3,149 matches
-
de respect față de Comenius și „frații boemieni”, protejează orașul Leszno de urgie. Comenius răspunde cu un encomion adresat regelui suedez Carol Gustav: Panegyricus Carolo Gustavo. Tonul era profetic și pansofic. Comenius se pozițona, din nou, ca reformator universal. Îi propunea monarhului invadator un proiect de „dreptate pentru Polonia, libertate pentru Biserica persecutată și pace pentru toate popoarele”. Dar, în anul următor, polonezii s-au răsculat și i-au alungat pe suedezi. Apoi s-au răzbunat pe Leszno și pe „frații boemieni
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
linii generale și simplificând drastic analiza, s-ar putea spune că au existat trei maniere principale de reconstituire a cotidianului. Cea dintâi și, totodată, cea mai veche și mai durabilă a fost aceea descriptivă. Inseparabilă de biografia „marilor oameni” (principi, monarhi, lideri politici etc.), dar și de formele de sociabilitate ori de instituțiile dominate de ei (curte, parlament, partide), această modalitate - precumpănitor ilustrativă - de examinare a vieții de altădată se reducea la înfățișarea cadrelor de existență ale unei epoci, în felul
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
ele tot ce este bun”), chiar supremație. De aceea, cuvinte ca „cinste”, „necinste”, „înjosire”, „înălțare” apar frecvent în cuvântările solului și ale lui Askaniama. Dorind să evite dezechilibrul (ce ar fi fost produs prin ceremonial), cei doi apără, fiecare, onoarea monarhului său. Este vorba, evident, în ciondăneala acestor mijlocitori (rafinați, abili, diversioniști, capricioși, obstrucționiști) de o dispută între orgolii, traducând niște acumulări importante de istorie și de existență monarhică. M. și Askaniama nu se înțeleg, discursul lor mental este diferit. O
MILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288140_a_289469]
-
spre îndeplinirea predicției fiind Rusia, marele imperiu creștin de la miazănoapte. Așa va proceda M. în Chresmologhion, pe care îl compilează sau îl traduce după o carte a profețiilor (chresmoi) întocmită de Paisie Ligaridis, sau în Vasiliologhion, unde drepturile divine ale monarhului sunt afirmate fără echivoc. Cărturarii vremii nu făceau encomiastică gratuită. Dimpotrivă, colectând „semne”, sistematizându-le și interpretându-le, ei exersau o operă de stimulare politică și de justificare. În Chresmologhion M. ajunge să formuleze direct sfaturi și recomandări adresate țarului
MILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288140_a_289469]
-
paloarea mortală” a neantului. Dintr-o asemenea „demonie cosmotică” se desprind niște figuri emblematice sau arhetipuri prin care se constituie mitologia poetică. Ele sunt Odin, Orfeu, cel „sălbăticit de suferință”, și regele Somn, iar la alt nivel, Călugărul, Poetul și Monarhul - acestea trei putându-se confunda sub o identitate androgină, la rândul ei configurată ca Înger al Morții. Performanța hermeneutului se realizează excepțional prin descinderile în „stratul ultim al viziunilor”, în metaforicul esențial unde se contopesc miticul, magicul, muzica și poeticul
NEGOIŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288404_a_289733]
-
analitică, sau să decid dacă roz este mai mult galben sau verde. Totodată, categoriile componente trebuie să se excludă reciproc, astfel ca nici o observație să nu poată fi înregistrată de două ori. O clasificare a guvernelor vestice drept democrații sau monarhii ar crea probleme în cazul unor națiuni cum sunt Marea Britanie, Danemarca și Suedia, care fac parte din ambele categorii. În final, este preferabil să alegem un format de codificare care să maximizeze cantitatea de informație prezentată. O scară valorică având
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
fără să existe canalizare pentru băi. Nu s-a Înființat nici măcar un atelier de reparație a băilor și instalațiilor electrice, apă. Multe dintre case au fost construite după modele din alte regiuni. Prin urmare, Gusti a răspuns mai mult dorinței monarhului de a se reclădi satul și nu a urmat un plan conform datelor oferite de cunoașterea sociologică a localității. De altfel, nici nu știm dacă a existat vreo tentativă de a Întreprinde o investigație empirică În Dioști. Este de vină
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
dincolo de fire” și inserțiile mitologice, deși absorbite de ingenioase colaje imagistice (în descendența lui D. Bolintineanu), sunt minate frecvent de expresia stângace, de versificația imperfectă și de fantezia prea ancorată în livresc (Nirvana, Legenda nufărului). „Poemul național” România (1940), închinat monarhului, nu aduce vreo noutate, fiind mai mult un exercițiu declamativ. Cele unsprezece părți ale poemului, urmărind succesiunea marilor momente ale istoriei, certifică aptitudinea de a exprima idei general-umane, în pofida simbolisticii de avansată uzură pe care o etalează. Volumul Adâncuri și
PAMFIL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288640_a_289969]
-
considerat cu băgare de seamă, înconjurat cu legi drepte, apărat împotriva celor ce nu sunt în stare să deslușească măsura adevărată a miracolului sublim al vieții. Cel ce trebuie să vegheze la conservarea și protejarea acestei minuni dumnezeiești este conducătorul, monarhul. Și viitorul voievod este condus pe un traseu al inițierii presărat cu pilde, tinzând o șlefuire morală, teologică și, evident, politică, toate comentate spre consolidarea „învățăturilor”. Fragmente alese, cu intenții bine conturate, din Cărțile Regilor, din Cuvântul de laudă compus
NEAGOE BASARAB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288381_a_289710]
-
mai mult, compunerile cu rost formativ proclamă, toate, funcția proeminentă a referirilor la „eroii” acestei istorii a poporului evreu. Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie intră în acest șir. Cum ținta demersului pedagogic în cazul Învățăturilor... era „construirea” monarhului („om desăvârșit” și totodată politician și conducător de oști), izvoarele cercetate vor fi, cu precădere, Cărțile Regilor. Exemplele culese cu pricepere edifică, dar o fac în chip diferit. Nu toți monarhii selectați de N.B. stau și se simt bine sub
NEAGOE BASARAB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288381_a_289710]
-
ia moștenirea dreaptă lui Navuthei, faptă pentru care (deși regele se căiește și obține o iertare vremelnică) va fi sancționat drastic. Un Dumnezeu punitiv veghează, și hotărârea lui, neștiută oamenilor, va răzbuna inocența violentată „până la al treilea neam”. Om fiind, monarhul poate cădea în culpă, dar fapta neconformă cu norma nu își pierde caracterul pilduitor, în selecția autorului asemenea situații alcătuind exemplaritatea negativă, comportarea ce trebuie evitată. A greșit și Solomon (cel care va exemplifica și figura monarhului în stare să
NEAGOE BASARAB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288381_a_289710]
-
neam”. Om fiind, monarhul poate cădea în culpă, dar fapta neconformă cu norma nu își pierde caracterul pilduitor, în selecția autorului asemenea situații alcătuind exemplaritatea negativă, comportarea ce trebuie evitată. A greșit și Solomon (cel care va exemplifica și figura monarhului în stare să îi covârșească prin înțelepciune pe supuși și pe vecini), marele stăpânitor, regele regilor (făptuitor al celebrei „judecăți”, pe care Învățăturile... o rețin), îndrăgindu-i, când se apropia de senectute, pe idolii unei păgânătăți detestabile și aflate sub
NEAGOE BASARAB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288381_a_289710]
-
letenești, așa zicând, adecă: «Aceasta au izbăvit cetatea noastră den muncă»”. Nu trebuie exclusă ideea că acest recurs la modelul lui Constantin cel Mare să trimită și la niște năzuințe ale voievozilor români de a afișa legătura între ei și monarhii Imperiului Bizantin. Într-un context care, substituind consistent politicul religiosului, metamorfozează marca ecumenică în marcă eroică, îi adaugă și îi subsumează toate atributele ce țin de putere și proteguire, locul marelui ocrotitor al creștinismului și al locurilor sfinte poate fi
NEAGOE BASARAB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288381_a_289710]
-
țeluri declarate de literatura sapiențială a Renașterii apusene, ceea ce se observă în primul rând prin trimiteri la tot felul de scrieri - de la Il libro del cortegiano al lui Baldassare Castiglione și Principele lui Machiavelli până la „texte de învățătură” atribuite unor monarhi europeni (Ludovic al IX-lea, Friedrich Wilhelm al II-lea, Elisabeta, văduva lui Kazimierz al IV-lea al Poloniei) - ce dezvoltă teme din seria Oglinda principelui (Gottfried von Viterbo sau Giraldus Cambrensis). N. B. se desparte - cu deosebire în cele treisprezece
NEAGOE BASARAB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288381_a_289710]
-
scopul este edificarea „omului desăvârșit și întreg”, la nivelul finalităților practice sensurile demersului vor fi eminamente laice: „creșterea” succesorului / succesorilor și instruirea lui / lor în chestiunile fundamentale ale conducerii. În acest plan, cultivarea înțelepciunii politice, în trăsăturile ei fundamentale, domină. Monarhul trebuie să distribuie dreptatea prin proclamarea unei surprinzătoare (prin modernitatea ei) egalități în fața legii și prin eliminarea arbitrariului și a gestului abuziv (Cuvânt pentru judecată, care au învățat Io Neagoe voevod pre fie-său Theodosie și pre alți domni, pre
NEAGOE BASARAB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288381_a_289710]
-
iarna 1999, pp. 247-266. Articolul include și o excelentă sugestie pentru analiza „servituții voluntare”. Imaginea de pe frontispiciul ediției princeps din 1651 a Leviathan-ului, observă Bredekamp (un excepțional de pătrunzător istoric al artelor), celebra vizualizare antropomorfică a ordinii politice, configurează un monarh gigantic, alcătuit din peste trei sute de mici supuși care converg către el, întorcându-ne spatele. (Dan Hatmanu a făcut un desen similar al lui Ceaușescu; poate nu vom ști niciodată dacă era subversiv, ironic sau doar slugarnic.) Aș mai adăuga
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
meleaguri, elefanții sînt la fel de numeroși ca turmele de vite în zonele temperate? Nu există, pare-se, nici un temei să ne îndoim că, așa cum acești elefanți, care au fost vînați timp de mii de ani, de la Semiramida, Por, Hanibal și ceilalți monarhi orientali încoace, au supraviețuit în număr atît de mare - cu atît mai multe șanse de supraviețuire are uriașa balenă, care dispune de pășuni de două ori mai întinse decît Asia, cele două Americi, Europa, Africa, Noua-Zeelandă și toate insulele, luate
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
pe care l-ar fi putut avea în această privință. Răspunsul lui Kant la întrebarea „Ce este luminarea?” a fost scris și publicat în ultimii ani ai domniei lui Friedrich al II-lea. Drepturile de exprimare publică pe care acest monarh le-a acordat supușilor săi, drepturi care i-au adus de altfel stima sinceră a lui Kant7, au putut să fie apreciate mai bine abia după moartea sa. Urmașul lui Friedrich cel Mare pe tronul Prusiei, Friedrich Wilhelm al II
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
consensul membrilor ei luminați, capabili să facă uz de propria lor rațiune, atunci această legitimare va fi deplină. Ceea ce nu poate accepta o colectivitate de oameni luminați în toate cele ce privesc propria ei viață, nici o autoritate civilă, bunăoară un monarh, nu este îndreptățită să decidă. Voința acestuia, ca și a oricărei alte autorități, are legitimitate numai în măsura în care este în acord cu voința supușilor săi luminați. În toate cele ce privesc viața publică, cât și în cele ce privesc ideile și
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
speranța deșartă că Dumnezeu îl va face fericit fără ca el să se sforțeze să devină mai bun. O asemenea raportare a omului la Dumnezeu va fi comparată de Kant cu purtarea unui curtean care se străduiește să obțină doar grația monarhului său. Prin gesturi exterioare, remarcă el în mod ironic, credinciosul crede că va putea să-și exprime respectul pentru poruncile divine fără a mai fi nevoit să le urmeze. El va lăsa în grija binevoitoare a Providenței să facă din
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
luminării epoca lui Friedrich cel Mare. Referindu-se la ceea ce a făcut regele care s-a înconjurat de filosofi pentru asigurarea dreptului cetățenilor de a-și folosi în mod public rațiunea, Kant vorbește de „o pildă minunată, în care nici un monarh nu a premers aceluia cinstit de noi”. Nu putem trece cu ușurință peste această apreciere. Ea vine din partea omului care afirmă că dacă nu este o datorie să spui public orice adevăr, apoi tot ce spui trebuie să fie adevărat
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
nuanțarea mesajului transmis. Iată câteva dintre funcțiile sale: a) Poate preveni ambiguitatea unor exprimări. E celebru cazul când o sentință de condamnare la moarte a fost comutată din cauza unui... punct! Un condamnat scrie o cerere de grațiere către rege. Neînduplecat, monarhul Îi refuză iertarea. Înainte chiar de execuție, sosește telegrama expediată de la palat. Uzând de formulele comprimate sintactic ale telegramei, mesajul regal sună astfel: EXECUTAT. NU GRAȚIAT! Recepționând mesajul, funcționarul de la poștă, cuprins de sentimente umanitare demne de veacul XX, Își
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
a În situații precum: datoriea → datoria; Mariea → Maria; Vieana → Viana; vieața → viața; - e se păstrează În: beutură, strein, pasere, omet, țipet, gemet, șepte, jele etc. și În: ușe, mătușe, jeratic etc., conform pronunțării regionale; - h pentru ch: duch → duh; monarch → monarh; paroch → paroh; - i se Înlocuiește cu â În: gerunziile și participiile verbelor În Î; de exemplu, urind → urând; urit → urât; În poziție inițială, urmat de nazală, potrivit ortografiei actuale. De exemplu, imbăta → Îmbăta; imbrăca → Îmbrăca; impăca → Împăca; inapoi → Înapoi; intreg
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
transcriu uă În: zioă → ziuă; doă → două; noue → nouă; doue → două; - consoanele duble nu se păstrează decât În cazurile prevăzute de ortografia actuală; - ch s-a transcris h În următoarele cazuri: Christos → Christos; chor → cor; character → caracter; duch → duh; monarch → monarh; paroch → paroh etc.; - qu se transcrie c În următoarele situații: qualitate → calitate; que → ce; quantitate → cantitate; quare → care sau cv În: eloquent → elocvent; adequat → adecvat; - s intervocalic, urmat de sonore sau În poziție finală, se transcrie z, conform ortografiei actuale
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
universale. De câte ori însă nu s-a întâmplat contrar? Nașterea unui homo europaeus de tip modern aduce un suflu nou, proaspăt, instaurează un haos, mai apoi o ordine, alta decât aceea impusă de Biserica evului de mijloc și de statul atotputernicului monarh. Conducerile, cum știm, sunt într-o continuă prefacere. Există o ciclicitate a lor. Și totuși: „Autre lecture, autre vision du monde, autres intermittences de coeur, autre denouement”. Pe alocuri, evenimentele ne îndreptățesc să credem că evoluția e firească. Tonul grav
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]