1,819 matches
-
fără margini. Doamne, ce m-ai speriat! Și cum alergai! De-abia am putut să te ajung din urmă. După care ne-am dus împreună, în pas de plimbare, să luăm înghețatele. Poate că e ciudat, poate că nu, dar moralul celui devenit acum Al Doilea Cel Mai Iute Alergător din Lume nu a scăzut simțitor. În primul rând, pentru că fusesem depășit de el. Și apoi îmi făcea plăcere să văd cum gâfâia. Era al naibii de amuzant să-l văd că gâfâie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
să nu mă gândesc deloc. În primăvara trecută Georgie rămăsese gravidă. Nu exista altă cale decât să scape de copil. Georgie trecuse prin această încercare oribilă așa cum mă așteptasem, într-un stil calm, laconic și detașat, ba chiar ridicându-mi moralul cu ironia ei amară. Chiar și atunci ne fusese extrem de greu să vorbim despre acest subiect, iar de atunci încoace nici nu-l mai abordasem. Cât de mare era rana pe care o lăsase această nenorocire în sufletul mândru și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
mâna spre uneltele ce zăceau de jur Împrejurul meu, pe podea. Acum, că Felice plecase, locul Își recăpătase oarecum aspectul normal. — După cum se vede. — E foarte reușită, Încuviință el din cap. Foarte expresivă. — O, vă mulțumesc! Îmi revenisem, practic. Nimic nu ridică moralul ca un strop de critică de artă făcută de un polițist. — O clipă, să-mi iau cheile de la mașină. Ah, nu vă deranjați, spuse el un pic cam prea degajat. Vă pot aduce eu Înapoi după ce se termină. Am ridicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
în simțuri vii, iar aparența și realitatea se luptau între ele înlăuntrul carcasei lui, care părea uneori uriașă cât întreg universul și era scormonită de o durere tot atât de imensă. Punctul caracteristic al solipsismului, care ne scapă adeseori, constă în abolirea moralului. Așadar, dacă durerea care-l măcina părea a fi o durere spirituală, nu era el cumva victima unei erori? Cât de puțin îl ajutau toate astea acum când fusese zvârlit cu furca îndărăt în haosul acesta al ființei torturate. Celălalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
-ți rănile în altă parte. — Îmi sugerezi să mă duc acasă și să-mi redobândesc stăpânirea de sine? — Nu, îți sugerez să te duci la Ivor Sefton; el o să-ți depene o poveste despre tine însuți care o să-ți ridice moralul. Nu știi ce înseamnă suferința asta! — Adică pierderea prestigiului? — Pierderea prestigiului, pierderea sufletului, pierderea copilului. Ce știi tu despre adevărata durere? Dar nu vreau să vorbesc despre asta, pentru că nu ești în stare să înțelegi. În viața ta n-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și, în parte, pentru a se reasigura că, față-n față cu mama lui, va fi în stare să-i vorbească. Alex ar fi surprinsă să știe că, într-un fel, conversația pe care o purtase cu ea îi întărise moralul. George nu se putea apropia de grupul de la Papuc și dintr-un sentiment cu totul special de teamă, care-l copleșise brusc, o senzație de „tabu“. Imaginea lui Hattie în combinezonul ei alb, îi venea în minte cu intensitate. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
aceasta o ultimă confuză dorință de supraviețuire? (William nu împărtășea speranțele domnișoarei Dunbury.) Dispunea de foarte mulți bani, de casa frumoasă din Crescent, de un valoros teren de construcții în spatele țesătoriei. William își dădea acum seama în ce măsură averea îi susținuse moralul, îl făcuse să se considere solid și real. Și cât de străveziu și de fantomatic se simțea acum! Puțin mai devreme, Tom McCaffrey își făcuse drum prin ploaia lividă, în direcția Papucului, ținând într-o mână o umbrelă deschisă deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
perspectiva de a se afla singur în camerele pustii era atât de tristă, încât pe loc luă hotărârea de a-și schimba direcția spre aeroport și a zbura la Bruxelles. Bucuria mamei lui în fața acestei vizite neașteptate îi mai ridică moralul. Camera în care ședeau împreună arăta întocmai ca atunci când mama lui se mutase aici, imediat după moartea tatălui său. Era o cameră belgiană și nu englezească. Nu pentru că așa ar fi dorit mama lui. Dar când cumpărase apartamentul, preluase și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Rugăciunile? Nu, nu încă! Mai întâi, scoate dumneata sticla aia de coniac de Segarcea, de-o ții pitită în șemineu și dă-le oamenilor de față câte-o gură, ca să mai prindă nițică inimă și să le crească corespunzător și moralul. Deschide cușca și scoate-l și pe nevolnicul ăla de-acolo, că și acesta-i ființa lui Dumnezeu și se cere pe liber. Așa...! Doamne, a-ahh! Ce bunăciune tare! Există și lucruri faine, în locuri unde nici cu gândul nu
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
se opri să-și adune gândurile. Proiectul său de plecare rămase baltă. Își calculă toate posibilitățile. Mai putea totuși să mai obțină câteva informații și apoi s-o șteargă pe jos, cât mai repede. Hotărârea luată îi ridică din nou moralul. Era gata să intre în cameră, dar se opri auzind vocea lui Prescott. ― Nu înțeleg ce are videofonul de nu funcționează. Vocea femeii părea gânditoare: ― Cauzele nu pot fi decât două: ori a fost instalat un ecran interferențial între noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
de serviciu îl conduse pe Gosseyn într-o cameră spațioasă. Gosseyn se încuie, făcu înregistrarea la care se gândise, și puse aparatul pe redare non-stop. Apoi bău drogul hipnotic și se întinse pe pat. "În 24 de ore ― zise el ― moralul îmi va fi terminat, așa că după aceea..." Așeză pe noptieră micul revolver nichelat, pe care-l luase de la Patricia Hardie. Nu adormi cu adevăratelea. Fu cuprins de o somnolență, ca o oboseală copleșitoare, prin care răzbăteau unele zgomote. Zgomote care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
energetic al corpului său cu acest mic sector de tunel, și "cel mai mare" traversase spațiul care îl separa de "cel mai mic". Gosseyn se sculă și-și zise: La urma urmei, sunt pe Venus, unde chiar voiam să ajung." Moralul său creștea clipă de clipă. În pofida tuturor greșelilor sale, era încă în viață, și cercetările sale progresau. Deja știa o mulțime de lucruri și chiar cele care-i erau încă necunoscute, i se păreau dintr-odată accesibile. Îi rămânea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
o petrecere nemaipomenită, așa cum sperase, stătuse tot timpul așezată pe canapea, singură și nespus de tristă, ca un cuier, În timp ce toți În jurul ei se distrau nebunește. Nimeni nu o fila. În cele din urmă, pentru a-și mai ridica puțin moralul, se Înfundase de Sangria și apoi vomitase toată noaptea. Bunica Îi dăduse să bea un Canarino și-i spuse că nu era nimic mai rău decât o mahmureală tristă. Părea că știe despre ce vorbește. Bunica nu-i spusese mamei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
pot să fie pur și simplu generoși și drăguți cu un străin. Almanahurile ar trebui să-mi fie de folos În infirmerie, unde ajung cu o răceală urîtă În urma partidei de fotbal și cîteva zile lenevesc, Încercînd să-mi repar moralul cu povestiri umoristice de vacanță. Dar În anul lui Dumnezeu 1989 umorul abia dacă mai e de găsit În astfel de tipărituri controlate de Partid. Obosesc săpînd după ceva ce ar putea să-mi țină de urît, prin reportaje cu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
de lei În monede. Uaaa, păi și ce mai așteptăm? Acum cîteva zile, era să-i prindă miliția la cabinele din gară. Dar mai sînt cabine și lîngă poștă. Operațiunea Las Vegas e un succes, așa că seara vă găsește cu moralul foarte ridicat, În Amfiteatru, unde se produc spectacole cu trupe de umoriști, Divertis, Vacanța Mare. Monedele le-ați schimbat urgent și v-ați tras două sticle de rachiu albanez și țigări de la niște bișnițari pe care i-ați depistat fără
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
din niște oameni incomplet - unii aproape deloc - educați niște maimuțoi cu deprinderi ciudate: ajung să bată la ușă nu doar cînd intră Într-o cameră, ci și cînd ies din ea? Se pare că viața În papuci mi-a stricat moralul. Se pare că absența celorlalți și lipsa unei ocupații mi-au dat voie să văd și mi-au relevat absurdul nu atît al situației, cît al condiției umane În general - umblînd adus de spate pe sub cei doi sau trei castani
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ating un ton radical. Se vorbește răspicat despre demisia lui Ceaușescu și despre organizarea unor alegeri libere. Oamenii lui Ceaușescu știu cum să ducă această luptă, trag de timp cu abilitate, În timp ce piața e străbătută de zvonuri menite să șubrezească moralul protestatarilor. Se spune că va avea loc o contraofensivă a forțelor de Securitate, că rețelele de apă sînt otrăvite, că se pregătesc trenuri cu contramanifestanți În alte orașe din țară. Dintre toate aceste noi Încercări de intimidare, singura adevărată e
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Își pierduse capul. — Ei drăcie! Vorbești serios? se miră Freyer. — Nicidecum. Pur și simplu, asta e realitatea. — Vrei să-ți trimit cîteva elicoptere? — Trimite-mi, dar spune-mi mai Întîi ce să fac cu ele. — Păi, așa... Ca să vă ridice moralul! — Ascultă, Freyer, cu moralul stăm excelent, cum dracu de nu-ți dai seama? Aici nu e vorba de a ne Întări moralul. Aici e vorba de ALTCEVA, pricepi? Nu. — E vorba de niște meduze mari cît ligheanul care se plimbă
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
drăcie! Vorbești serios? se miră Freyer. — Nicidecum. Pur și simplu, asta e realitatea. — Vrei să-ți trimit cîteva elicoptere? — Trimite-mi, dar spune-mi mai Întîi ce să fac cu ele. — Păi, așa... Ca să vă ridice moralul! — Ascultă, Freyer, cu moralul stăm excelent, cum dracu de nu-ți dai seama? Aici nu e vorba de a ne Întări moralul. Aici e vorba de ALTCEVA, pricepi? Nu. — E vorba de niște meduze mari cît ligheanul care se plimbă pe insulă și fac
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
elicoptere? — Trimite-mi, dar spune-mi mai Întîi ce să fac cu ele. — Păi, așa... Ca să vă ridice moralul! — Ascultă, Freyer, cu moralul stăm excelent, cum dracu de nu-ți dai seama? Aici nu e vorba de a ne Întări moralul. Aici e vorba de ALTCEVA, pricepi? Nu. — E vorba de niște meduze mari cît ligheanul care se plimbă pe insulă și fac ce vor ele. În schimb, noi nu le putem face nimic. — Pot să-ți trimit cîteva avioane și
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
doamna doctor, apoi să faceți ce vă spune ea. Cu aceeași ocazie, Îi și aliniase, iar pacienții rămaseră aliniați În colțul de teren pe care-l ocupaseră de la Început, pînă la apariția Joannei-Jeni. Ce-i drept, pentru a le menține moralul ridicat, doamna Agneta Îi mai număra din cînd În cînd cu voce tare, apăsîndu-l anume pe fiecare cu degetul În piept. Un sfert de oră mai tîrziu, Își făcu apariția microbuzul care aducea grupul de reprezentante ale Fundației Femeilor Trimise
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
o vină pe care nu Îndrăznea să o mărturisească. Chiar din prima zi a manevrelor Spring Time Journey, un elicopter american a fost lovit accidental de o rachetă trasă de pe crucișătorul Challanger. Ceea ce nu era deloc În măsură să ridice moralul trupelor. Ofițerii de pe Caroline, și așa nervoși din alte motive, Începură să-l Înjure cu poftă pe comandantul de pe Challanger. Au văzut cu toții cum racheta a trasat cu eleganță o buclă circulară, ca Într-un looping perfect executat, lăsînd În
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
două sute de soldați, plus cîțiva ofițeri de rang inferior, și se Întoarse pe insulă cu două fregate ale pazei de coastă. Fusese Într adevăr doar o scurtă plimbare; manevrele propriu-zise urmau să Înceapă la Începutul săptămînii următoare. Pentru a ridica moralul celor din preajma lui, căpitanul Jegg, În calitatea lui de ofițer de legătură, se tot Întreba În gura mare cum de fusese posibil așa ceva. Ideea lui era că, În momentul cînd fusese lovit, elicopterul ar fi trebuit să se afle În
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
lipsit de vegetație, a cărui margine opusă era străjuită de un perete stîncos tăiat vertical, asemănător unui balcon. Jos, lîngă perete, se deschidea albia unui pîrÎu, pînă la care aveau de coborît cîteva sute de metri. Pentru a-și menține moralul cît mai ridicat, Pablo decise că omul cu fața verde era totuși Vic, deși se așteptase să arate cu totul altfel. Poate că tocmai vopseaua de pe chipul lui Îl făcea să pară mai În vîrstă. Prin urmare, nu se mai
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
o facă - cu alte cuvinte, nu-l luase În serios, ceea ce pe maior Îl dezamăgi un pic. CÎt despre avansarea În grad, nici vorbă de vreun ordin primit de la Comandamentul Diviziei, fusese o inițiativă strict personală, pentru a-i ridica moralul, de fapt o mică și nevinovată păcăleală, față de care maiorul Smith se văzu nevoit să manifeste toată Înțelegerea. Vorbiră apoi despre reluarea, peste cîteva zile, a manevrelor Spring Time Journey și despre Dumnezeu, dacă există sau nu. De cînd purta
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]