1,744 matches
-
psihiatrice La sfârșitul acestui excursus prin istoria concepțiilor nosologice în psihiatrie, veritabilă „oglindă” a modelelor de gândire asupra „bolii psihice” și a „bolnavului mintal” se impune o sinteză psihopatologică. Aceasta este cu atât mai necesară, cu cât interpretarea „fenomenelor psihice morbide” care interesează psihopatologia este diferită în raport cu obiectivele pe care și le fixează psihiatria raportate la bolnavul psihic. În interpretarea naturii proceselor psihopatologice Haddenbrock pornește de la analiza relațiilor care există între acestea. Pentru el procesele psihopatologice nu trebuie izolate unele de
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
uremia, psihozele de maternitate etc.). b) Psihozele endogene sunt tulburări psihice majore, de o gravitate severă, care afectează sistemul personalității fără a fi însoțite de o afectare lezională cerebrală, afecțiuni aparent sine materia și care recunosc o cauză endogenă (predispoziție morbidă constituțională), având de regulă un caracter genetic, familial. Ele sunt psihozele afective (boala afectivă unisau bipolară), psihozele din grupa schizofreniei, psihozele delirante cronice simple sau halucinatorii, psihozele schizo-afective. 4) Tulburări psihice datorate unei nedezvoltări sau a unei opriri în dezvoltare
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de mediul de viață (dependență, imaturitate, situație oedipiană nerezolvată, devianțe de comportament). Toate aspectele mai sus menționate, vor fi analizate pe larg în cele ce urmează. Secțiunea a III-a PSIHOPATOLOGIE NOSOLOGICĂ Psihopatologia nosologică are ca obiect studiul fenomenelor psihice morbide organizate sistematic sub forma bolilor psihice, așa cum sunt ele întâlnite în practica medicală curentă din clinicile de psihiatrie. Scopul este de a cunoaște natura umană în diferitele sale ipostaze oferite de „modelele psihopatologice” ale bolilor psihice, în comparație cu starea de normalitate
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
controverse între specialiști. Etichetarea diagnostică de personalitate psihopatică include o gamă largă de aspecte psihopatologice, cum ar fi: personalitatea histrionică, compulsivă, stările borderline, personalitatea paranoică, antisocială, dependentă, schizotipală, narcisică, schizoidă, pasiv-agresivă, ezitantă etc. Pentru înțelegerea, acestei categorii de fenomene psihice morbide, o incursiune istorică a evoluției ideilor despre personalitățile psihopatice se impune de la început. La originea lor, comportamentul și felul de a fi al acestei categorii de indivizi a fost etichetat în raport cu valorile morale și cu normele vieții sociale, subliniindu-se
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Gebsattel, L. Binswanger, A. Zutt, R. Kuhn). Definiție și cadru psihopatologic Nevrozele sunt afecțiuni psihice fără o bază organică cerebrală, care nu alterează personalitatea bolnavului și se însoțesc de o conștiință sau de un sentiment penibil, legat de prezența stării morbide. Ele sunt afecțiuni psihice de origine psihogenă, fiind înrudite din acest punct de vedere cu reacțiile patologice și au, ca și acestea, un caracter reversibil (A. Porot). Majoritatea specialiștilor sunt de acord în a recunoaște faptul că în „sfera stărilor
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
tulburările mintale independente de atacurile clinice, sub formă de somnambulism ca o formă de manifestare a automatismului psihologic. În plus se notează stări crepusculare variate (stupoare, agitație, fugă, sindrom Ganser). 4) Nevroza fobică Acest tip de nevroză este o stare morbidă în care fobia constituie simptomul prevalent și în care mecanismele de apărare, precum și conduitele de evitare ale „tipului fobic de personalitate” reprezintă modurile de amenajare privilegiată ale angoasei. Din punct de vedere psihopatologic, fobia poate fi definită ca o teamă
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
a individului și, implicit, a sancționării faptelor acestuia legate de schimbările comportamentale sub influența consumului de alcool. Predispoziția către alcool a dus la descrierea în psihopatologie a unei „personalității a băutorului” cunoscută și sub numele de „alcoolomanie”. Alcoolomania este apetența morbidă pentru alcool și se consideră că ea are la bază o anumită „predispoziție”, un „alcoolism latent” care poate fi întâlnit la ascendenții bolnavului, în „istoricul familial” sau antecedente patologice familiale ale acestuia. Din punct de vedere psihopatologic, personalitatea alcoolicului se
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
persoanei o anumită „manieră de a fi, un stil de viață, o formă de existență durabilă, esența unei personalități aparte cu un echilibru precar” (P. Wiener). Din punct de vedere psihopatologic, psihoza este o manifestare extrem de complexă a fenomenelor psihice morbide, la care se pot distinge câteva aspecte specifice, în sfera psihopatologiei, psihoza nu este reductibilă la boala psihică, ci ea pune probleme legate de organizarea și dinamica personalității bolnavului respectiv. În sensul acesta, P. Wiener remarcă următoarele trei aspecte: a
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
În sensul acesta, P. Wiener remarcă următoarele trei aspecte: a) Structura psihotică ce desemnează ansamblul de caracteristici ale unei personalități care autorizează medicul psihiatru la a decela psihoza încă dintr-o fază clinică latentă. Aceste aspecte se raportează la „dispozițiile morbide” ale personalității legate de un anumit „teren” sau „constituție” favorizantă. b) Procesul psihotic desemnează dinamica sau evoluția temporară a psihozei, ca manifestare psihopatologică de dezorganizare a sistemului personalității bolnavului respectiv, în conformitate cu teoria organizării și disoluției personalității formulată de H. Jackson
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
al psihiatriei constituționale, alătura aceluiași cadru psihopatologic comun, PMD și schizofrenia, considerându-le entități clinice de factură constituțional-ereditară, expresie a unor tulburări pur endogene. În felul acesta, psihozele endogene vor fi considerate ca afecțiuni psihice ereditare, produs al unor dispoziții morbide particulare ale personalității, sau, după Berze, „psihoze de dispoziție” (Anlagepsychosen). K. Jaspers insistă asupra dialecticii „exogen - endogen” subliniind sensurile psihopatologice diferite ale acestora. K. Kleist consideră endogene numai acele boli psihice cu cauză necunoscută sau nespecificată organic, în raport cu cele a
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
suicid altruist, eroic. 5) Procesul ludic: este cel în care suicidul ca o formă de factură sublimată a jocului cu moartea (sporturile extreme, cascadoria etc.). 6) Instinctul morții: explică actele de suicid ca pe o anumită înclinație sau dispoziție psihologică morbidă contrarie instinctului de conservare, care se opune vieții. Așa cum se poate vedea din cele de mai sus, „pulsiunile suicidare” se înscriu din punct de vedere psihanalitic în seria de manifestări ale „pulsiunii de moarte” (Thanatos) care se opun „pulsiunii de
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
unor situații de impas, care „închid orice posibilități pentru individ”. J. Starobinski distinge două modele de suicid: sinuciderea morală, din considerente de onoare și demnitate, de conștiință (sinuciderea lui Cato din Utica, Seneca, Petronius); sinuciderea patologică, legată de o cauză morbidă, de regulă pasională (suicidul Ofeliei). Să urmărim în continuare aspectele psihopatologice ale suicidului. Cercetările efectuate de noi ne-au permis să delimităm, două grupe de suicid (C. Enăchescu și A. Retezeanu): 1) Suicidul reactiv exogen, legat de factori și evenimente
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
conștient, să o adopte în viață și activitatea sa psihică inconștientă care îi este opusă (Pichon). d) Schizopatia reprezintă totalitatea tendințelor constituționale ale unui subiect suscitând reacții de acest tip destul de pronunțate, fără ca totuși să se constituie într-un proces morbid în ceea ce privește evoluția sa clinică (E. Bleuler). e) Schizofazia este o formă particulară de disociație a limbajului, caracteristică bolnavilor de schizofrenie (E. Kraepelin). f) Schizofrenia este psihoza schizofrenică propriu-zisă, așa cum a fost ea descrisă și sistematizată de E. Bleuler. Aspecte psihopatologice
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
și energiei psihice, - îngustarea sferei intereselor, - sărăcire afectivă, autism și bizarerii. 7) Formele pseudonevrotice ale schizofreniei, cuprind în tabloul lor clinic următoarele tulburări psihopatologice: - elemente astenice, - elemente din seria manifestărilor isterice, - preocupări obsesive, - tulburări afective, - bizarerii și tendință la izolare morbidă. 8) Schizofrenia tardivă, care apare după 40-45 de ani, este un aspect clinico-nosologic discutabil, care este contestat de unii specialiști. 9) Schizofrenia grefată este acel tablou clinic de alură schizofreniformă care se dezvoltă pe fondul mintal al unei oligofrenii, fiind
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
netă, după niște criterii precise, între eroare și delir, formele de tranziție dintre acestea fiind foarte imprecise sau chiar destul de greu de surprins. Se admite, cu toate acestea, că atributele delirului sunt următoarele: contradicție internă, ireductibilitate funciară, desocializare a gândirii morbide, natură autistică, tematică și verbalism specifice. După K. Jaspers, delirul este considerat drept caracteristica de bază a bolilor psihice și una din temele majore ale psihopatologiei. El este o idee greșită, cu un caracter ferm, implantată la bolnav și care
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
temele majore ale psihopatologiei. El este o idee greșită, cu un caracter ferm, implantată la bolnav și care nu poate fi corectat cu nici un fel de contraargument. Rezultă din cele de mai sus faptul că definirea delirului, ca fenomen psihic morbid, este destul de dificil de făcut. Vom încerca, în continuare, să-i delimităm cadrul psihopatologic. Delirul se prezintă ca o tulburare intelectuală, ca o formă particulară de dezordine a gândirii. În spatele acestei dezordini intelectuale există aproape întotdeauna o alterare profundă a
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
în continuare, să-i delimităm cadrul psihopatologic. Delirul se prezintă ca o tulburare intelectuală, ca o formă particulară de dezordine a gândirii. În spatele acestei dezordini intelectuale există aproape întotdeauna o alterare profundă a psihismului și a personalității, o veritabilă stare morbidă generală care este starea delirantă. Ea poate fi acută sau cronică, trecătoare sau durabilă. Din punct de vedere psihopatologic delirul prezintă două aspecte: ideile și temele delirante, stările delirante. Y. Pélicier definește delirul în felul următor: „delirul este adesea un
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
vedere metodologic delirul poate fi considerat sub mai multe aspecte: din punct de vedere fenomenologic, ca pe o experiență, din punctul de vedere al performanțelor psihologice, ca pe o tulburare de gândire, în sens psihopatologic, ca pe o creație mintală morbidă, în raport cu psihobiografia bolnavului, ca pe un accident ontologic, sau ca o stare de regresiune. J. Suter a arătat că un delir nu apare niciodată în mod spontan, ci el este precedat în evoluția sa de o stare pre-delirantă, în cursul
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
submineze pentru a impune altele noi, manifestând totodată tendința de a poza în martir. 5) Grupa erotomanilor și a geloșilor Aceste tendințe paranoice se pot cristaliza în jurul unor tematici sexuale sau erotice, realizând tabloul psihopatologic al unei erotomanii sau gelozii morbide. În cazul geloziei morbide, subiectul este frământat de falsa convingere că este înșelat de soția sau de logodnica sa. Din punct de vedere psihanalitic, la baza acestui sentiment de gelozie patologică, se află o situație de frustrare anterioară, care a
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
altele noi, manifestând totodată tendința de a poza în martir. 5) Grupa erotomanilor și a geloșilor Aceste tendințe paranoice se pot cristaliza în jurul unor tematici sexuale sau erotice, realizând tabloul psihopatologic al unei erotomanii sau gelozii morbide. În cazul geloziei morbide, subiectul este frământat de falsa convingere că este înșelat de soția sau de logodnica sa. Din punct de vedere psihanalitic, la baza acestui sentiment de gelozie patologică, se află o situație de frustrare anterioară, care a dus la formarea unui
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
societate alături de celelalte persoane. Documentul adoptat care recunoaște și stabilește „drepturile handicapaților” este „Declarația de la Salamanca”. Cauzele oligofreniilor În etiologia stărilor de arierație mintală sau a oligofreniilor, sunt incriminați un mare număr de factori, care pot avea o valoare ereditar-genetică morbidă, pot fi legați de viața intrauterină, afectând procesul de organogeneză, cauze intra-natale și postnatale, cauze endocrine, metabolice, psihologice etc. a) Factorii genetici, transmisibili prin ereditate, sunt reprezentați prin următorii: o dispoziție familială pentru boli genetice, degenerativ-abiotrofice, infecții care pot
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
debililor. În raport cu cele de mai sus, se explică și modalitățile de a reacționa ale acestor indivizi - prin panică - la evenimentele vieții cotidiene. În ceea ce privește psihozele debililor, K. Schneider distinge următoarele aspecte: debilitatea, considerată ca o simplă variație a aptitudinilor intelectuale, debilitatea morbidă survenind ca o consecință a proceselor unei boli sau a unor malformații. Se pune problema dacă psihozele debililor pot fi puse în relație cu starea de fapt a debilității mintale și modul în care trebuie considerată aceasta. Sunt semnalate, deosebit de
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Bergman afirmă că „în biografia bolnavului, în istoria sa trăită în intimitate, există într-o anumită măsură un teren comun corporal, psihic și spiritual al persoanei umane”. Acesta ne oferă cheia înțelegerii fenomenelor psihice normale, dar și a fenomenelor psihice morbide. Apariția și evoluția bolii este inseparabilă de istoria vieții individului. Boala psihosomatică nu este decât un mod de a fi al persoanei umane. Un tip de „răspuns” al acesteia la evenimentele psihotraumatizante emoțional-afective ale vieții cotidiene. Acest grup de afecțiuni
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
psihosomatice constituie, fără îndoială, un capitol important al psihopatologiei. Ele dovedesc că între somatic și psihic, nu trebuie trasată o limită, ci, dimpotrivă, somaticul și psihicul constituie două părți ale întregului care este persoana umană. În cazul acesta fenomenele psihice morbide ca și fenomenele somatice morbide, sunt inseparabile, întrucât ele se regăsesc într-o formă comună în sfera fenomenelor psihosomatice morbide. Această concluzie este de o importanță deosebită pentru psihopatologie. În sensul acesta fiind considerată problema, sfera antropologiei psihopatologice se lărgește
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
capitol important al psihopatologiei. Ele dovedesc că între somatic și psihic, nu trebuie trasată o limită, ci, dimpotrivă, somaticul și psihicul constituie două părți ale întregului care este persoana umană. În cazul acesta fenomenele psihice morbide ca și fenomenele somatice morbide, sunt inseparabile, întrucât ele se regăsesc într-o formă comună în sfera fenomenelor psihosomatice morbide. Această concluzie este de o importanță deosebită pentru psihopatologie. În sensul acesta fiind considerată problema, sfera antropologiei psihopatologice se lărgește considerabil. Psihopatologia devine astfel o
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]