1,599 matches
-
nimic. Ulterior va avea o activitate bogată. După exemplul lui N. Iorga și G. Călinescu, acoperă spațiul întregii literaturi române. A început cu articole despre autorii contemporani, strânse în volumul Panorama deceniului literar românesc 1940-1950 (1968), a trecut la studii monografice, aplicând, iarăși, îndemnul lui G. Călinescu, potrivit căruia un critic tânăr trebuie să își încerce forțele în spațiul clasic. În 1961 publică Literatura română veche, urmată în 1964 de Literatura română premodernă, iar în 1981 scoate Istoria literaturii române de la
PIRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288825_a_290154]
-
Cartea se ocupă, de asemenea, de ipostazele eseului critic contemporan, cu ilustrări din paginile unui mare număr de autori, din toate generațiile, o atenție specială fiind acordată câtorva dintre cei care au tratat „tema postmodernistă”. P. a publicat și lucrări monografice, cu focalizare exclusivă asupra creației câte unui scriitor de mare calibru. Despre Mihail Sadoveanu scrie un amplu eseu - Ceremonialul sadovenian (1997; Premiul Uniunii Scriitorilor, Filiala Craiova), versiune a tezei de doctorat. Precizând care sunt premisele („La prozatorul român, sacrul are
POPA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288903_a_290232]
-
sociale în poezia lui Eminescu (1963, în limba rusă). În centrul preocupărilor lui P. se află valorificarea literaturii clasice naționale și studierea relațiilor literare româno- ruso-ucrainene. Monografia Eminescu. Viața și opera (1974), culegerea Mihail Eminescu. Studii și articole (1966), albumul monografic M. Eminescu și opera lui în documente, mărturii și ilustrații (1985) învederează un eminescolog pasionat. Contribuie la mai buna cunoaștere a operei eminesciene și prin îngrijirea, prefațarea și comentarea câtorva volume de publicistică și corespondență, amintiri ale contemporanilor și studii
POPOVICI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288963_a_290292]
-
note, însemnări. Tendința de a integra opera eminesciană în contextul literaturii universale și de a o examina în plan comparativ, detectarea unor afinități sau a unor influențe, analiza variantelor particularizează exegeza lui P. Problema relațiilor literare constituie obiectul altor studii monografice, precum Ion Creangă și basmul est-slav (1967), Teatrul ucrainean la Chișinău în a doua jumătate a sec. XIX - începutul sec. XX (1974, în limba rusă), precum și al culegerilor de articole Pagini de prietenie literară (1978) și Aprecieri și medalioane literare
POPOVICI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288963_a_290292]
-
mereu.” Pe de altă parte, poezia postbelică este circumscrisă cu precădere în altă parte, Poezia unei generații, Pagini transparente (1997), Viață și texte (2001; Premiul Uniunii Scriitorilor), precum și în Nichita Stănescu. Spațiul și măștile poeziei (1980), care este prima abordare monografică a operei poetului. Cea mai semnificativă se dovedește seria de interpretări din Poezia unei generații, unde, asemenea lui Mircea Martin și lui Marin Mincu, P. dezvoltă conceptul „generație de creație”, formulat de Tudor Vianu. Fără a fi afectat de idiosincrasiile
POP-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288888_a_290217]
-
Cu egală competență abordează literatura secolului al XIX-lea, de la Gh. Asachi, Vasile Cârlova, Nicolae Bălcescu, Al. Sihleanu, Alecu Russo la Ion Creangă, I.L. Caragiale, Barbu Delavrancea, Duiliu Zamfirescu, din opera cărora publică ediții comentate sau cărora le dedică studii monografice. Exceptând lucrarea Caragiale, subintitulată Tragicul destin al unui mare scriitor (1939, în colaborare cu B. Jordan), ce se dezvoltă într-o atractivă „viață romanțată”, monografiile închinate lui Ion Creangă (1932), Duiliu Zamfirescu (1937), Barbu Delavrancea (1938) și Panait Cerna (1933
PREDESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289005_a_290334]
-
care trăiește și moare în vatra satului, alături de țărani, este prilejul creării primului erou învingător, adaptat, în opera lui P.: Nicolae Apostol (prototipul e un profesor din anii de gimnaziu la Roman), protagonist al romanului Apostol (1933). Având o perspectivă monografică asupra societății românești, romancierului i se pare a-i fi scăpat la un moment dat din atenție o latură mai nouă a lumii rurale românești, ivită la început de secol XX și legată de pătrunderea în spațiul ei a spiritului
PETRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288781_a_290110]
-
agricultori. Urmează Liceul de Fete din Sighișoara (1945-1949) și Facultatea de Filologie a Universității clujene (1949-1953). După absolvire devine cadru didactic la Universitatea din Cluj, unde va preda până la pensionare. În 1972 își ia doctoratul în filologie, cu un studiu monografic despre Petru Maior. Debutează în „Studia Universitatis «Babeș-Bolyai»” (1958), cu studiul Preocupări de teorie literară la români (1780-1830), și editorial cu volumul Petru Maior - un ctitor de conștiințe (1973). Colaborează la „Studia Universitatis «Babeș-Bolyai»”, „Studii literare”, „Studii și cercetări lingvistice
PROTASE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289044_a_290373]
-
cât mai adecvată contextualizare a personalităților și operelor investigate, mobilizându-și în acest scop competențele istorice, filologice și exegetice. Aceste trăsături se concretizează îndeosebi în lucrarea Petru Maior - un ctitor de conștiințe, care se încadrează în tradiția canonică a studiului monografic, desfășurându-se pe două planuri (viața și opera) și speculând interferențele dintre acestea. Construită pe o bază documentară solidă, lucrarea corectează o serie de erori biografice, reconstituie atmosfera ideologică a perioadei iluministe și oferă un portret coerent și plauzibil al
PROTASE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289044_a_290373]
-
ș.a. Este unul din coordonatorii și autorii operei bibliografice Publicațiile periodice românești (II-III, 1969-1987). R. elaborează, împreună cu soțul ei, Nicolin Răduică, două lucrări fundamentale de informare. Prima, Calendare și almanahuri românești (1731-1918). Dicționar bibliografic (1981; Premiul Academiei Române), înregistrează și prezintă monografic, din punctul de vedere al bibliografiei, 450 de colecții de calendare și almahuri, cu un total de peste două mii de volume, apărute în Muntenia, Transilvania, Moldova, Bucovina, Crișana, Banat, Oltenia, Dobrogea și peste hotare. Materia e sistematizată în capitole care au
RADUICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289097_a_290426]
-
comună, afirmată cu o anume ostentație - intoleranța față de impostură, lichelism și demagogie. Prin Feldeința călinesciană (2001) P. revine la vocația sa adevărată, comentariul de literatură. Ca și în Pactul cu diavolul, el întreprinde un studiu de caz - subtitlul e „studiu monografic” -, de această dată în mod declarat. Termenul „feldeință” este împrumutat din limbajul lui Dimitrie Cantemir. Personalitatea lui G. Călinescu, considerată chiar de majoritatea celor apropiați plină de contraste și paradoxuri, e supusă unei analize lucide, amănunțite și lipsite de complexe
PRUTEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289057_a_290386]
-
volumul Zile fierbinți, alături de V. Negru. A fost distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor (1973), Premiul Asociației Scriitorilor din București (1979) ș.a. Consacrat reportajului, P. îl practică intens în presă, decenii în șir, nu fără a publica și așa-zise „reportaje monografice”, întinse pe spațiul întreg al unor volume. Denumirea e doar parțial adecvată, și anume în ceea ce se referă la „evul nou”, adus în pagină conform unei paradigme ideologice impuse în epocă. Constituenții scrierilor sale depășesc, totuși, marginile speciei, îi estompează
PURCARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289066_a_290395]
-
elementare în satul natal, urmează Liceul Teoretic din Huedin (1959-1963), apoi se înscrie la Facultatea de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj, secția limba și literatura română, pe care o va absolvi în 1969, susținându-și licența cu un studiu monografic consacrat lui Radu Stanca. Student încă, se remarcă în cenaclurile literare clujene, debutând cu versuri, în 1964, la „Tribuna”. În 1969 îi apare primul volum de poezii, Elegii sub stele. Colaborează la „Tribuna”, „Steaua”, „Transilvania”, „Viața românească”, „România literară”, „Luceafărul
RACHIŢEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289080_a_290409]
-
artei teatrale și muzicale românești. La R. se remarcă o anume evoluție în realizarea studiilor de istorie literară, de la prefețele la volume din scrierile lui D. Anghel (1957) și George Mihail Zamfirescu (1957) sau de la cartea sa de debut, „schița monografică” George Mihail Zamfirescu (1958), până la edițiile și studiile dedicate lui N. Iorga, Gheorghe I. Brătianu, Mihail Sadoveanu, Al. Kirițescu, I.G. Duca, Victor Ion Popa, Cella Delavrancea, Ion Minulescu, Mateiu I. Caragiale, Liviu Rebreanu, Ionel Teodoreanu, Hortensia Papadat-Bengescu ș.a. Demersul critic
RAPEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289135_a_290464]
-
străzi și lucrarea Istoricul Societăților Scriitorilor Români, aceasta din urmă fiind tipărită abia în 1998. Multă vreme M. face jurnalism onest dar fără strălucire, scriind reportaje, documentare, corespondență, cronici economice și sociale etc. O bună informație și acuratețe relevă încercarea monografică I. G. Duca și îndeosebi documentarul România de azi. Alerte, cu o anume abilitate în prinderea unor chipuri și a unor întâmplări relevante sunt însemnările din Spitalul 2 de campanie. Însă meșteșugul gazetăresc este vizibil un lest foarte greu când
MUNTEANU-12. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288296_a_289625]
-
episoadele umbrite, nu o dată controversate, din biografia unor personalități ale culturii românești (Mihai Eminescu, Ion Creangă, Veronica Micle, N. Gane, Iacob Negruzzi, T. Robeanu, Iraclie și Ciprian Porumbescu ș.a) ori să reliefeze aspecte neglijate, M. a amânat mereu cuprinderea monografică. În consecință, adeseori lucrările sale au pus în circulație o cantitate mare de informație de care au beneficiat alți confrați. Dacă ele și-au pierdut în acest chip aproape în întregime valoarea documentară inițială, literaritatea multora dintre pasaje oferă o
MORARIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288240_a_289569]
-
mod al criticii descriptive e prezent în monografia C. Stere, scriitorul (1978), țintind epuizarea subiectului tratat: sunt urmărite reperele biografice ale lui C. Stere, activitatea sa de ideolog al poporanismului, de critic și eseist, apoi „aventura românească”. O altă încercare monografică, Vasile Cârlova (1981), reconstituie, cu documente istorice, cadrul social în care se situează poetul Cârlova, de al cărui nume se leagă o serie de controverse biografice. SCRIERI: Orion, constelația mea, București, 1976; Mihail Sadoveanu, povestitor și corespondent de război, pref.
MUSAT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288323_a_289652]
-
din Transilvania. Volumul de debut, În vâltoarea vremurilor (1988), îl definește ca un bun observator al realităților cotidiene, căutând mereu implicarea oamenilor în destinul locurilor. M. stăpânește cu profesionalism dialogul, întotdeauna incitant, viu, antrenant. Îl preocupă fie realizarea de abordări monografice ale unor localități, ca în Timp și timpuri peste Baia de Arieș (1995), fie reconstituirea, pas cu pas, a unor acțiuni de anvergură, precum în America, via Cluj-Napoca (1995), punând accentul mai ales pe portretele unor oameni ce s-au
MUSTAŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288334_a_289663]
-
în care M. a alcătuit câteva ediții critice: Nicolae Pauleti, Cântări și strigături românești de cari cântă fetele și ficiorii jucând (1962), Gheorghe Alexici, Texte din literatura poporană română (II, 1966), George Pitiș, folclorist și etnograf (1968). Studiile cu caracter monografic, de folclor comparat etc., precum și articolele mai „mărunte” au ținută științifică, reprezentând fiecare o contribuție de certă însemnătate în folcloristica românească. Printre ele, remarcabile sunt La Mort-mariage: une particularité du folklore balcanique (1925), Obiceiul junilor brașoveni (1930), Cercetări folclorice în
MUSLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288332_a_289661]
-
aici până în 1947. Muzeul „Mihai Eminescu”, inaugurat în 1989, este situat în mijlocul parcului Copou. Este compus din trei săli: Sala Destinului, Sala de Artă și Sala Prieteniei. Colecția de carte cuprinde numeroase volume, de la prima ediție (1884) până în contemporaneitate, studii monografice, exegeze critice și traduceri ale operei eminesciene, fiind completată de o bogată arhivă fotografică. Colecția de artă cuprinde pictură, grafică și sculptură cu referire la Eminescu și creația sa. Muzeul „Constantin Negruzzi” este situat în casa din Hermeziu, unde de la
MUZEUL LITERATURII ROMANE DIN IASI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288340_a_289669]
-
culegători și transcrisă greșit; Câteva însemnări pe marginea textelor folosite în jocurile de copii, unde a demonstrat că aceste texte, cum observase B.P. Hasdeu, „răsfrâng într-un mod foarte curios diferitele epoci din istoria românilor”; Christea N. Țapu, care prezintă monografic activitatea principalului realizator al colecției Materialuri folkloristice (1900), coordonată de Gr. G. Tocilescu. SCRIERI: Cărți mucezite, Roșiori de Vede, 1938; Câteva însemnări pe marginea textelor folosite în jocurile de copii, în Studii de folclor și literatură, București, 1967, 333-399; Studii
NEAGU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288385_a_289714]
-
volumul Din luminile veacului (1967) încearcă să analizeze cât mai adecvat scrieri românești și străine (ale lui Marcel Proust, ale Virginiei Woolf) spre a le detecta laturi definitorii. În Giordano Bruno. Viața și opera (1947) obiectul se lărgește spre cuprinderea monografică a unei personalități, iar bibliografia, pertinent comentată, fixează originalitatea primului filosof modern care și-a îmbrăcat ideile în forme artistice. Nu o dată P. se oprește, în dezacord cu alți specialiști, asupra destinului unui gen, ca în Evoluția și formele genului
PAPU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288683_a_290012]
-
Pârvan, studiile lui G. Balș despre vechile monumente românești, cartea lui D. Popovici, Ideologia literară a lui I. Heliade Rădulescu. Încercând el însuși o recuperare în Neam, sat, oraș în poezia lui Octavian Goga (1942), care nu este o cercetare monografică, ci un eseu, P. pornește de la mărturisirea poetului că „arta e un domeniu al sincerității impecabile”, sinceritate trecută în acea „mistică a spovedaniei omenești înaintea unui Dumnezeu care a uitat de sfinți ca să-i înțeleagă pe oameni”, o mistică ce
PAPADIMA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288668_a_289997]
-
și prin aplicarea unor criterii evaluative din instrumentarul criticii estetice și al istoriei de valori. Prin aceste opțiuni, ca și prin amploare, el depășește în studiul G. Bogdan-Duică lucrarea de același tip a lui Vasile Netea (1940). Cartea, „excelent studiu monografic”, „obiectiv, exact, nici apologetic, nici minimalizator” (Al. Piru), urmărește să identifice ceea ce rămâne valabil dintr-o activitate impresionantă sub aspectul erudiției (dimensiune pentru care autorul cercetat a nutrit un „cult cvasimistic”) și în același timp contradictorie. Performanța monografului stă, pe lângă
PETRESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288784_a_290113]
-
ale grupurilor de vârstă matură. Mai amplu concepute, lucrările referitoare la „juni” - Sărbătoarea junilor la Paști (1889) și Junii la Crăciun (1890) - reprezintă contribuții de seamă la cunoașterea acestui străvechi obicei românesc. Intenția lui P. de a realiza un studiu monografic asupra tuturor practicilor rituale la naștere, nuntă și înmormântare nu s-a materializat decât în parte, lucrarea alcătuită nedepășind faza descriptivă. Cercetările sale rețin totuși atenția prin câteva probleme privitoare la evoluția acestora sau la valoarea literară și socială a
PITIS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288828_a_290157]