KorAP: Find »[drukola/base=monstru & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...26 27 28 ...213 >

5,311 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334

de pești veniră la suprafața apei, atrași de lumina puternică, iar bătrînul căpitan plînse fără contenire și fără să Încerce să se ascundă, privind neputincios cum vaporul lui dispărea pentru totdeauna, iar echipajul pierea În cea mai Înspăimîntătoare moarte posibilă. - Monstru blestemat! strigă el de mai multe ori. Monstru blestemat! și s-ar fi zis că nu era În stare să-și mai amintească nici un alt cuvînt, ca și cum mintea i s-ar fi Încețoșat, anihilată de impresia pe care i-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
lumina puternică, iar bătrînul căpitan plînse fără contenire și fără să Încerce să se ascundă, privind neputincios cum vaporul lui dispărea pentru totdeauna, iar echipajul pierea În cea mai Înspăimîntătoare moarte posibilă. - Monstru blestemat! strigă el de mai multe ori. Monstru blestemat! și s-ar fi zis că nu era În stare să-și mai amintească nici un alt cuvînt, ca și cum mintea i s-ar fi Încețoșat, anihilată de impresia pe care i-o producea spectacolul la care luase parte. CÎt despre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
mă privesc În oglindă. De-atunci Încoace, nu a trecut nici măcar o singură zi fără să mă asalteze această amintire... Iar dacă uitam, vă găseați imediat voi să-mi Împrospătați memoria... Știi În cîte limbi sînt capabil să recunosc cuvîntul „monstru”? În optsprezece, inclusiv În quechua, chineză și malaeză. Cum aș putea crede În existența unui Dumnezeu care a avut curajul să mă arunce În lume cu fața asta? RÎse din nou. Dacă vreodată a existat, a murit de frică, sau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
mai minunat dintre strigăte, singura frază care reușise vreodată să deștepte un ecou În sufletul lui, căci Începînd din clipa, În care căpitanul ordona „Bărcile la apă!” și sărea imediat la cîrma celei dintîi, Iguana Oberlus Înceta să mai fie monstrul cel scîrbos care străbătea mările și se transforma În cel mai bun, mai curajos, mai șiret și mai Îndemînatic din tot Pacificul. Arunca arma cu forța unui arc de oțel care se elibera, vibrînd, după luni Întregi de prizonierat, Însoțind

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
fi bătut joc de el dîndu-i acea față inacceptabilă. Dar o jumătate de oră mai tîrziu, cînd În sfîrșit Învinsese, cînd cetaceul plutea răpus la suprafața apei, iar excitația vînătoarei și a primejdiei trecuse, Oberlus se transforma din nou În „monstru”, „fiu al lui Scaraoțchi”, cu care puțini acceptau - sau riscau - să schimbe vreo vorbă. CÎnd nu vîna, Își petrecea zilele În aer liber, la prova, chiar În ploaia torențială sau În soarele cel mai arzător, și prefera să doarmă sub

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
nu făcea parte din specie, nu era un „semen” și era evident că numai faptul de a ucide un semen reprezenta o crimă În ochii justiției. Oare justiția asta l-ar fi pedepsit pe cel care ar fi ucis un monstru ca Oberlus? El, Oberlus, era convins că, dacă judecătorul l-ar fi cunoscut personal, l-ar fi absolvit pe cel care ar fi sfîrșit cu el, inclusiv felicitîndu-l pentru a fi scăpat societatea de o asemenea povară. Să-l jignească

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
și să dea ascultare, atunci erau cît se poate de obișnuiți să facă asta. Din această pricină, atunci cînd Gamboa, care adeseori abuzase de ei ca pilot, Încercase să-i facă să se răscoale și să-și riște viața Înfruntînd monstrul, se mulțumiseră să facă pe surzii, alegînd să rămînă În afara problemei. Gamboa - Joăo Bautista de Gamboa y Costa - descoperi așadar curînd, că era singur În dorința lui fierbinte de libertate și de luptă și pricepu, de asemenea, că răpitorul său

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
se strînsese În corset și Își pusese un jupon larg care nu lăsa la vedere decît gleznele, și descoperi cu furie că răpitorul ei, călăul ei, „stăpînul” ei absolut nu era o fiară, nici un fiu al lui Scaraoțchi, nici măcar un monstru al Naturii, ci numai un biet om diform, a cărui Înfățișare inimaginabilă Îi deformase și spiritul. Iar dacă era vorba numai despre un bărbat, Niña Carmen știa, din experiență, că avea să sfîrșească prin a-l domina. Continuă să se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
zgomotul se risipi, scăpînd prin strîmta ieșire a peșterii, și din nou se lăsă tăcerea, În care nu se puteau percepe decît răsuflarea ei agitată și bătăile năvalnice ale inimii. Își căută rana, coborînd privirea, dar nu o găsi. El, monstrul, acum mai urît ca niciodată, continua să stea În picioare În fața ei, foarte liniștit, privind-o netulburat și batjocoritor. Înțelese adevărul, ochi la rîndul ei pieptul vrăjmașului și apăsă pe trăgaci. Nu se auzi decît zgomotul. Același zgomot care se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
Ce vrei să spui prin „chiar dacă e fiul tău”? — E nevoie să-ți explic...? Întrebă Oberlus la rîndul lui. Te cunosc bine, fiindcă te-am studiat din ziua În care ai ajuns pe insula asta... Eu știu că sînt un monstru și am acceptat asta de ani de zile, pentru că au avut grijă să mă convingă... SÎnt un monstru cu totul: pe dinafară și pe dinăuntru. Dar și tu ești la fel, chiar dacă nu arăți asta din exterior. - Își ciocăni cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
lui. Te cunosc bine, fiindcă te-am studiat din ziua În care ai ajuns pe insula asta... Eu știu că sînt un monstru și am acceptat asta de ani de zile, pentru că au avut grijă să mă convingă... SÎnt un monstru cu totul: pe dinafară și pe dinăuntru. Dar și tu ești la fel, chiar dacă nu arăți asta din exterior. - Își ciocăni cu degetul tîmpla dreaptă - . Monstruozitatea ta e aici, În cap, și nu e ca a mea, care se află

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
mele... - Își Întinse mîinile ca și cum ar fi Încercat să arate spre ea printr-un gest larg - . Tu aveai totul pentru a fi normală și n-ai vrut să fii. Oricum s-ar naște, fiul nostru e condamnat să fie un monstru. SÎnt sigur de asta. — Asta e părerea pe care o ai despre mine? Încuviință În tăcere, iar această tăcere se păstră vreme Îndelungată, În timp ce norii mari și negri se apropiau și primele fulgere brăzdau cerul În depărtare. Mai apoi se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
ale lor... Le-ar Îngrozi să le descopere, dar odată ce au Înmugurit, ca În cazul meu, trebuie asumate, așa cum se asumă homosexualitatea cînd iese la iveală, după ani În care a rămas latentă. Și nu pentru asta mă socotesc un monstru, continuă pe un ton liniștit, cu privirea ațintită asupra mării care Își schimba culoarea din albastru indigo În cenușiu oțelit, pe măsură ce norii Înaintau spre ea. Nu am ucis, nu am furat și nici nu am făcut rău cuiva În mod

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
gest al ei, atît de personal și de mecanic. Nu cred, prin urmare, că fiul meu ar avea de ce să moștenească problemele mele, la fel cum nu cred că va trebui să moștenească neapărat trăsăturile tale. Nu va fi un monstru, conchise ea, sigură de sine. Va fi un băiat sănătos și frumos. Începuse să plouă pe insulă și se vedea cum vîntul tîra spre ei o perdea de apă ce Împărțea În două nuanțte foarte diferite peisajul sălbatic de pe stînca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
ai pierdut credința? La Început erau convinsă că așa va fi. Nu primi răspuns și, după o vreme, văzînd cum se mîngîia pe burtă, Oberlus o Întrebă din nou: - Ai fi În stare să-l păstrezi chiar dacă ar fi un monstru? Ea Îl privi În ochi și fu sinceră cînd tăgădui: - Nu știu... În fiecare zi mă Întreb și Încă nu am găsit răspuns... - Eu Însă am găsit, spuse el. Ai face exact ce a făcut mama mea: l-ai alăpta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
găsit răspuns... - Eu Însă am găsit, spuse el. Ai face exact ce a făcut mama mea: l-ai alăpta pînă cînd s-ar putea descurca singur, iar apoi l-ai abandona, scîrbită. Nu mi te imaginez plimbîndu-te cu un mic monstru de mînă... - Ar fi copilul meu... - Nu, preciză Oberlus. Ar fi copilul meu... Văzîndu-l atît de Îngrozitor, ai arunca asupra mea toată vina de a-l fi adus pe lume, de vreme ce eu am fost cel care te-a obligat... Ai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
din urmă tăgădui: - Tu, nu... Pe tine nimeni nu te va face să uiți. Așa te-ai născut și așa vei muri. Durerile facerii o apucară după-amiază și strigă ore Întregi, asudînd și zvîrcolindu-se, plîngînd, rugîndu-se și Înjurîndu-l pe „blestematul monstru respingător care o făcuse să conceapă alt monstru care voia s-o omoare dinăuntru”. Iguana Oberlus stătea tăcut, În așteptare, Încercînd să-și amintească instrucțiunile pe care pe primise și Încercînd să nu se gîndească la faptul că sosise ceasul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
nu te va face să uiți. Așa te-ai născut și așa vei muri. Durerile facerii o apucară după-amiază și strigă ore Întregi, asudînd și zvîrcolindu-se, plîngînd, rugîndu-se și Înjurîndu-l pe „blestematul monstru respingător care o făcuse să conceapă alt monstru care voia s-o omoare dinăuntru”. Iguana Oberlus stătea tăcut, În așteptare, Încercînd să-și amintească instrucțiunile pe care pe primise și Încercînd să nu se gîndească la faptul că sosise ceasul și că În curînd trebuia să ia cea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
pentru todeauna de prezența acelui abominabil chip al bestiei. Era reconfortant să-și imagineze mînia și umilința lui cînd avea să priceapă că ea - ca toți ceilalți - preferase să moară decît să mai suporte În continuare să-l vadă. - Adio, monstrule, adio! PÎnă și coasa morții mi-e mai dragă decît tine și prefer tovărășia ei veșnică decît să mai suport o singură zi alături de tine... Adio, Iguano... Adio, fiară blestemată... Adio, adorat călău care ai știut cîndva să trezești În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
mîinile cu palmele În sus. Pentru că aici plouă și sînt mulți pești, putem să supraviețuim luni Întregi - arătă spre locul unde trupul portughezului dispăruse sub apă. Ce contează că peștii Îl mănîncă cu totul sau Încep cu ficatul? - Ești un monstru! - Frumoase vești! Cu mișcări abile spintecă un pește mare, Îi tăie capul, Îi scoase mațele și i-l oferi imitînd gestul amabil al unui ospătar: - Mănîncă! Îi porunci. Mestecă Încet și Înghite zeama, dacă deocamdată nu poți Înghiți carnea... Recupereză-ți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
de la o femeie ce am obținut eu de la tine, cred că e mai bine să fiu singur... Dădu din cap. Nu vreau să mai trec din nou prin dilema dacă să ucid sau nu un copil... Nu vreau să zămislesc monștri, nici să-mi fac iluzii absurde mințindu-mă pe mine Însumi atunci cînd Îmi imaginez că o femeie ar putea ajunge să mă iubească... Poate că tu erai cea care lipsea pentru a mă face să mă simt În stare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229

Monștri invizibili Pentru Geoff, care a zis: „Uite așa se fură hapurile.“ Și pentru Ina, care a zis: „Uite ăstai contur de buze.“ Și pentru Janet, care a zis: „Uite ăsta e crep georgette.“ Și pentru editorul meu, Patricia, care a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
cecuri. — Fgjrn iufnv si vuv, zic. Xidi cniwuw sis sacnc! Atunci e momentul, chiar atunci când un băiat spune: — Uite! Toți cei care nu se uită și nu vorbesc rămân cu respirația în gât. Băiețelul zice: — Uite, mami, uită-te acolo! Monstrul ăla fură mâncare! Toți se fac mici de rușine. Capetele lor se lasă între umeri, de parcă s-ar uita la niște gândaci. Citesc titlurile din tabloide mai atenți ca niciodată. Fata Monstru Fură Pasărea Sărbătorii. Și uite-mă pe mine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
gât. Băiețelul zice: — Uite, mami, uită-te acolo! Monstrul ăla fură mâncare! Toți se fac mici de rușine. Capetele lor se lasă între umeri, de parcă s-ar uita la niște gândaci. Citesc titlurile din tabloide mai atenți ca niciodată. Fata Monstru Fură Pasărea Sărbătorii. Și uite-mă pe mine, friptă cum scrie la carte în rochia mea din crep de bumbac, cu un curcan de zece kile în brațe, curcanul transpirată, rochia devine aproape transparentă. Sfârcurile-mi sunt tari ca piatra

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
logodnicul m-a părăsit. nimeni nu se uită la mine. Tot prietena mea cea mai bună mi-a distrus toate hainele. plâng. Și mai ce? zice Brandy. Spune-mi totul. un băiat, scriu. un băiețel la supermarket mi-a spus monstru. Ochii ăia Burning Blueberry se uită drept la mine, așa cum n-au mai făcut-o alți ochi toată vara. — Percepția ta e complet futută, zice Brandy. Nu reușești să vorbești decât despre porcării deja întâmplate. Zice: — Nu-ți poți baza

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]