993 matches
-
am spus mai sus. Cassian pune bazele unei „reguli” monastice ideale, despre care el crede că poate îndeplini foarte bine și o funcție juridică, nu doar una spirituală. De aceea, scriitorul nu trebuie privit doar ca o figură din istoria monahismului, unde oricum a ocupat o poziție importantă, ci și ca reprezentant al unui nou tip de monahism din perioada de trecere de la Antichitate la Evul Mediu creștin. El pornește de la constatarea că viața creștină, așa cum era practicată în vremea sa
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
îndeplini foarte bine și o funcție juridică, nu doar una spirituală. De aceea, scriitorul nu trebuie privit doar ca o figură din istoria monahismului, unde oricum a ocupat o poziție importantă, ci și ca reprezentant al unui nou tip de monahism din perioada de trecere de la Antichitate la Evul Mediu creștin. El pornește de la constatarea că viața creștină, așa cum era practicată în vremea sa, se degradase și, într-o primă fază, remediază acest lucru prin practicarea vieții anahoretice și a izolării
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
a deveni monah echivalează cu acceptarea unei norme de viață al cărei depozitar este un maestru” (Leonardi). Viața desăvîrșită este viața creștină, adică o viață supusă unei discipline: astfel, Cassian transferă în lumea occidentală concepția lui Pahomie privitoare la un monahism organizat; mai mult, reluînd o tradiție orientală, consideră că monahismul are origini apostolice și că tocmai prin acest lucru este justificat. Aceasta deoarece modelul, așa cum am spus, este, potrivit lui Cassian, cel cenobitic (obștea monahală reproduce comunitatea primitivă a apostolilor despre
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
al cărei depozitar este un maestru” (Leonardi). Viața desăvîrșită este viața creștină, adică o viață supusă unei discipline: astfel, Cassian transferă în lumea occidentală concepția lui Pahomie privitoare la un monahism organizat; mai mult, reluînd o tradiție orientală, consideră că monahismul are origini apostolice și că tocmai prin acest lucru este justificat. Aceasta deoarece modelul, așa cum am spus, este, potrivit lui Cassian, cel cenobitic (obștea monahală reproduce comunitatea primitivă a apostolilor despre care se vorbește în Fapt. 2, 1-4 și 4, 32
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
a avut cîștig de cauză în raport cu cea a lui Augustin și chiar cu cea a lui Ambrozie. Călugărul nu se ocupă de lume, iar cine trăiește în lume se află, sub anumite aspecte, pe același plan cu cei din afara creștinismului. Monahismul, mai precis regula monastică, este norma desăvîrșirii: această normă propune singura posibilitate de a-l urma pe Cristos care-i mai rămîne unui creștin din epoca postapostolică sau, oricum, creștinului ce trăiește într-o lume non-creștină. b) Origenism și pelagianism
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
ascetice: deși prin Decretul lui Gelasie, la sfîrșitul secolului al V-lea, operele lui Cassian fuseseră condamnate ca „apocrife”, adică neortodoxe, tocmai pentru că erau în contradicție cu doctrina augustiniană a harului, totuși, pentru că ofereau creștinilor un fel de „istorie a monahismului” și o nouă evaluare a vieții spirituale, au fost foarte răspîndite în tot Evul Mediu. Au fost traduse chiar în greacă (o onoare destul de rară pentru operele latine), iar din această traducere s-au păstrat unele extrase. c) Tratatul Contra
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
al V-lea. Bibliografie. Ediții: CSEL 13, 1886 și 17, 1888 (M. Petschenig); SChr 42, 19662; 54, 19672; 64, 19712 (E. Pichery); 109, 1965 (J.-C. Guy). Traduceri: BTP 94, 1991 (L. Dattrino). Mai general, studii generale, datorate specialiștilor în monahism (G. Penco, A. de Vogué, F. Prinz); F. Prinz (ed.), Mönchtum und Geselleschaft im Frühmittelalter, Wissenschaft. Buchgesellschaft, Darmstadt, 1976; C. Leonardi, „Alle origini della cristianità medievale: Giovanni Cassiano e Salviano di Marsiglia”, în Studi medievali 18 (1977), pp. 491-608 și
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
ales cu susținătorii tezelor antipelagiene ale lui Augustin - lerinezii au fost adesea în polemică, chiar dacă nu explicită, și tocmai de aceea „grupul” din Lerin reprezintă un fenomen important în cadrul creștinismului din secolul al V-lea. Asceții din Lerin practicau un monahism care semăna din multe puncte de vedere cu monahismul galo-creștin, a cărui figură predominantă fusese pînă atunci Martin din Tours, mort cu cîteva decenii în urmă; Sulpicius Severus scrisese de puțină vreme o operă de glorificare a lui Martin, cînd
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
au fost adesea în polemică, chiar dacă nu explicită, și tocmai de aceea „grupul” din Lerin reprezintă un fenomen important în cadrul creștinismului din secolul al V-lea. Asceții din Lerin practicau un monahism care semăna din multe puncte de vedere cu monahismul galo-creștin, a cărui figură predominantă fusese pînă atunci Martin din Tours, mort cu cîteva decenii în urmă; Sulpicius Severus scrisese de puțină vreme o operă de glorificare a lui Martin, cînd a început să ia ființă, prin truda unui nobil
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
alt ascet de acolo) despre existența mănăstirii* din Lerin, confirmată și de Cassian, care vorbește despre „o mare mănăstire” prin 427. Aici Honorat a rămas pînă cînd a devenit episcop de Arles, în 427-428. Iată așadar o altă caracteristică a monahismului de la Lerin: comunitatea nu rămîne închisă în sine, ci păstrează un raport fecund cu mediul înconjurător și, mai ales, membrii ei sînt obișnuiți să urce pe scara demnităților ecleziastice în urma unor experiențe de călugărie, lucru mai puțin frecvent, fără îndoială
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Lerin, Eucheriu și-a luat cu sine soția și pe cei doi fii, a căror educație a încredințat-o unor asceți de-acolo. Acest lucru era posibil deoarece Lerin era și un centru înfloritor de cultură religioasă. Vedem deci că monahismul din această localitate era în mod fundamental unul cu caracter cult, care își găsea expresia în producția literară a celor ce se stabiliseră acolo; asceții proveneau din aristocrația din Gallia, care tocmai în acea perioadă organizase în regiune, pe marile
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
călugărului sfințenia, iar idealul de viață anahoretică, răspîndit în Occident prin învățătura lui Atanasie și exemplul lui Antonie, era considerat încă singurul valabil. „Aplicarea unei reguli ca normă obligatorie de viață comunitară rămîne în afara istoriei și a schemelor sociologice ale monahismului galic timpuriu în tot secolul al V-lea”, observă Pricoco. „A înțeles acest lucru și Cassian care, venind din Orient, a constatat libertatea anarhică a rînduielilor occidentale față de cele orientale și dificultatea de a le modela pe unele după celelalte
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
tîrziu, celebra formulă a Sfîntului Benedict va fi aceea care va sintetiza viața cenobitică în dubla supunere față de stareț și față de regulă. Spiritualitatea asceților din Lerin nu e deloc obișnuită, în sensul că, deși ei cunosc anumite tematici comune întregului monahism, din Orient și din Occident, acestea rămîn pe fundal și sînt repetate ca niște topoi fără să li se atribuie o importanță fundamentală, ci adăugîndu-li-se o serie de nuanțe și de motive nedeclarate deschis, dar care au semnificația lor distinctă
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
locul potrivit pentru exercitarea înțelepciunii, adică a controlului asupra propriilor patimi. Moartea nu e dorită ca o modalitate de eliberare din lanțurile trupului, ca și cum omul ar fi legat de ceva rău. La Eucheriu nu există acea ostilitate față de trup, caracteristică monahismului oriental și prezentă și la Ieronim. Nu există apoi nici o referire la doctrina păcatului originar, și această tăcere trebuie înțeleasă ca o polemică implicită contra lui Augustin. Asemenea motive nu sînt menite să contureze modelul unui monah în suferință, măcinat
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
înțeleasă ca o polemică implicită contra lui Augustin. Asemenea motive nu sînt menite să contureze modelul unui monah în suferință, măcinat de duritatea ascezei. Firește, suferința nu e străină de asceză, dar nu constituie esența acesteia, așa cum se întîmplă în monahismul oriental și cum însuși Ieronim ne lasă să înțelegem din biografiile sfinților scrise de el. Lipsesc complet motivul luptei cu diavolul, ca și elementul pitoresc care, în concepția noastră, o caracterizează: urzelile dușmanilor, ispitele diavolului, pericolele mortale reprezentate de fiarele
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
martiriu”, adică atestarea unui creștinism profund, lipsită însă de severitatea întîlnită la acei „ostași ai lui Cristos” pe care îi numim martiri. Chiar și miracolul, componentă esențială a spiritualității asceților din pustiu, lipsește aproape complet din învățătura călugărilor din Lerin. Monahismul lor nu are nici o încărcătură revoluționară în raport cu lumea sau cu autoritățile, cum se întîmpla cu monahismul egiptean originar. Asceza lerinezilor e străbătută de un optimism de fond, iar ei nu simt nevoia să se întoarcă spre trecut și să glorifice
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Cristos” pe care îi numim martiri. Chiar și miracolul, componentă esențială a spiritualității asceților din pustiu, lipsește aproape complet din învățătura călugărilor din Lerin. Monahismul lor nu are nici o încărcătură revoluționară în raport cu lumea sau cu autoritățile, cum se întîmpla cu monahismul egiptean originar. Asceza lerinezilor e străbătută de un optimism de fond, iar ei nu simt nevoia să se întoarcă spre trecut și să glorifice Biserica primilor martiri și a primilor asceți. Această asceză „civilă” se potrivește foarte bine cu motivul
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
a istoriei literare, și de aceea noi, în conformitate cu principiile pe care ne-am decis să le respectăm în cadrul acestei expuneri, îl amintim doar în treacăt. Impunătoare figură de sfînt, de importanță capitală pentru civilizația Evului Mediu, ca și pentru istoria monahismului și, indirect, a culturii, Benedict s-a născut la Nursia în jurul anului 480. își începe studiile la Roma, dar apoi își pierde orice interes pentru cultură și se dedică vieții monahale, mai întîi lîngă Subiaco, unde a întemeiat o mănăstire
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
și-a împărțit averile celor săraci, a întemeiat șase mănăstiri pe întinsele sale domenii din Sicilia și s-a retras ca să ducă o viață ascetică într-o mănăstire construită în palatul său de pe Celio, la Roma. în vremea lui Grigorie, monahismul era mai mult un mod de viață și mai puțin o structură organizată, iar regula Benedicti se va impune abia mai tîrziu. însă papa Benedict I (574-578) i-a cerut să părăsească mănăstirea și, într-o epocă în care călugării
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Isidor, vechiul său candidat la scaunul din Constantinopol, pentru că i se părea că devenise prea independent, și mai ales pe cei patru frați (porecliți și „frații cei lungi” din cauza staturii lor), Ammonius, Dioscoros, Eftimie și Eusebiu, reprezentanți de seamă ai monahismului origenist. Alungați din Egipt, respinși de episcopii din Asia Mică și din Siria, care nu voiau să intre în conflict cu Teofil, ei au fost primiți de Ioan Hrisostomul la Constantinopol. Teofil profită de împrejurări pentru a se descotorosi de
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Cambridge, 1972; P.T.R. Gray, The Defense of Chalcedon in the East (451-553), Brill, Leiden, 1979; L. Perrone, La chiesa di Palestina e le controversie cristologiche. Dal concilio di Efeso (431) al secondo concilio din Costantinopoli (553), Paideia, Brescia, 1980. - Despre monahism: D.J. Chitty, The Desert a City. An Introduction to the Study of Egyptian and Palestinian Monasticism under the Christian Empire, Mowbrays, London, Oxford, 1966; J. Binns, Ascetics and Ambassadors of Christ. The Monasteries of Palestine, 314-631, OUP, Oxford, 1994; L.
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Paul the Silentiary’s Ekphrasis of Hagia Sophia”, în Byzantine and Modern Greek Studies 12 (1988), pp. 47-82. CAPITOLUL XVIII ASCEZĂ ȘI SPIRITUALITATE îN SECOLUL AL V-LEA GREC ȘI îN PRIMA JUMĂTATE A CELUI DE-AL VI-LEA 1. Monahismul egiptean: deșertul Sceti în secolul al V-lea Două mari așezări monastice din deșertul egiptean își începuseră existența în anii 30 ai secolului al IV-lea: cea de la Nitria, la marginea deșertului occidental, fondată de Amun, și cea de la Sceti
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
cu Epistola sărbătorească din 399, a inițiat o campanie de persecutare a călugărilor cu vederi origeniste (cf. p. 000) - a lovit mai ales deșertul Nitria, dar pare să nu fi cruțat nici Sceti; și acest fapt a contribuit la slăbirea monahismului egiptean, care în deceniile următoare a trecut la o organizare mai apropiată de cenobitism. Așa cum vom vedea în continuare, prima jumătate a secolului al VI-lea pare să fie perioada în care monahii egipteni se dedică mai cu seamă păstrării
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
a secolului al VI-lea pare să fie perioada în care monahii egipteni se dedică mai cu seamă păstrării în scris a învățăturii Părinților din deșert. Bibliografie. D.J. Chitty, The Desert a City (cit. la p. 000). Despre spiritualitate în monahismul oriental cf. și A.-J. Festugière, Les moines d’Orient I. Culture ou sainteté. Introduction au monachisme oriental, Cerf, Paris, 1961; A. Guillaumont, Aux origines du monachisme chrétien. Pour une phénoménologie du monachisme, Abbaye de Bellefontaine, Bégrolles-en-Mauges, 1979. - Despre Sceti
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
monachisme chrétien. Pour une phénoménologie du monachisme, Abbaye de Bellefontaine, Bégrolles-en-Mauges, 1979. - Despre Sceti reflectat în literatură: J.-C. Guy, Le centre monastique de Scété dans la littérature du Ve siècle, OCP 30 (1964), pp. 129-147. - în legătură cu implicațiile sociologice ale monahismului nu trebuie uitate studiile lui P. Brown, în special „L’ascesa e la funzione dell’uomo santo nella tarda antichità” (1971) și „Città, villaggio e uomo santo: il caso della Siria” (1976), traduse în Idem, La società e il sacro
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]