1,270 matches
-
că e vorba de analiza altuia. (Aceasta din urmă o presupune pe cea dintâi, căci sufletul altuia îl cunoaștem prin analogie cu al nostru.) Firește că rar cineva e numai una sau alta. Și dacă există analiști, care nu-s moraliști, ca Dostoievski, nu există moraliști care să nu fie analiști. 28. Supremația faptului asupra efuziunilor lirice este unul dinsemnele vremii de azi. 29. Dacă Ștefan cel Mare și Mircea sunt veacul de mijloc alistoriei naționale, dacii sunt antichitatea legendară, "Egipetul
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
altuia. (Aceasta din urmă o presupune pe cea dintâi, căci sufletul altuia îl cunoaștem prin analogie cu al nostru.) Firește că rar cineva e numai una sau alta. Și dacă există analiști, care nu-s moraliști, ca Dostoievski, nu există moraliști care să nu fie analiști. 28. Supremația faptului asupra efuziunilor lirice este unul dinsemnele vremii de azi. 29. Dacă Ștefan cel Mare și Mircea sunt veacul de mijloc alistoriei naționale, dacii sunt antichitatea legendară, "Egipetul" acestei istorii. 30. Senzația de
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
și zugrăvește epoca. Totul este aici fin de siècle 1890-1900, elegiac, nostalgic. Constantin CIOPRAGA, Prefață. - În cartea: G. Ibrăileanu, Adela, Editura pentru literatură, București, 1969, p. X-XI. Colecția de cugetări Privind viața poate fi privită ca prima operă a unui moralist român. Concepută în genul La Rochefocauld, Chamfort, pe lângă o analiză a tuturor pornirilor omenești, dar în special a sentimentelor de dragoste, de amor-propriu și a sentimentului morții, această colecție e remarcabilă și unică prin stilul personal, aprig și sarcastic. Se
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
seama în strădania unei înțelegeri adecvate. Experiența de viață, puterea cugetării și a expresiei, psihologia creatorului sunt elemente indispensabile. Mai trebuie ținut cont însă de specificul estetic al genului, de istoria lui. Un adevăr elementar și izbitor este că filozofii moraliști sunt îndeobște sceptici în privința omului, a calităților sale. Impulsul pedepsitor, necruțător și disprețul sarcastic devin parcă nota comună a acestora. Socrate, Diogene, cinicul Heraclit din Efes, Xenofon, Montaigne, La Rochefoucault, Chamfort, Schopenhauer, Nietzsche etc. sunt dovada peremptorie. Nu meditezi asupra
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
din punct de vedere estetic. Rotunzimea și memorabilitatea se obțin prin antagonisme ori paralelisme frapante. A provoca, mărind chiar proporțiile unui fenomen moral de dragul unui efect de expresie, uneori neintenționat, constituie un demers firesc. Și Ibrăileanu se plasează în linia moraliștilor clasici, care judecă lumea din perspectiva unui model ideal, centrat pe armonia interioară a individului. Gândirea sa, impregnată de livresc, va surprinde deviațiile, distorsiunile de la acest model. Noua mentalitate pozitivistă îi alimentează reacțiile, ce au ca suport protejarea, avertizarea intelectualilor
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
conștiința unui Kant într-un corp de mamifer supus legilor stupide ale naturii, care (...) poate stinge pentru eternitate conștiința în care se aprinsese un univers" (116). Altă dată este sensibil la progresele civilizației, unul dintre ele - remarcă echivoc ori nu moralistul - fiind "instituția femeilor galante", ce presupune o mare distanță, anume de la năvala primitivă a satisfacerii plăcerii fizice la negocierea actuală. O altă grupă, cuprinzând circa cincizeci de aforisme, se referă la relația femeie - bărbat, la iubire. Și aici, poziția lui
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Bergeret, Ibrăileanu consideră că sinceritatea ar reprezenta pentru societate o adevărată calamitate. ("Ascunderea gândului e tot atât de trebuincioasă ca portul veșmintelor", în romanul Manechinul de nuiele, E. P. L. U" 1965, p. 279.) Masca, detașarea se impun. Scepticismul se închide... Psihologul și moralistul trebuie reabilitați prin citarea unui aforism care să probeze importanța moralității chiar pentru raportarea, adaptarea omului la adevărul realității. Legătura dintre morală și rațiune ni se pare și nouă astăzi atât de profund evidentă. "Cele mai multe judecăți false în privința lucrurilor omenești
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
psihiatrii sexologi Kraff-Ebing și Charcot sunt modelele lui Ibrăileanu în aforismele din Privind viața (1930). Solitarul și retractilul Ibrăileanu care, ca și Proust ă...î, primea vizite acasă numai după miezul nopții, așeza drept imperativ suprem al eticii sale delicatețea. Moralistul din Privind viața se revelă plenar în romanul Adela (1933), prezentat ca fragment din jurnalul de vacanță estivală al doctorului Emil Codrescu, document al sensibilității unui intelectual din ultimul deceniu al secolului trecut, ezitând între energie și apatie, între materie
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
corpului de 60˚, atunci se poate deduce, în mod firesc, că ce vine imediat după ele în preferința dumneavoastră este acea persoană - iubitorul de Dumnezeu sau urâtorul de Dumnezeu (se pare că niciodată ceva între acestea două), sfântul sau nelegiuitul, moralistul sau imoralul - cel ce poate scrie un poem care să fie un poem. El este ploierul-fluierar printre ființele omenești, și sunt nerăbdător să vă povestesc puținul pe care-l știu despre zborurile sale, căldura sa, incredibila sa inimă. Încă de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
64. footnote> La începutul secolului al XIX-lea, Costache Conachi alcătuiește pentru teatrul de păpuși, căci prima scenă românească avea să se inființeze mai târziu, primele texte dramatice. În 1834, debutează ca autor dramatic Matei Millo „o vocație incipientă de moralist clasic”<footnote Ibidem. footnote>. Comediile sale - Un poet romantic, Postelnicul Sandu Curcă, Gâciturile, Asupra istericalilor - cuprind savuroase tablouri de moravuri satirizând conservatorismul, exagerările tinerilor franțuziți, prezumțiosul cu succese imaginare, conflictul dintre bărbați și femei („cel dintâi ecou comic al conflictului
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
era prea lungă și că nu e nevoie să o afle Rim dacă Lina nu i-a spus-o. Lina, probabil, păstrase secretă aventura verișoarei cu zugravul, pentru a ocoli aprecieri neplăcute asupra familiei. Rimul era cât se poate de moralist și predica neobosit. " Ce miop e omul, cu el!" gândea Mini. Ea nu credea pe Rim virtuos, fără să fi putut spune de ce. Nu numaidecât pentru că întrevăzuse ce formă avea trupul lui sufletesc. Nici pentru că doctorul admira exagerat plastica Lenorei
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
pe care chiar dacă nu dorește să-i vadă zilnic îi vede totuși prin forța lucrurilor și reușește să facă din această condiție, de care mulți fug îngroziți, o mare victorie. Iar lista cunoștințelor ar fi albă. PERSPECTIVA DE A DEVENI MORALIST Văd cu groază perspectiva de a deveni moralist. Nici măcar lui Tolstoi nu-i stă bine când spune că o pereche de cizme bine făcute de un bun cizmar sânt mai utile omului decât un roman, sau că Simfonia a IX
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
zilnic îi vede totuși prin forța lucrurilor și reușește să facă din această condiție, de care mulți fug îngroziți, o mare victorie. Iar lista cunoștințelor ar fi albă. PERSPECTIVA DE A DEVENI MORALIST Văd cu groază perspectiva de a deveni moralist. Nici măcar lui Tolstoi nu-i stă bine când spune că o pereche de cizme bine făcute de un bun cizmar sânt mai utile omului decât un roman, sau că Simfonia a IX-a de Beethoven nu e bună fiindcă nu
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
prea vizibile ale unei morale oricât de fascinante, această seducție se micșorează. Scriitorii obsedați de mari aspirații morale sacrifică o parte din seducția naturală a artei, pândind însă tot timpul să nu ucidă în ei pe artist, fără de care nici moralistul n-ar mai avea nici o putere de convingere. De obicei vârsta ne împinge spre tot felul de rătăciri, semn al slăbirii puterii creatoare. Naiv, scriitorul ajuns la bătrânețe își închipuie că dacă trece el, de pildă, la brahmanism, brahmanismul lui
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
dacă trece el, de pildă, la brahmanism, brahmanismul lui va fi la fel de seducător ca și opera sa de dinaintea convertirii. Ași dori să am prieteni necruțători care să-și râdă de mine fără milă dacă, apucând să îmbătrînesc, ași deveni un moralist sâcâitor, sau m-ași apuca, Doamne ferește, să îmbrățișez cine știe ce doctrină sau credință care m-ar rupe de viața mea trecută și de eforturile mele care mi-au iluminat tinerețea. COMPROMISUL CU PRIETENII Cum se face, cum reușește un român să
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
urmă fă-o. În fiecare zi. Ia-o pas cu pas, zi după zi și respectă fiecare promisiune făcută ție sau ei. Așa pot s-o iau de la capăt, se gîndi, și s-o fac cum trebuie. Ai ajuns un moralist Îngrozitor. Dacă nu ești atent, o s-ajungi s-o plictisești. N-ai fost tu mereu un moralist? CÎteodată. Nu Încerca să te minți singur. CÎteodată, În diferite momente, În diferite locuri. Nu te păcĂli singur. Bine, Conștiință, spuse atunci. Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
promisiune făcută ție sau ei. Așa pot s-o iau de la capăt, se gîndi, și s-o fac cum trebuie. Ai ajuns un moralist Îngrozitor. Dacă nu ești atent, o s-ajungi s-o plictisești. N-ai fost tu mereu un moralist? CÎteodată. Nu Încerca să te minți singur. CÎteodată, În diferite momente, În diferite locuri. Nu te păcĂli singur. Bine, Conștiință, spuse atunci. Da’ nu mai fi și tu așa solemnă și didactică. Fii atentă, dragă Conștiință, știu cît de folositoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
rană, o necăjește Cezar. — Zău? Uite-te bine că-i curată, călcată, nefolosită. Înainte de a veni în parc mi-am pus-o în șort. — Nu, nu vreau! Atunci dă-mi-o pe-a ta, se înfurie Teofana. — N-am. — Vezi, moralistule! Atunci ce vrei?începe să-i curățe rana, după care se duce și spală partea batistei ce o folosise și-i leagă apoi genunchiul cu ea. Te doare? — Vino și stai lângă mine ca să-mi treacă, se lingușește Cezar. Așezându
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
nu știu dacă ați băgat de seamă că toate dansurile au început să ia o alură erotică și senzuală, încît uneori ți-e rușine să privești pe dansatori, adăugă Victor cu un ton mai serios. ― De ce nu spui mai bine, moralistule, că ție în general nu-ți place dansul și de aceea îi găsești toate defectele! replică Olga cu vioiciune, apărîndu-și pasiunea. Grigore nu se amestecă în controversă de teamă să nu ajungă la Nadina. Discuția alunecă asupra marii serbări ce
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
sine pe o scală valorică : un bun cetățean al unei societăți democratice (post comuniste) trebuie să aibă doar black memories despre comunism și orice relativism contextual în acest sens este aproape un păcat.” „S-ar zice că românii sînt mai moraliști decît noi !”, conchid mai mulți colegi bulgari, făcînd ochii mari a nedumerire. Așa s-ar zice, dar nimeni nu poate spune de ce... Mă gîndesc mai departe, de unul singur, la un aspect al acestei povești, care îmi e mai aproape de
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
-mi iau inițiala „N“. Dar cât privește drama de față, eu nu sunt decât o umbră, Nemo, și nu o prezență camuflată sau vocea tainică a vreunuia dintre personajele principale. Eu sunt un observator, un cercetător al firii omenești, un moralist, un om, și, ici-colo, o să-mi îngădui luxul discret de a moraliza. Va fi necesar să vorbesc mult despre orașul nostru și pentru că aș prefera, din rațiuni ușor de înțeles, să nu-i dezvălui numele adevărat, o să-l botez, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
a face cu religia. Pentru el, această distincție fusese întotdeauna netă. Interesul lui față de Dovada Ontologică era de natură pur filozofică. Ceea ce se afla dincolo de toate acestea nu era în nici un caz Dumnezeu. John Robert era uneori caracterizat ca un moralist metafizic, dar dacă eticheta era potrivită, nu implica nicidecum că moralismul lui avea să se dovedească, până la urmă, (poate că în acea bănuită „doctrină secretă“), a fi religie. Îl preocupa „realul“ și prin acesta, conform propriei sale implicații, „binele“. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
însuți! — Atunci morala e o greșeală? — Un fenomen. — Cred că sunteți... cum să spun... nesincer. — Nesincer. Bun. Zi-i înainte! — Mie îmi face impresia că sunteți o persoană foarte moralistă. De pildă, puneți un preț absolut pe adevăr. — A fi moralist nu înseamnă a fi moral. Cât despre adevăr - mă rog - e asemenea culorii maro - nu face parte din spectru. — Ce vreți să spuneți? — Nu face parte din moralitate. Adevărul e impersonal. Ca moartea. E o osândă. — Rece? — Ah, metaforele astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
copilei inocente. Nu era pregătit pentru imaginea ei de tânără femeie. Așa ceva implica amanți, aventuri amoroase, belele, sarcini, avorturi, toată oroarea vulgară a lumii sexualității, a degradatei lumi moderne obsedate de sex, pe care John Robert o respingea cu repulsia moralistului. Nu va mai exista o Pearl, Hattie va scăpa de câinele de pază și se va zbânțui în voie. Va putea el suporta una ca asta? Și dacă nu, ce va putea să facă? John Robert își amintea, ca într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
susținut nu pe "Unul" supraordonat, ci pe înțelegerea ființei umane ca reunire de umor, umilitate, dar și de humus de umbre și lumini, de bine și demoniac. Înclinația autorului spre paradox ca mod de gândire înrudit cu acela al marilor moraliști francezi din secolul al XVII-lea (cum se vede din formularea precedentă) și abundența conceptelor metaforice în scrierile sale nu trebuie interpretate ca o fugă de scientificitate, ci ca un mod de a face știință în acord cu natura experiențială
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]