2,076 matches
-
impunătoare, în care verdele, brunul, roșul, ocrul cîntă într-o surdină umbroasă, fresca impune ca o rugă adîncă și demnă. Dar cum să te închini acestor sfinți eterni, ieșiți de sub mîna unui meșter care a păcătuit atît de amarnic, slujind monstruosul ateism? Nu știu. Mergeți în singurătatea conacului de la Bîrnova, recuperat acum de fiii marelui basaraben, intrați în marea capelă și veți găsi singuri răspunsul. De-o fi existînd vreunul. 30 decembrie Să nu ne amăgim: pictura românească nu a avut
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
o alternativă, nu neapărat ideală, dar demnă, la puzderia celor confecționate în țară și făcînd rabat tocmai la moralitatea creatorului. Sindromul schizofrenic, de care cei plecați s-au desprins, continuă să facă ravagii aici, în țară, și cunoaște forme din ce în ce mai monstruoase, în ultimii ani de dictatură. A doua modalitate defulatoare, cea mai dezonorantă și mai respingătoare pentru ochi, este înhămarea la hidosul car alegoric al național-comunismului dîmbovițean și producerea, pe bandă, a surogatelor elogiind impostura unui regim impus prin tancurile rusești
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
autonomi și egali -, de o manieră atît de brutală, încît a marcat-o ca pe o forță de discontinuitate istorică". Dacă mai avem în vedere și că revoluția bolșevică rusească a fost o ediție revăzută a celei franceze, cu efecte monstruoase pe glob, dar mai ales în Europa răsăriteană, devenită un conglomerat de republici sovietice, atunci adeptul statului monarhic, armonios și nobil în esență, are măcar consolarea că mintea sa lucidă nu cauționează convulsiile întreținute premeditat de puterea care a importat
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ceva citații ce se doresc spectaculoase, în care un Iliescu, oricum înghesuit (pînă și de ciraci) își înlocuiește cinicul zîmbet cu un no comment de vedetă dezabuzată. (Celorlalți comilitoni întru crimă pomenindu-li-se, în surdină, numele.) Și capac... festiv monstruosul Cozma e scos de la răcoare în chiar data comemorării. Producîndu-ne nu numai nouă, opiniei publice, consternare, dar și unui premier atît de credibil ca Tăriceanu, mirat parcă de actele pe care o justiție, atît de dubioasă și controversată, le produce
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
fi fost foarte complexă. Birnici agricultori, cărăuși, argați, vagabonzi, calfe, meșteșugari, negustori, zarafi, bancheri și cămătari, slugi și boieri, ofițeri și funcționari alcătuiau o societate pestriță specifică unei perioade de tranziție. La 1840, „Iașii însuși - spune Alecu Russo - este un monstruos amestec de clădiri masive ori elegante, de palate și de magherniți împrejmuite de ogrăzi nemăsurate; pe ulițele lui furnică lucruri de la țară, lux îmbelșugat, echipagii repezi, livrele, toalete pariziene ori vieneze, zdrențe franco-moldave, fizionomii vesele, aspre, originale, felurit îmbrăcate, ca
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
dacă austriecii intră în Polonia, rușii să încheie singuri pacea, ruinând Moldova și Muntenia și luând pe toți locuitorii lor. La 1 septembrie, el readucea în discuție „măsura extremă propusă de mine mai înainte”. Alternativa lui Panin era într-adevăr monstruoasă, dar, din fericire, și impracticabilă, istoria reținând-o mai mult ca o reflectare a moravurilor epocii și ca element probant al importanței pe care o aveau Principatele în raporturile politice internaționale ale acelui moment. În cele din urmă, după consumarea
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
în beneficiul unei aristocrații, nu de sânge, ci „ de bani sau de stare, singurul fel de aristocrație ce a fost totdeauna în țeara noastră”. În felul acesta, s-a alcătuit o societate întemeiată pe caste (clase) și privilegii: „Mare și monstruoasă clădire de tiranii, puse una asupra alteia și toate rezemate și apăsînd pe popor, pe țăranul muncitor”. Țărănimea - după cum am mai spus - a avut în N. Bălcescu pe primul ei istoric, care printr-o cercetare pătrunzătoare a dezvăluit mecanismul subjugării
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
chimice noi. Pe la începutul secolului al XIX-lea faimosul chimist suedez Jöns Jakob Berzelius chiar ajunsese să afirme: "Chimia organică poate acum să te înnebunească. Îmi dă impresia unei păduri tropicale virgine, plină cu cele mai uimitoare lucruri, un hătiș monstruos și fără sfîrșit, din care nu este cale de scăpare și unde te poti teme, pe bună dreptate, să intri." Pentru Blake trupul uman însuși era ca un fel de "pădure tropicală virgina", un teritoriu puțin cunoscut pe care l-
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
diformitatea și extravaganța forței și expresiei"29. Garth Wilkinson, un spiritualist, descria cîteva desene ale lui Blake (pe care le-a văzut în 1838) ca fiind "inexprimabile și abominabile [...] întregul sau om lăuntric trebuie să fi fost într-o condiție monstruoasa și deformata"30. The Anti-Jacobin Review a considerat desenele lui Blake ca fiind adesea "absurde", "deplină expresie a nudității", "rodul unei fantezii morbide"31. Cu toate acestea, plăcile la The Grave au conținut desenele prin care Blake a fost cel
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
tot locul Empireul. Tot Raiul se întunecase. 265 Ne-nsuflețitul Trup al Albionului zăcea pe Stîncă; și marea Timpului și-a Spațiului Izbea în Stîncă împrejur cu aprige talazuri, si precum un Políp128 Care sub Mare-nmugurește, mădularele Omului În monstruoase chipuri ale Morții-nmugureau, un Omenesc políp al Morții. Mîntuitorul blînd și gíngaș peste cadavrul Morții se-aplecă, 270 Zicînd, "Dacă veți Crede, Fratele vostru va-nvia". Și-ntîi găsi Hotaru-Opacității, și îl numi Satan, În sînul Albionului, fiindcă-n orice
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
ca să fim în clar: puterea comunistă), se ițește cînd nu te aștepți, cînd ici, cînd colo, furișînd insinuări despre "puritatea" conjugală ultragiată și invocînd la tot pasul cu argumente de substanță totalitară "ordinea și legea", care tolerează iubirea, dar, amendament monstruos: o "iubire cu limite". El 1: (în stupoare, ca într-o anticameră a spaimei, privește după Ea 2, apoi, cu un soi de grabă, adună manuscrise și le bagă în sertar pe care îl închide cu cheia; alte hîrtii le
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
violenței a devenit un fapt izbitor și amenințător. Lumea noastră nu este mai violentă decât cea de odinioară, dar amuzamentul și indiferența cu care lumea contemplă propriile violențe și modul în care sunt imaginate violențe tot mai multe și mai monstruoase grație imaginilor de cinema și de televiziune este fără precedent.” - Jean Daniel. Banalizarea violenței este răul absolut. În programele TV, violența nu mai este cel mai adesea legendară, eroică ori cavalerească sau instrumental-pragmatică (după epocă, ca în literatură), ci un
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
foamei. Brummell Începe să Îl disprețuiască pe viitorul rege George al IV-lea și din cauza pântecelui său tot mai rotund, a obrajilor buhăiți. Are curajul să Îl persifleze În fața asistenței, comparându-l cu portarul de la Carlton House, de o corpolență monstruoasă, poreclit Big-Ben, sau rostind În plin Hyde Park: „Cine-i bărbatul ăla gras?”. Bărbatul care tocmai trece, adevărat, destul de dolofan, nu e altul decât Alteța Sa. De la suita aceasta de zeflemele scăpate de sub control i se vor trage, În fapt, lui
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
i se născuse acolo; era Împământenită În acele saloane unde bogăția, plăcerea petrecerii și cel mai Înalt grad de civilizație produc acele afectări fermecătoare care au Înlocuit treptat comportamentul natural. Perla dandysmului rătăcită la Manchester, oraș manufacturier, Însemna ceva la fel de monstruos ca Rivarol, de pildă, la Hamburg! Și-a salvat astfel viitorul renumelui: a rămas la Londra. S-a instalat Într-o locuință pe Chesterfield Street la numărul 4, vizavi de George Selwyn - unul dintre aștrii modei, pe care Brummell avea
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
cu acel orgoliu de tigru pe care Îl dă succesul, luase de câteva ori peste picior strădaniile de cochetă neputincioasă În fața dezastrelor timpului, care Îl compromiteau pe prințul de Wales. Cum la Carlton House era un portar de o corpolență monstruoasă, poreclit Big-Ben, Brummell trecuse porecla de la valet la stăpân. Apoi, pe doamna Fitz-Herbert o striga Benina. Îndrăznețele bătăi de joc ajunseseră până În străfundul acestor suflete vanitoase, iar doamna Fitz-Herbert nu a fost singura dintre femeile care-l Înconjurau pe prințul
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Pimodan, și o considera de prost gust; În schimb, nu-și interzicea paradoxul și exagerarea. Cu un aer foarte simplu, natural și perfect detașat, ca și cum ar fi debitat o banalitate asupra frumuseții sau asprimii vremii, rostea vreo axiomă drăcesc de monstruoasă sau susținea cu mult sânge rece vreo teorie de o matematică extravaganță, căci el folosea În dezvoltarea ideilor sale nebunești o riguroasă metodă. Spiritul său era Însă original nu prin cine știe ce spuse neașteptate, ci prin faptul că el vedea lucrurile
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
eliberarea de sub constrângerile normale, În posibilitatea unei deconstruiri a constructelor neinteresante ale simțului comun, a lipsei de sens a vieții de zi cu zi și În identificarea unităților culturale ce pot fi apoi reconstruite În forme noi, total bizare, aproape monstruoase” (1977, p. 68). Aceasta Înseamnă că intervalul liminal deschide o perioadă de efervescență, În care indivizii construiesc viziuni alternative ale realității. Instrumentele acestor procese creative sunt cuvântul și gestul, altfel spus mitul și ritul. Ceea ce explică dimensiunea liminală a miturilor
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
cunoștiințe sacre - n. M.C.), precum și alte forme de instrucție esoterică implică trei procese, care nu trebuie concepute drept seriale, ci paralele. În primul rând, reducerea culturii În unități ușor de recunoscut. Apoi, recombinarea lor În modele și forme fantastice sau monstruoase. În sfârșit, recombinarea lor În modalități care dau un sens noului statut pe care Îl va căpăta neofitul (V. Turner, 1987, p. 15). Acțiunea de dis-membering fiind finalizată prin aceste operații simbolice, centrul de greutate se mută asupra interpretării unităților
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
ale lumii sociale și naturale: Cel de-al doilea proces, fabricarea de fantezii și monștrii, focalizează atenția asupra componentelor din măști și efigii, care sunt atât de radical nepotrivite, Încât ies În evidență și pot să fie gândite autonom. Caracterul monstruos al unor asemenea configurații permite scoaterea În relief a elementelor componente. Puneți un cap de om pe un trup de leu și veți putea gândi despre capul de om În mod abstract. Poate Îl veți considera, ca membru al unei
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
texte - primul cunoscut datează de la 1198 - vorbesc despre mii de fantezii, acte exuberante și ireverențioase, extravaganțe, pe care moraliștii le vor repovesti cu plăcere, pentru a Împodobi, cu clișee comode, discursurile și predicile lor. Clericii defilau cu măști de figuri monstruoase, În haine de femei sau În ținuta oamenilor de rând, a saltimbancilor sau a histrionilor. Ei țin slujbe În aceste ținute laice și pot fi văzuți defilând În jurul altarului cu brațele pline de sticle de vin, pâini mari și hălci
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
o roată de flăcări care se Învârtește de o mie de ori pe zi sunt legate o mie de suflete. Regăsim și tema orientală a podului: cei drepți Îl trec, dar păcătoșii cad Într-un fluviu sinistru, plin de pești monstruoși, care sunt gata să-i Înghită; cei vinovați de fapte rele intră În apă până la brâu, iar cei care s-au bucurat de răul altora, până la sprâncene; Într-o beznă deasă, cămătarii Își mănâncă propria limbă, fetele mame care și-
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Schița dramatică” Bestia (1910) e, se poate spune, un studiu de caz. Peste măsură de rea și vanitoasă, Nineta apare ca o neurastenică pe care lecturi anapoda au dezechilibrat-o cu totul. Feminismul ei oțărât trădează un egoism maladiv, cu monstruoase excrescențe. Detestându-și soțul, considerat un agresor, ea refuză cu oroare condiția maternității, care i-ar anihila personalitatea. Nici o „enigmă” în toanele acestei isterice, care, chiar dacă se supune unei operații de mutilare, rămâne robită simțurilor, „bestiei” ce, potrivit tezei autorului
DIAMANDY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286760_a_288089]
-
Vizită). Avocați malonești, magistrați influențabili (Justiție, Art. 214), provinciali naivi, dezorientați și țâfnoși (Telegrame), gazetari în goană după senzațional (Boris Sarafoff!...), de tipul lui Caracudi (Reportaj), izmeniți cronicari mondeni (Edgar Bostandaki, din High-life) completează galeria. Nu e nimic „enorm” sau „monstruos” în toată această forfoteală, decât, poate, faptul că intensitatea grotescului îi proiectează, uneori, într-un elucubrant piramidal. Așa cum comediile își concentrează virtuțile mai ales în limbaj, schițele și momentele, lucrate cu maximă concizie, într-o cadență stilistică impecabilă, subzistă cu
CARAGIALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
fixează descriptiv imagini-peisaje din spațiul exploatărilor petrolifere. Experimentul va fi amplificat în Aur de întuneric (1942; Premiul „Regele Mihai I” al Societății Scriitorilor Români), în care poeme ca Rezervoare, Bataluri, Erupție incendiară, Simfonie neagră configurează un infern modern, al aparaturii monstruoase și al miasmelor. Poetul apelează la limbajul tehnic și încearcă să proiecteze realul în mitologie. Al doilea ciclu din Pasteluri..., Automnale, reluat în Mireasa lumii (1941), îl așază pe C.-S. în descendență bacoviană. Există și ecouri barbiene, ca și
CONSTANTIN-STELIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286366_a_287695]
-
sluți ai spânzurat.” Condiția umană e pusă sub semnul apăsător al blestemelor, cu mari viziuni ale agoniei universului („Usca-s-ar izvoarele toate și marea,/ Și stinge-s-ar soarele ca lumânarea./ Topească-se zarea ca scrumul”) și ale dezagregării monstruoase a materiei. În centrul liricii argheziene stă, însă, proiecția unor neliniști interioare de ordinul căutării morale (interogația conștiinței etice, opțiunile ei) și al cunoașterii. Ceea ce refuză el e viețuirea amorfă, anestezierea elanurilor într-un orizont meschin, incoerența sinelui: „Ca fluturii
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]