1,466 matches
-
a energiei necesare muncii. Între multitudinea de factori care poate provoca oboseala putem aminti de factorii de mediu (temperatură, umiditate, luminozitate, zgomot, etc.); factori de natură psihică (responsabilități, conflicte, temeri, depresii, atenția încordată etc.); factori ce țin de natura muncii (monotonie, rutină, efort fizic, ritmul de muncă); și factori de natură medicală determinați de anumite boli. O altă grupare, oarecum similară, stipulează tot patru categorii de cauze ce favorizează apariția oboselii: factorul om; utilajele folosite; caracteristicile mediului; și sarcinile de îndeplinit
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
situații stresante. Persoana inclusă în activitatea de muncă este constrânsă de cele mai multe ori să se conformeze unor situații organizațional-ocupaționale specifice și exigențelor postului. Când sunt desfășurate activități în care riscul și suprasolicitarea/supraîncărcarea muncii (calitativă sau cantitativă) sau subsolicitarea ei (monotonie, repetitivitatea activității, lipsă de variație, lipsă de informație, limitarea posibilităților de expresie), izolarea sau nocivitatea ei sunt curente, avem de-a face cu un dezechilibru, care generează situații profesionale percepute ca „stresante” (ocupațiile caracterizate prin risc crescut și solicitări fizice
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
ceilalți prin: optimismul proiectelor sale; carisma și dinamismul său; Valoarea pentru organizație: îi influențează și inspiră pe ceilalți ca să-și îndeplinească obiectivele; Tendința de a abuza de: asertivitate; Sub presiune, devine: nerăbdător, agresiv; se plictisește ușor; Se teme de: rutină, monotonie; Ar fi mai eficace cu: mai mult control și direcție; comprehensiunea mai bună a procedurilor; încetinirea ritmului. Motivații: dorește să comunice de plăcere și fără reguli; Scop: popularitate și aprobare, originalitate; Îi judecă pe ceilalți pentru: facultatea lor de expresie
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
În zugrăvirea chipului „celui cu pieptul tare”, M. nu ostenește a scotoci în depozitele de ornamente pe care le frecventa în mod obișnuit. Eroul depășește obstacolele - construcțiile în cronică fiind fundamental antitetice, toate niște „încercări”, numeroase, dar lovite cumva de monotonie - și avansează spre cucerirea unei glorii irevocabile. Campaniile militare (cele „transilvănene”, mai ales), cu preparative ce dau impresia că e vorba de pregătirea unei cruciade, se bucură de atenția cronicarului. La fel adversarii (inamicul etern al bunelor alcătuiri, diavolul, lipsește
MACARIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287940_a_289269]
-
îl fac pe acest poet ingenuu să declare că e invadat de un „senin potop de fericire”. Al doilea ciclu al volumului, Icoane străbune, conține încercări de evocare a unor scene din trecutul istoric. Dar, în general, o imaginație stereotipă, monotonia tematică și stilistică, lipsa virtuților plastice într-o poezie preponderent descriptivă și narativă, limbajul poetic inexpresiv conduc la o anume inconsistență, în pofida fluenței prozodice. O poveste de dragoste, Floarea Tibrului (1916), concepută sub forma unui schimb de scrisori în versuri
MANDRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287977_a_289306]
-
trăiți în universul «socialismului real»”, îi oferă autorului rama necesară unor ficțiuni care proporționează corect banalul, fantasticul și ironicul. Ca eventuală tehnică se remarcă indistinctul tempourilor narative, „discursul ironico- blazat” (Ov. S. Crohmălniceanu), cu efectul că suspansul este aplatizat, iar monotonia substituie, fie și parțial, subiectele. Gas-City e totuși departe de a fi locul unde nu se întâmplă nimic, oferind un repertoriu semnificativ de anecdotică - fie că e vizitat de o trupă ambulantă de balet sau de un personaj cu calificare
MANOLESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287988_a_289317]
-
ridicol, pe străzi și la baluri. După ce publică facila comedie Talmeș-balmeș (1885), el reunește un număr de proze mai întinse în Viața la mahala. D-avalma (1893). Concurând pentru Premiul „Năsturel-Herescu” al Academiei Române, volumul a fost respins și criticat pentru superficialitate, monotonie și „schimonosirea” cuvintelor. Totuși, povestirile de aici sunt mai elaborate, urmărind o oarecare tehnică a efectului și conținând unele realizări tipologice. Versurile umoristice din Cartea soacrelor sunt o înșiruire uniformă de conflicte casnice, rezolvate prin procedee stereotipe. Lui i se
MARINESCU-MARION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288037_a_289366]
-
absolută” (Laurențiu Ulici). Poemele din Dogoarea și flacăra (1977), Tirania visului (I-III, 1982-1993), Ephemeris (1987), cu precădere sonete, cântă, cu un patos neobosit, dragostea, intensitatea trăirii, puritatea sentimentului, dar apar și unele sonuri, câteodată mai stinse, salvând versurile de la monotonia abordării unei teme unice. Culoarea violet, aleasă ca titlu pentru un volum din 2001, trimite la aceeași voluptate a erosului, pe care poeta o transcrie făcând apel la modulații noi. Trăsătura definitorie a liricii este impetuozitatea, frenezia cu care autoarea
ILICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287514_a_288843]
-
1968), ca și din cea următoare, Captivitatea cercului (1970), deși scrise în vers alb, au o anume muzicalitate interioară, izvorând dintr-o sensibilitate feminină aparte, cenzurată cerebral, și dintr-un lirism profund, fără ca poezia să cadă în desuetudine sau în monotonie. Lucidă, inteligentă, plină de asocieri imagistice insolite, lirica pe care o scrie I. conține aluzii fine, subtile. Procedeul constant folosit este simularea, mimarea folclorului infantil, a stilului epic, a cadrelor basmului, a romanului de aventuri etc. Această parodiere, intenționat ludică
IUGA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287642_a_288971]
-
Dimitrie (Dumitrachi). Dintre ceilalți frați, postelnicul Matei este părintele scriitorului Nicolae Gane, iar Costachi s-a îndeletnicit și el cu scrisul, ca traducător. Împărțit în șapte canturi, poemul Călătoria lui Cupidon la pustiu (1850), probabil o prelucrare, narează, cu imperturbabila monotonie, peripețiile lui Cupidon, proscris de zei și sortit să rătăcească prin pustietate. Iertat prin intervenția zeiței Venus, este lăsat iarăși slobod, dar orb, printre oameni. Este o alegorie, adăpostind în subsidiar o temă îndrăgită în secolul al XVIII-lea, mai
GANE-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287160_a_288489]
-
țărmul mării, 1941). Se mai remarcă reminiscențe parnasiene (ciclul de sonete din volumul Cristale, 1936) și clasice (în poemele ce evocă vestigii ale Antichității sau în pastelul dobrogean). Deși cade uneori în manierism, neștiind să evite clișeele sau o anume monotonie, G. rămâne un poet ce se distinge prin puritatea și delicatețea sentimentelor, ca și prin armonia versificației. Un volum de memorialistică, publicat în 1934 (Schițe. Din noianul amintirilor), are o valoare mai degrabă documentară. SCRIERI: Cântece în amurg, București, 1906
GHERGHEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287246_a_288575]
-
și afectarea calofilă. În realitate, ca și colegii săi de generație, poetul s-a văzut în fața unei duble îndatoriri: să reînnoade cu o tradiție literară brutal și nemeritat întreruptă și să denunțe, cu mijloace poetice, pseudopoezia anilor ’50. De aceea, monotonia, câtă există, trebuie privită în sens bacovian, adică superior, iar preocuparea pentru estetizarea expresiei - înțeleasă ca o reacție la dezinteresul arătat în această privință de versificatorii de rând ai epocii. Impresia că după 1970 lirica sa s-ar fi schimbat
DUMBRAVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286901_a_288230]
-
Nichita Stănescu, Un hidalgozaur, FLC, 1982, 48; Mircea Ivănescu, Tratat despre melancolie, T, 1983, 2; Ciocârlie, Eseuri, 81-86; Gheorghiu, Reflexe, 52-55; Poantă, Radiografii, II, 105-107; Adam J. Sorkin, O poetică fluidă și rafinată, „Concerning Poetry”, 1984, 17; Ștefan Aug. Doinaș, Monotonia și surprizele poetului, RL, 1986, 50; Marcel Pop-Corniș, Anghel Dumbrăveanu, „Mid-American Review”, 1987, 2; Cornel Ungureanu, O poveste de dragoste, O, 1988, 50; Ada D. Cruceanu, O altă „Nuntă în cer”, CRC, 1989, 10; Thomas C. Carlson, Poeme alese de
DUMBRAVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286901_a_288230]
-
cu totul particulare. Nu-i mai puțin adevărat că o discretă, dar prezentă uniformitate planează peste narațiuni, provenită, poate, din sfera prea restrânsă a datelor de viață, a evenimentelor sau chiar a elementelor de peisaj selectate. De aici, și o monotonie a procedeelor stilistice, o impresie de repetare, de autocitare care, fără îndoială, există, dar nu domină o literatură ce nu pare datată, nu se refuză lecturii. SCRIERI: Chinuiții. Nuvele și schițe din viața de port, București, 1907; Răsplata, București, 1908
DUNAREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286919_a_288248]
-
secvențe cinematografice, că preia o temă frecventă în primele decenii ale secolului al XX-lea, aceea a „locului unde nu se întâmplă nimic”, a târgurilor și orășelelor de provincie de odinioară, cu un orizont de viață îngust, de o apăsătoare monotonie și banalitate. Acțiunea se desfășoară la câțiva ani după primul război mondial, într-un orășel oarecare, aria observației sociale și a investigației psihologice restrângându-se la stratul micii burghezii provinciale, aparent detașată de orice preocupare mai înaltă. Apelând la tehnici
FATI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286970_a_288299]
-
nouă viziune asupra locului unde nu se întâmplă nimic, pentru a dovedi că personaje și întâmplări ce par la prima vedere doar banale ascund în structura lor intimă resorturi mult mai complexe. Reacțiile oamenilor de aici sunt discrete până la esență, monotonia și cenușiul existenței mascând căutarea a ceva indefinit. Autorul se concentrează fără ostentație asupra acestei idei în pagini de o bună expresivitate, în care realul și imaginarul se întrepătrund armonic într-o perfectă simetrie. După romanul Un om în câmp
FATI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286970_a_288299]
-
a istoriei francilor. Să spunem mai degrabă că, la el, versificarea fluentă și îngrijită, disponibilă în orice ocazie, este predominantă în raport cu profunzimea sentimentelor și cu angajamentul poetic deplin; printre calitățile sale se numără capacitatea descriptivă grație căreia Venantius depășește o monotonie difuză care caracterizează majoritatea poeziilor sale. În afară de compozițiile ocazionale din Miscellanea, Venantius și-a încercat puterile și cu un scurt poem epic intitulat Distrugerea Turingiei (De excidio Thuringiae) în care el dă glas suferinței reginei Radegonda pe care o și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
ar fi scris o Istorie a Bisericii alcătuită din zece cărți. Primele cinci se ocupau de perioada cuprinsă între 429 (sfârșitul istoriei lui Socrate, Sozomen și Teodoret) și domnia împăratului Zenon (474-491). Scrise într-un stil limpede și lipsit de monotonie, acestea s-au bucurat de oarecare prețuire. Unele fragmente din Istoria sa se găsesc în operele istoricilor bizantini, începând chiar cu Teodor Lectorul din câte se pare. Potrivit lui Fotie, Ioan Diacrinomenul ar trebui să fie identificat în persoana lui Ioan
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Priveliști și amintiri (1912), Floarea iubirei (1914) și Dragostea unui trubadur (1916). Printre înduioșări, înfrigurări, deprimări, o „inimă tristă” bate și un peisaj, la rându-i, plângător intră numaidecât în rezonanță. Câteva vagi fizionomii și un umor silit nu destramă monotonia acestor debile narațiuni suspinătoare. SCRIERI: Flori de câmp, Vălenii de Munte, 1909; Priveliști și amintiri, București, 1912; Floarea iubirei, București, 1914; Dragostea unui trubadur, București, 1916; Flori de pădure, București, f.a; Mărin ocnașul, București, [1923]. Repere bibliografice: Trivale, Cronici
GIULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287285_a_288614]
-
în aspectele lor etnografice, a familiei și a petrecerilor copilului și adolescentului este redusă, lăsând loc zugrăvirii mediului școlar și universitar, și acesta doar în măsura în care este cadrul succesivelor opțiuni prin care se cristalizează personalitatea autorului. Din când în când, rup monotonia expunerii câteva relatări alerte, peisaje diverse sau portrete, în care tușa moralistului predomină. Cel de-al doilea panou, În Basarabia revoluționară. 1917-1918, are ca tramă o suită rapidă de evenimente ce ar fi asigurat o spectaculoasă desfășurare epică. Caracterul extraordinar
GHIBU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287252_a_288581]
-
mai întâlnit. Căci, altfel, nu este decât un poet tern, un versificator ocazional, uneori îndemânatic, cel mai adesea convențional și festiv (în 1855 alcătuiește culegerea Buchetul poetic, dedicată domnitorului Grigore Al. Ghica „la onomastica sa din 25 ianuarie”). Banalitatea și monotonia domnesc peste stihuri, fie că e vorba de poezii erotice, elegii sau sonete, imnuri și balade, fie de versificări în formă populară. Înclinația spre filosofare nu face mai profundă această poezie. O temă importantă este cea patriotică. G., care nu
GUSTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287390_a_288719]
-
între cele mai variate perioade, stiluri și epoci ale culturii universale, mergând de la diversele expresii ale goticului european până la compoziția peisajului în grădinile japoneze, eseurile sunt o pledoarie pentru un nou mod de lectură, care, multiplicând nucleele de interes, evită monotonia și linearitatea demersului critic tradițional. „Semnul epocii noastre, scrie autorul, este o capacitate nouă, fără precedent, de a resuscita întregul acumulărilor umanității”; eliberat de obsesia originalității și a frondei care a bântuit avangarda artistică până în anii ’60, postmodernismul îmbrățișează, fără
HAULICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287420_a_288749]
-
a fost reeditată, cu unele modificări, la Chișinău (1943) și la Iași (1972). Majoritatea schițelor și nuvelelor din acest volum surprind într-o manieră aproape cehoviană scene grotești din viața cotidiană, a cărei banalitate este caricaturizată. Intervenția unei breșe în monotonia existenței - prin intermediul unui element ce sparge tiparul rutinei - provoacă degringoladă, răstoarnă scara așa-ziselor valori, percutează ansamblul stereotipiilor care dau suport traiului de zi cu zi. Efectul de șarjă vine și din studiul de caractere, a căror dominantă, amplificată, ridiculizată
HOTNOG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287457_a_288786]
-
a televiziunii, ajunge în cer „fără bon” și începe să vagabondeze studiind Iadul, Raiul, întâlnindu-se cu personaje de pe alte planete și din alte galaxii, descoperind, de fapt, un spațiu identic celui din care provine. Defectele sunt aceleași, birocrația, minciunile, monotonia, plafonarea, lipsa de demnitate nefiind străine nici personajelor de aici. Este vorba de o scriere parodică, unde e transpusă o „lume în oglindă”, ducând gândul la Cartea Raiului a lui Ițic Manger. Critica din Întrerupătorul merge și mai departe: de la
SALEM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289448_a_290777]
-
învedera acțiunea unor puteri oculte, nu atât explicit demonice, cât gratuit malefice, sau de capriciile unui ce inexplicabil, analog absurdului din literatura occidentală postbelică. Personajele de prim-plan sunt firi interiorizate, suflete măcinate de urât, de sentimentul singurătății, exasperate de monotonia cotidiană, muncite de dorința de a comunica, dar lipsite de puterea de a-și depăși egoismele, predispuse în consecință să plonjeze în imaginar, să nutrească bovarisme. Contraponderea banalului e, în această lume, insolitul exprimat în acte de violență, în crime
STIRBU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289936_a_291265]