opintirile vânturilor, precum o pânză de catarg, purtând orașul București ca pe-o corabie printre vertebrele norilor. Mutîndu-l mai întîi către gurile Dunării. Plimbîndu-l apoi de-a lungul râurilor, molcome și nepoluate ale Moldovei. Dîndu-i, bineînțeles, brânci sau răsucindu-l pe deasupra Munților Făgăraș, munți ce nu se intimidau și nici nu scăpară ocazia ca, prin vârfurile lor cele mai trufașe, ba chiar să-l și înțepe, săpând mușuroaie ca de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
puterii de a privi și a vedea mult mai departe. E un privilegiu, dar și o corvoadă. Un fel de datorie de a răsplăti ceva ce îți este dat mai mult decât altora. Promiscuitatea universului deschis, zbaterea când furtunoasă, când molcomă, dar tenace a apei, murmurul sau strigătul permanent al valurilor, adierea blândă a brizei sau tumultul aspru al vânturilor ce se întretaie încrucișat pe faleză< toate acestea te urmăresc, te bântuie, te constrâng. O întorsătură oarecum neașteptată, în drumul vieții
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
apa putredă. Ședeau așa cam un ceas, privind lintița în care înotau broscoi. Se făcea liniște. Atunci auzeau groapa. Gunoiul luneca tăcut, surd. Li se făcea frică. Nici vrăbii nu mai treceau prin cerul de deasupra. Auzeau numai clipocitul bălții, molcom și rar. Spre margini, undele ei se încrețeau și aduceau la mal cutii ruginite de tablă. Acestea sclipeau în soare ca oglinzile. În apa murdară se gloteau norii bolovănoși. Dacă ridicai privirile, îi vedeai îndesîndu-se peste malurile sălbatice. Căldarea de
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ce iute bătea înainte de 60 de ani... Lume, lume! Și într-o zi va bate din ce în ce mai încet, apoi va înceta, căci s-a sfârșit undelemnul candelei. Știu că n-am să simt c-am să mor. Va fi o trecere molcomă și firească, de care nu mă tem. Voi adormi... de nu m-aș trezi numai iar... Îți sărut fruntea, .... Euthanasius. IV Pe când Ieronim ieșea cu Onufrei dintr-o veche zidire, îi văzu Francesco și intră în vorbă cu cel dendîi
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Știi. Dar ceea ce nu știi poate e că el e nepotul și moștenitorul lui podesta din acest oras, că duelele sunt oprite și că poți ajunge la spânzurătoare. - Ei și? - Ei și? De unde - ai învățat acest limbagiu, Ieronim, adaose bătrânul molcom, copilul meu! Mi-ar părea rău de capul tău atât de frumos. Afară de-aceea mai ai o considerație... Iat-o. El îi dete o hârtie mâzgălita în linii strâmbe. Acesta o deschise. Cezara cătră Ieronim Fugi te rog. Nu
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
făcuse noaptea. Stelele mari și albe tremurau pe cer și argintul lunei trecea, sfâșiind valurile transparente de nouri ce se-ncrețeau în drumu-i. Noaptea era caldă, îmbătată de mirosul snopurilor de flori; dealurile străluceau sub o pânză de neguri, apa molcomă a lacului ce-nconjura dumbrava era poleită și, tremurând, își arunca din când în când undele sclipitoare spre țărmii adormiți. Și-n mijlocul acestei feerii a nopții lăsate asupra unui rai înconjurat de mare trecea Cezara ca o-nchipuire de
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Știi... dar ceea ce nu știi poate e că el e nepotul și moștenitorul lui podesta din acest oraș, că duelele sunt oprite si că poți veni în spânzurătoare. - Ei și? - Ei și? De unde ai învățat acest limbagiu. Ieronim, zise bătrânul molcom...... copilul meu... mi-ar părea râu de capul tău atât de frumos. Afară de-aceea mai ai o considerație... Iat-o. El îi dădu o hârtie mâzgălită în linii strâmbe. El o deschise: Dulcele, adoratul meu copil! Fugi te rog
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
argintul cald al lunei trecea, sfâșiind voalul transparent de nouri albi ce se-ncrețeau țeau pe dânsul. Noaptea era caldă, îmbătată de mirosul snopurilor de flori ce acopereau cu viața-nfoiată întinderea insulei... dealurile străluceau ca sub o pânzărie diamantină, apa molcomă a lacului ce-ncunjura dumbrava era poleită și. tremurând bolnavă, își răzima * din când în când undele -sclipitoare de țărmii adormiți. Și-n mijlocul acestei feerii * a nopții lasată asupra unui rai încunjurat de mare trecea Oceana, ca o-nchipuire de
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
iute bătea înainte {EminescuOpVII 159} de 60 de ani... Și într-o zi va bate din ce în ce mai încet, apoi va înceta, căci s-a sfârșit untdelemnul candelei. Știu că n-am să simt c-am să mor. Va fi o trecere molcomă. Voi adormi... de nu m-aș trezi numai iar... Îți sărut fruntea,? f?? e? efa??? Euthanasius. IV Cezara, curioasă și neastâmpărată, cotrobăia prin odaia pictorului. Ea s-apropie de tabloul acoperit c-o pânză, o ridică și se uită cât
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
mai curând din oraș. - De ce? - Ai omorât pe Castelmare. - Știu. - Știi. Dar ceea ce nu știi e ca el e moștenitorul lui Podesta din acest oraș, că duelele sunt oprite si că poți ajunge-n spânzurătoare. - Și? - Și? Ieronim, adause bătrânul molcom, mi-ar părea rău de capul tău. Afară de aceea mai ai o considerație... Iat-o. Îi dete o hârtie mizgălită în linii strâmbe. Cezara cătră Ieronim Fugi te rog. Nu l-ai ucis pe Castelmare, înăbușit de sânge, au zis
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]