49,590 matches
-
proprietatea intelectuală pe care, mai grav, de fapt nu o înțelege. Majoritatea plagiatorilor sunt, inocenți. Dacă am putea accepta vreo scuză din partea lor, atunci aceasta ar fi: ei chiar nu-și înțeleg infracțiunea care nu e neapărat juridică, dar întotdeauna morală, mai întâi față de autorul al cărui text îl plagiază și apoi față de cititor căruia îi înșală încrederea. Luându-și drept motto dictoanele "Nimic nou sub soare" și "Cărțile se fac din cărți", plagiatorul nu imită și nu dezvoltă, el reproduce
Cui îi e frică de plagiat? by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12128_a_13453]
-
acuza lipsa de solidaritate a confraților în fața unor atacuri care, în fond, nu vizau doar o persoană, ci întregul corp al celor ce s-ar fi cuvenit să se arate însuflețiți de un crez comun, și care, în bună lege morală, n-ar fi trebuit a se disocia tocmai în fața primejdiei: "La noi nu există, constata cu mîhnire mentorul Sburătorului, nici umbra unui simț de solidaritate. Așa ne-am deprins, să ne vedem asasinați cei mai buni prieteni ai noștri, fără
E. Lovinescu: cealaltă față a lunii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12107_a_13432]
-
unui detector de minciuni. De facto, e de părere Lucian Raicu, nu există critici mari cu o biografie ambiguă. Spre a urma astfel: ŤDezinteresulť de care vorbește Vladimir Streinu (...) este o condiție mai generală a criticii, nu numai în planul moral, dar și în cel al realizării estetice și se lasă citit în aerul de obiectivitate - în sine frumoasă și infinit sugestivă - al paginii lovinesciene, în Ťmersulť ei liniștit, netulburat, potrivit unui simț intern al legitimității celor scrise. Deoarece interesul extraliterar
E. Lovinescu: cealaltă față a lunii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12107_a_13432]
-
personaje fac ca lungmetrajul să fie o deconstrucție a familiei tradiționale și a ierarhiei de putere pe care o presupune. Pentru a atinge acest scop, regizorul utilizează ingredientele melodramei, pentru că acesta e genul care se concentrează asupra familiei și valorilor morale. Punctul de pornire al filmului constă în două familii dezmembrate: cea a lui Jeffrey, el ocupând locul de pater familias în lipsa tatălui său, aflat în spital, și cea a lui Dorothy, separată prin forță de soțul și fiul ei. Sfârșitul
Fetișul lui David Lynch by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12140_a_13465]
-
cu denunțarea mecanismului de ficționalizare a memoriilor lovinesciene, având drept consecință denaturarea portretelor, inautenticitatea lor, invenția în marginea realității până la calomnie. Semnalul critic al prozatorului ar merita comentat mai pe larg, ca un efect de falsificare a realității sociale și morale în procesul "creator" al oricăror memorii, susceptibile de lipsă de exactitate și de onestitate. Narcisismul memoriilor lovinesciene face ca autorul să denunțe numai vanitatea altora, dar nu și vanitatea proprie, prezentă în germene în chiar numele său "Eugeniu", ascuns zadarnic
Camil Petrescu furios by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12157_a_13482]
-
argumentarea hotărârii luate în momentul de cea mai mare cumpănă pentru țară își au rostul lor în discurs, conducând, toate, la acele enunțuri memorabile de la urmă, despre care nu este fără temei să spunem că rezumă un testament politic și moral: " Niciodată de acum încolo, nici un lider român nu va mai trebui să se găsească în fața unor asemenea decizii, cum am fost eu în luna august, acum 60 de ani. Niciodată de acum încolo nu va mai trebui ca vreun lider
Un discurs istoric by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12173_a_13498]
-
în efigie, cea care prelungește o prezență determinată, și cu atît mai mult una exemplară, dincolo de parametrii săi omenești, declanșează stări și comportamente care se înscriu într-un registru foarte larg, de la reculegerea smerită și pioasă și pînă la revolta morală și la furia destructivă. Mari momente din istoria omenirii, de la năvălirile barbare și pînă la revoluțiile mai mult sau mai puțin sistematizate, au fost, simultan, și mari bătălii duse împotriva insemnelor, a statuilor și a simbolurilor consacrate. Pentru că oricît ar
Monumentul public și perver(tirea)siunea magică by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12142_a_13467]
-
oricît ar fi evoluat umanitatea, pe parcursul a cîtorva mii sau chiar zeci de mii de ani, din punct de vedere al civilizației, al cunoștințelor științifice și al posibilităților tehnice, din punctul de vedere al faptelor de conștiință și al reperelor morale ea a rămas captiva aceluiași set de reprezentări magice și de aspirații simbolice. Față de trogloditul paleolotic, cel care aducea bizonul sau cerbul în interiorul peșterii prin conturarea imaginii sale, apoi îl săgeta acolo în efigie și socotea vînătoarea din pădure doar
Monumentul public și perver(tirea)siunea magică by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12142_a_13467]
-
normei ludice, modeste, trudnice, cu premoniția nerealizării și verdictul uitării înainte de a fi consemnate în prima clipă a deșteptării. Se dă vina pe numărul crescând de pastile ingerate de cel care, pe variatele metehne ale senectuții, pe starea de inconfort moral a românului la începutul celui de al treilea mileniu, își trage peste umeri o plapumă subțiată. La ore tot mai înaintate. S-ar mai spune că degradării în serie a visurilor - cele cu ochii deschiși - fatal este să-i corespundă
Printre coșmaruri by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12149_a_13474]
-
din editorialiștii ce-au sărit ca mușcați de șarpe cu ocazia alegerilor de la 28 noiembrie n-a găsit de cuvință să vorbească de "ukrainizarea" țării. Într-adevăr, nu de "ukrainizare" e vorba aici: e vorba de avansatul proces de putrefacție morală care-a cuprins România. Iar Iliescu are, în această ciorbă chimică, rolul enzimei ce inițiază dezastruoasa acțiune. Doar incomensurabila sete de putere a ex-președintelui a făcut posibil circul politic și moral de astăzi. Selectând oameni după chipul și asemănarea sa
Ciorba de chimicale by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12148_a_13473]
-
România. În al doilea rând, șansa de a se fi aflat în acea specială proximitate datorată relației părinte-copil, precum și de a o rememora și a o descrie la anii maturității, nu denaturează - prin deformări sentimentale - probitatea științifică a acestui omagiu moral și intelectual al fiicei lui Eugčne Ionesco. Așa cum afirma și editorul de la Gallimard, supremul câștig al demersului întreprins de Marie-France Ionesco îl reprezintă portretul inedit al unui om care a marcat și, la rândul său, a fost marcat de veacul
Călătorind prin Ionesquie by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12144_a_13469]
-
și corupt pînă-n măduva oaselor, poftind a dispune de-o putere prin derivație, în funcție de cea a cîrmuirii totalitare, urmărind a-și exercita o autoritate violentă, teroristă, asupra indezirabililor, asupra confraților mai mult ori mai puțin insubordonabili regimului (a căror superioritate morală e de bănuit că-l irita în taină) ori pur și simplu resimțiți ca "rivali". Omul a avut, indiscutabil, talent, un talent robust, pe care însă l-a tîrît pe căile pierzaniei, pe care l-a siluit și l-a
Evocîndu-l pe Eugen Barbu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12155_a_13480]
-
mai precis a uneia din ramurile acestei gazetării, orientate spre agresivitate și șantaj (Petre Pandrea l-a botezat "acest Pamfil Șeicaru al lumii proletare"), adora grobianismul, scandalul de presă, năzuind a deveni un pamfletar temut. Jocul rațional ca și scrupulele morale erau date la o parte: "Cît despre tehnica sau Ťmetodať" sa în rapot cu adversarii literari, aceasta era cît se poate de simplă: pamfletarul este un ins care stă rezemat în coate pe marginea gardului și-l înjură pe omul
Evocîndu-l pe Eugen Barbu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12155_a_13480]
-
se cultivă răul cînd în decembrie �89 au murit oameni. AU MURIT OAMENI! Dacă nu ar fi fost sînge, probabil că altfel puneam accentele. Cum se poate însă? De unde atîtea resurse pentru atîtea mîrșăvii? M-am retras, fără să abandonez, moral și spiritual, profesiunea și credința mea. E mult mai igienic. Spectacolul privit de la distanță este fabulos. M-am întrebat de ce am încasat atîta bătaie și înainte și după '89? Și atîta umilință? Și atîta dezamăgire? De ce mi-au fost uciși
Cui îi e frică de luna decembrie? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12175_a_13500]
-
Masa Tăcerii, Poarta Sărutului și Coloana fără Sfîrșit, percepem o rece adiere de alienare față de piesele acestei capodopere "restaurate" și "reamenajate" pe bani grei, care atît de surprinzător s-au văzut dislocate, atribuite altui decor nu doar fizic ci și moral. E ca și cum s-ar fi deschis un uriaș supermarket, care cuprinde pe unul din rafturile sale operele "Titanului și Părintelui sculpturii moderne" precum niște sărmane obiecte tradiționale, rătăcite în luxosul flux de produse "la zi". Nu mă pot împiedica a
Brâncuși dichisit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12180_a_13505]
-
în fața "teoriei conspirației" (fraudarea alegerilor) care a cuprins o bună parte din România, și sila în fața prostiei cvasi-senine a celor din conducerea BEC. Ziaristul este un justițiar în adevăratul sens al cuvîntului care nu ezită să pună la punct derapajele morale și comportamentale ale (mai cu seamă!) celor care, la un moment dat, se bucură de un mare prestigiu la nivelul societății. Dacă în această campanie editorialistului i s-a pus pata pe Traian Băsescu, victimele sale mai vechi au fost
Teribilismul justițiar by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12177_a_13502]
-
mare caracter. Una peste alta Cristian Tudor Popescu este un gazetar cinstit, foarte pasional și deloc sensibil la ipocriziile și pudibonderiile opiniei publice. Nu avem decît să-l luăm așa cum e, iar scrisul său, care trebuie judecat într-o ordine morală, dincolo de interesele conjuncturale și jocurile politice de moment, este unul fundamental onest. Chiar și atunci cînd judecățile autorului sînt greșite. De aceea, mărturisesc, eu îl citesc cu plăcere pe Cristian Tudor Popescu.
Teribilismul justițiar by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12177_a_13502]
-
pur de autocontemplație. Claudia Todor nu constată pur și simplu natura feminină, capricioasă și mereu surprinzătoare a unui univers deja constituit, ci proiectează asupra unei realități necoagulate încă propria sa feminitate, fluctuațiile conștiinței de sine și visul unei alte ordini morale. Din această întîlnire fatală a exteriorului cu interioritatea, a indiferenței cu forța de germinație spirituală, se naște întraga mitologie a unei existențe în care imaginarul și realul trăiesc în același plan. Femeia concretă și principiul feminității, revolta față de precaritatea materiei
Claudia Todor și oglindirea în lume by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12192_a_13517]
-
fără a avea permanent sub ochi imaginea bătrînei la fel de puternice la 94 de ani, e esența subtilă și concentrată a Bucureștiului neclintit sub bombardament de zeppeline și a acelei Românii care-a făcut Unirea, România castelor, dar și a valorilor morale tranșante, a spiritului de sacrificiu și trădărilor răzbunate, o Românie din care n-au mai rămas, din păcate, decît memorii și amintiri indirecte.
Fața și reversul memoriei by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/12209_a_13534]
-
pe care îl asigură amnezia. O mare realizare a fundației o constituie Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței de la Sighet, inaugurat la 20 iunie 1997 și considerat azi, nu numai în România, ci și în străinătate, o operă științifică și morală de pionierat în Europa de Est și, în același timp, un model de conservare și valorificare a trecutului pentru toate țările care au cunoscut tragedia comunismului. De altfel, în 1997, Parlamentul României a declarat Memorialul obiectiv de interes național, iar în 1998
Lupta cu amnezia by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12201_a_13526]
-
prin resemnificarea textului, realitatea însăși își modifică natura și își primenește fizionomia. Așa cum textualiștii generației 80 exhibă auctorialitatea și lasă cititorului deplina libertate de a percepe nemijlocit vocea naratorului, Dumitriu se autoreflectă în propriile sale compoziții nu doar ca prezență morală și ca portret psihologic, ci pur și simplu ca prezență somatică, ușor adusă spre echivoc, prin conturarea umbrei.
Ion Dumitriu, între metafizică și experiment by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12220_a_13545]
-
și își ucid astfel propria ascendență spirituală. Fărădelegea lui Oedip se repetă de sute de ori pe zi, în cursul unor discuții aparent nevinovate și pline de umor. Mi-a făcut plăcere ca greoi cum sunt (bătrân, gras și obosit moral) să iau parte la o campanie "inutilă" (cum au numit-o mulți cunoscuți ai mei, sfătuindu-mă să renunț) de susținere a ceea ce este mai curat și mai frumos în politica românească. Cu acest prilej m-am și documentat, înregistrând
O campanie "inutilă" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12215_a_13540]
-
fir". }ine un fel de "jurnal de bord", informându-ne când a terminat o carte, Casa fericiților, despre câte pagini a scris pe zi, despre momentele sterile, însă și despre altele spornice, norocoase. Dar lumea strâmbă și mizeria materială și morală în care e silit să trăiască îl deprimă, îl exasperează, câteodată izbucnind neputincios: Nici nu mai simt nici un îndemn spre nimic". Țărm târziu conține de asemenea însemnări de călătorie, una la Moscova, unde autorul face, cam exagerat, elogiul epocii Gorbaciov
Terapia Jurnalului by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/12235_a_13560]
-
aduceau prea adesea cu un joc de salon, în care amabilitățile treceau de la un combatant la altul ca florile în ziua nunții. Am, prin umare, neplăcuta senzație că nici Băsescu și ai săi nu vor face mare lucru pentru însănătoșirea morală a țării. Pentru că aici e marea problemă: prea ne-am ticăloșit, prea am devenit cinici, prea ne lucrează fatalismul. Adică prea semănăm cu Năstase și Iliescu, într-un moment în care astfel de fantoșe nu mai au trecere nici în
Gangsterii, în viață și în filme by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12227_a_13552]
-
pentru recompense iluzorii le afectează grav imaginea. Nici un om de litere care și-a prostituat conștiința scriind fraze în care el însuși nu credea n-a fost vreodată răsplătit decît într-un mod derizoriu și umilitor. Pe termen lung, cedările morale s-au întors matematic contra autorilor lor. Iar marele public, în căutare instinctivă de scandal, e la curent mai degrabă cu mizeriile din viața poeților decît cu poeziile pe care aceștia le scriu. Nu aici vom găsi însă rațiunea ultimă
Suferința scriitorului by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/12239_a_13564]